O comoară mai puțin cunoscută în România, dar extrem de importantă ca valoare istorică, este cea de la Cislău. Pe 12 iulie 1987, trei persoane majore și doi copii, în timp ce reparau gardul unei proprietăți, aflată la distanță de 700 m de marginea satului Bărăști, comuna Cislău, județul Buzău, în zona cunoscută cu numele “Dărâmături”, au descoperit o comoară.
Locul în care a fost descoperită tezaurul de la Cislău este situat în partea de nord-vest a Depresiunii Cislăului, la poalele dealului numit Zamura, undeva sub vârful Muchia Înaltă. În această zonă sunt atestate mai multe așezări anterioare cuceririi romane, dar până atunci nu apăruseră decât foarte rar materiale arheologice mai importante. În apropierea locului în care a ieșit la lumină tezaurul ”cislăian”, la NE de vârful Muchia Înaltă, peste râpa largă de 200-300 metri, se află o creastă lungă, pietroasă, numită Muchia cu Bani. Se spune că și aici s-ar fi descoperit, cu mult timp în urmă, un tezaur, despre care nimeni nu a putut, însă, să ne dea amănunte.
La data de 12 iulie 1987, Nicolae Filip, Ștefan Tănase, Petre Șovar și copiii Mihăiță și Florin Tănase, refăcând gardul unei proprietăți a familiei Tănase, situată la circa 700 metri de marginea satului Bărăști, com. Cislău, jud. Buzău, în zona numită “Dărâmături”, au descoperit un tezaur monetar. Punctul respectiv se află în partea de NV a Depresiunii Cislăului, la poalele dealului Zamura, sub vârful Muchia Înaltă. În această zonă sunt atestate mai multe așezări anterioare cuceririi romane, dar până acum nu au apărut decât sporadic materiale arheologice din secolele II-III.
Tezaurul de la Cislău
De-a lungul timpului, zona a fost foarte circulată, asigurând legături lesnicioase cu Câmpia Buzăului, cu Valea Cricovului și, prin Pasul Buzăului, cu Transilvania. Având nevoie de lemn pentru refacerea gardului, cei cinci au tăiat un prun uscat, la rădăcina căruia au ieșit la iveală mai multe monede. Săpând, au găsit tezaurul. Acesta era depus “într-un obiect ca un corn de bou, care era aplecat spre vale“. Întrucât “obiectul” s-a distrus ușor, nemaiputând fi recuperat nici un fragment din el, se poate presupune că era vorba despre o pungă din material perisabil, probabil piele, ce a luat forma adânciturii în care a luat forma adânciturii în care a fost depusă. Împreună cu “banii” s-a găsit și un fragment ceramic, ulterior pierdut. A doua zi, N. Filip a adunat monedele, împărțite inițial între descoperitori și le-a donat Muzeului Județean Buzău.
Structura tezaurului de la Cislău
Din cele ce știu bătrânii satelor Bărăști și Scărișoara, la locul descoperirii, cu mai mulți ani în urmă, apăreau bani după ploaie: “când venea apa de ploaie mai spăla câte un bănuț pe care îl găseau copiii”. Unul dintre cei care au găsit monede în locul respectiv este și Sandu Câmpeanu, născut la Scărișoara, dar trăitor la Bărăști. Din cei “6-7 bani” descoperiți inițial de acesta, trei au fost recuperați și au ajuns în colecția Muzeului Județean Buzău, la un loc cu restul tezaurului.
La o zi sau două după descoperire, un copil din sat a mai găsit o monedă, care, din păcate, s-a pierdut. Se pare, totuși, că tezaurul a fost recuperat în proporție foarte mare. Pe lângă declarațiile descoperitorilor, cercetările întreprinse la fața locului sunt un argument în acest sens. Groapa în care a fost depus tezaurul avea adâncimea de circa 25 centimetri și diametrul de 17-18 centimetri, neputând adăposti mai mult de câteva sute de piese.
