Afacerea Gabriel Resources – Roșia Montană a fost mereu susținută de cei de la putere. Niciodată în favoarea țării și nicicând dezinteresat. Așadar, șeful guvernului Marcel Ciolacu n-ar fi primul politician care face jocurile companiei canadiene. Nu putem, însă, să nu ne întrebăm: A existat vreun târg între bișnițarul din Simileasca și Gabriel Resources?
După proces, toți băieții cu ochi albaștri sunt mirați că Gabriel Resources a pierdut în fața statului român. Premierul, ministrul de finanțe și mulți alții sunt luați prin surprindere, ca și cum ar fi lucrat pentru partea adversă.
Șeful guvernului Marcel Ciolacu n-ar fi primul politician care face jocurile companiei canadiene. Gabriel Resources se joacă de circa 20 de ani pe bursă cu așa-zisa investiție din Munții Apuseni de la Roșia Montană. În 1997, Călin Popescu Tăriceanu, pe atunci ministrul Industriilor, a fost primul care a semnat documentul de asociere dintre Gabriel Resources și Regia Cuprului din Deva, asociere care se va numi mai târziu SC Roșia Montană Gold Corporation SA.
Rise Project a publicat documentul și restul dovezilor care demonstrează că Roșia Montană Gold Corporation a primit o licență de exploatare fără licitație, că guvernul Ponta și-a asumat un proiect de lege prin care permitea exploatarea de la Roșia Montană, că există documente care demonstrează că statul, după ce a cedat gratis și fără licitație licența către compania Gabriel Resources, a ajuns să fie dator cu aproape 40 de milioane de dolari către aceeași companie.
Contractele de împrumut pentru finanțarea afacerii scot la suprafață faptul că statul nu ar fi putut încasa niciun dolar din dividende până când Roșia Montană Gold Corporation nu ar fi returnat împrumuturile de sute de milioane de dolari către acționarii săi privați.
Ciolacu a jucat la bursă pentru Gabriel Resources
Premierul Marcel Ciolacu a oferit și el sprijin acestei companii privilegiate de aproape toate guvernele autohtone. Din ignoranță sau pentru că e prost? A jucat primul ministru de partea inamicului? Declarațiile lui care au dus la câștiguri mari într-un timp scurt pentru Gabriel Resources, au făcut parte din regia procesului? A existat vreun târg cu Gabriel Resources? Sau declarațiile primului ministru, prin care a anunțat vreme de o lună și jumătate că România va pierde procesul cu Gabriel Resources în dosarul Roșia Montană, făceau parte doar din strategia financiară a companiei?
Aleksei Navalnîi, un Om prea mare pentru 145 de milioane de ruși prea mici
Datele arată, potrivit Curs de Guvernare, că acțiunile Gabriel Resources aproape s-au dublat de când au apărut primele știri despre pierderea procesului la Tribunalul de la Washington (Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale).
Acțiunile companiei sunt listate la Bursa TSX Venture din Toronto, iar statisticile arată că într-o lună Gabriel Resources a câștigat peste 300 de milioane de dolari americani. Pe 1 februarie, când premierul Marcel Ciolacu a vorbit în ședința de guvern despre iminenta pronunțare a deciziei prin care România trebuie să plătească despăgubiri de cel puțin două miliarde de dolari, la bursa de la Toronto au fost tranzacționate 800.000 de acțiuni ale Gabriel Resources cu valori mai mari cu 20% decât înainte.
În martie, capitalizarea Gabriel Resources a depășit 600 de milioane de dolari. Totul doar pe seama declarațiilor publice făcute de la Palatul Victoria.
La Roșia Montană, în Munții Apuseni, există un zăcământ de aur, din care s-a extras ani de zile din mină, dar pe care ar fi vrut să-l exploateze Gabriel Resources prin metoda cianurilor. Ar fi urmat deci să se deschidă cea mai mare exploatare auriferă de suprafață din Europa, cu patru cariere, o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului, argintului și metalelor rare existente, plus un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață uriașă: 370 de hectare.
Ecologiștii au ridicat mai multe probleme, unele legate de viitor: ce se întâmplă cu munții de steril și lacul cu cianuri după ce exploatarea se încheie? Ce s-ar întâmpla dacă barajul cu cianuri s-ar rupe și cât de devastator ar fi un astfel de accident ecologic? Cum va arăta peisajul Apusenilor plin de cariile lăsate în urmă de exploatare? Cât de afectat va fi ecosistemul? O serie de studii sugerau ineficiența exploatării pe termen lung, explicând că cei aproximativ 20 de miliarde de euro pe care i-ar fi primit România în urma întregii afaceri s-ar fi topit în bugetul de stat dintr-un an, iar Roșia Montană ar fi rămas desfigurată pentru totdeauna, în vreme ce rezervele de aur și metale rare din zonă s-ar fi evaporat într-o clipită.
Compania canadiano-română pare să fi investit mult mai mulți bani în lobby și publicitate decât în proiectul ingineresc propriu-zis. Marile televiziuni și ziare au prezentat ani la rând doar punctul de vedere al companiei. Apoi au început să apară studiile independente, opinia Academiei Române și clipurile video făcute de organizațiile neguvernamentale, de cei care voiau să păstreze locurile neschimbate: între altele, Maia Morgenstern și Dragoș Bucur au făcut două clipuri dramatice împotriva corporației.
Pe de altă parte, declarațiile politice de la București legate de afacerea de la Roșia Montană au fost folosite de Gabriel Resources de mai multe ori pentru a influența cotațiile la bursele internaționale. Cursdeguvernare.ro explică felul în care a fost speculată afacerea la bursă și cum diferite decizii și declarații au crescut cotațiile afacerii, dar și suspiciunea că politicienii de la vârf ar fi fost mereu implicați în câștigurile pe bursă ale Gabriel Resources.
În 2021, guvernul Cioloş a reușit să includă Roșia Montană în patrimoniul UNESCO, ceea ce ar pune la adăpost locul în fața unei exploatări masive de tipul celei imaginate în urmă cu 25 de ani. Între timp, compania Gabriel Resources ar putea contesta decizia Tribunalului de la Washington, dar numai dacă găsește o nouă schemă prin care să-și joace acțiunile.
