Tragedia lui Aleksei Navalnîi nu este doar că a murit la 47 de ani, într-o colonie penitenciar din Siberia. Tragedia lui Aleksei Navalnîi este că a murit degeaba. Nu a ieșit nimeni în stradă, nu va fi nicio revoluție, Federația Rusă se va încolona peste o lună și îl va vota din nou pe Vladimir Putin, și rușii vor trăi în continuare în lumea lor paralelă, vor alege varianta comodă și călduță, iar Navalnîi va fi uitat, va fi doar un nume din lunga listă a celor asasinați la comanda Kremlinului.
Au existat oameni, în timp, care au făcut să se miște rotițele istoriei, care au schimbat soarta națiunilor, a lumii, au însuflețit alți oameni să lupte pentru libertate, pentru drepturile lor, să lupte împotriva nedreptăților sau pentru lucrurile în care cred. Mulți au murit, și sacrificiul pentru crezul lor a făcut ca acesta să capete dimensiuni simbolice și oamenii să îi urmeze și dincolo de moarte. Li s-au ridicat statui, la locurile în care au fost încarcerați sau uciși, oamenii merg și astăzi să se închine, pentru eroii lor. Spunea cineva zilele trecute, când a fost ucis Aleksei Navalnîi, că în Rusia nu poți fi Mandela.
Mandela a stat 27 în închisoare, pentru că s-a opus sinistrului apartheid din Africa de Sud, care ucidea oameni doar pentru că erau africani, negri, nu blonzi cu ochi albaștri și descendență europeană. Milioane de oameni merg și astăzi să-i viziteze celula din Insula Robben, lângă CapenTown, unde a petrecut, la muncă silnică, 18 ani din cei 27. O celulă atât de mică încât nu poți să-ți întinzi brațele de la un perete la celălalt. Dar poți merge acolo, să vezi și să respiri puțin din aerul respirat de cel care, ca om nu a fost perfect, dar a fost eroul țării sale și care și astăzi îi face pe sud-africani să lăcrimeze, rostindu-i numele.
La presiunile cetățenilor țării sale și ale comunității internaționale, și în mijlocul unui adevărat război civil, sinistrul regim apartheid l-a eliberat pe Mandela și acesta a ajuns președintele negru al țării care își ucidea cetățenii pentru că erau negri. A făcut reforme și a transformat Africa de Sud în „Națiunea Curcubeu”, metaforă pentru reconcilierea între cele două părți ale aceleiași națiuni.
Aleksei Navalnîi a fost ucis zilele acestea de sinistrul regim Putin într-o colonie-penitenciar din Siberia. Avea doar 47 de ani și un curaj nebun. Și o încredere mult prea mare în propriul său popor. La celula din Siberia în care a fost torturat și astăzi ucis Aleksei Navalnîi nu va putea merge nimeni. Nu va putea nimeni să viziteze locul-simbol în care a murit acest om care nu a renunțat până în ultima zi din viață să-l sfideze pe Putin, nu va putea nimeni să pună o floare sau să aprindă o lumânare sau să se închine acolo unde, fără nicio urmă de îndoială, a fost ucis la ordinul criminalului de la Kremlin.
Exact peste o lună, în Rusia va avea loc simulacrul alegerilor în care Vladimir Putin va fi ales din nou președinte. Președinte al celor 145 de milioane de ruși pe care Navalnîi a vrut să îi scape de viața sub teroarea unei dictaturi criminale.
Mihai Teodorescu și noua sinecură de partid. Portul Constanța intră și mai rău la apă!
Dar vor cei 145 de milioane de ruși să scape de viața sub teroarea unei dictaturi criminale?
Când Aleksei Navalnîi a decis să se întoarcă în Rusia, după ce Putin a dat ordin să fie otrăvit, știa foarte bine că va fi arestat și condamnat și că va fi trimis în Siberia și știa cu siguranță și că, într-o zi, când Putin va avea chef, va fi ucis.
De ce n-a ales să rămână, în siguranță, într-o țară din Occident? De ce n-a ales să trăiască, confortabil, să țină discursuri anti-Putin la conferințe și congrese internaționale?
Spunea că nu poate să fie liderul Opoziției din exil. Că trebuie să fie acasă, printre oamenii lui. Pentru că a crezut prea mult în puterea și dorința rușilor de a se revolta. A crezut că dacă îl au pe el acolo, acasă, liderul Opoziției, motivul pentru care să lupte, rușii vor ieși în stradă și vor face o revoluție și îl vor da jos de la Kremlin pe dictatorul care ucide când are chef pe cine are chef.
Tragedia lui Aleksei Navalnîi nu este doar că a murit la 47 de ani, într-o colonie penitenciar din Siberia. Tragedia lui Aleksei Navalnîi este că a murit degeaba. Nu a ieșit nimeni în stradă, nu va fi nicio revoluție, Federația Rusă se va încolona peste o lună și îl va vota din nou pe Vladimir Putin, și rușii vor trăi în continuare în lumea lor paralelă, vor alege varianta comodă și călduță, iar Navalnîi va fi uitat, va fi doar un nume din lunga listă a celor asasinați la comanda Kremlinului.
Listă care va crește și la care vor fi complici. 145 de milioane de complici la crimă. Inclusiv la cea de astăzi. Când a fost ucis un OM prea mare pentru cât de mici sunt ei.
