Să-ți pui comuna pe care o păstorești de treizeci de ani pe harta sufletului unui copil nu e puțin lucru. Iar lucrul ăsta îl face în fiecare an Dumitru Mitroiu, cel care de ani de zile se zbate să țină în viață cel mai frumos festival de colinde („Colindele Cislăului”) de pe Valea Buzăului.
Citește și: Salvați Copiii trage un semnal de alarmă: Rata mortalității infantile e de cinci ori mai mare în Tulcea decât în București. Ce cauzează clivajul / COMUNICAT DE PRESĂ
Localitatea Cislău este una extrem de frumoasă, ca de altfel tot ce înconjoară Munții Buzăului, localități trainice și bogate, cum zicem noi muntenii de pe valea amintită mai sus. Când vorbesc despre Cislău o fac, în primul rând, cu sufletul, pentru că aici m-am născut și sunt douăzeci de ani de când – Doamne, cum trece timpul! – se organizează Festivalul „Colindele Cislăului”. Am fost părtaș, împreună cu Dumitru Mitroiu, de la prima ediție. Și, iată, au trecut două decenii, timp în care, de la o ediție la alta, copiii din toate satele comunei s-au întrecut și au învățat împreună să buchisească alfabetul magiei colindelor de Crăciun.
Dacă vorbești în rândul copiilor, și nu numai, despre festivalurile lor de pe Valea Buzăului, spui, inevitabil, Cislău. Cu „Colindele Cislăului”. Ceea ce, constat eu, este foarte important. Să pui așezarea pe harta manifestărilor folclorice, dar, mai ales, pe harta sufletelor unor copii, nu e puțin lucru.
Altfel, legăturile mele cu Cislăul nu sunt numai cele ce țin de obârșia mea ca individ, ci sunt și culturale, de tot ce ține de tradițiile așezării. Când vorbesc despre Cislău, din punctul meu de vedere, mă regăsesc în zestrea ce o are așezarea aceasta de la margine de munte unde, de fiecare dată, am avut de ce și pentru ce să mă bucur. Ca om, ca scriitor și jurnalist.
„Colindele Cislăului” și boierii de la Cislău
Colindul se cântă, prin definiție, pentru ceva anume. Pentru mere, nuci, un pahar de țuică sau bani. E ca un fel de glas de copil care în loc de dușmani cântă despre îngeri. Îți dai seama de asta și din versurile colindelor.
Asta e tradiția, dar la un festival de colinde e super ciudat să cânți despre boieri, gazde și omenit. Cine-s boierii? Publicul? Și cu ce îl omenim pe copii? Intrarea a fost liberă. Dacă aruncai o privire panoramică rapidă prin Căminul cultural de la Cislău îți dădeai seama că boierii nu erau acasă în seara aia. În afară de copii. Ei au adus îngerii în sala aia zgomotoasă, asta făcându-i niște nobili. Copii de oameni sărmani, dar nobili. Apoi, boier a mai fost Dumitru Mitroiu, cel care i-a premiat pe îngerii care au trezit îngerii sărbătorii în noi.
Publicul a fost hipnotizat de copii
Am văzut, joi, la „Colindele Cislăului” oameni fermecați de colindători. Părinți, prieteni, copii nerăbdători, dar leșinați în picioare. Când am ajuns la Cislău, am rămas surprins să văd că oamenii nu prea vorbeau între ei în timpul pieselor. Publicul era în tăcere, atent la colindători și plin de evlavie. Ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte. Având în vedere caracterul religios al colindelor, oamenii au stat să le asculte ca și cum erau la biserică.
Probabil credeau că e o blasfemie să vorbești în timpul colindelor sau să cânți cu copiii. Erau și nemișcați, doar țineau telefoanele în mână, ca și cum ar ține lumânările în biserică. Un prieten mi-a spus că a rămas nemișcat non-stop timp de o oră. Adică pe tot parcursul concursului. Colindele sunt foarte scurte. Mi s-a părut că majoritatea sunt de două sau trei minute. Deci nu a durat foarte mult ziua de festival.
La anul și La Mulți Ani!
Clinchetul colindelor ușor de recunoscut te emoționează. Nu pentru că te face să-ți recapeți „magia” aia pentru Crăciun sau trezește creștinul din tine. Ăsta e rostul colindelor, la urma urmei, să-ți dea un boost pentru sărbătorile de Crăciun sau să anunțe nașterea lui Iisus Christos. Cu copiii se întâmplă altceva. Pentru că și noi am crescut cu magia lor, colindele interpretate de aceștia sunt parcă o întoarcere în timp.
Ajuns la Buzău, mă gândeam că poate publicul stătea în liniște pentru că se agăța de orice amintire din copilărie trezită de vocile copiilor. Oamenii încercau să-și amintească de niște vremuri când totul era mai ușor. Și dacă se concentrau foarte atent la ce auzeau pe scenă poate rămâneau mai mult în trecut. Copiii nu cântă doar niște colinde. Ne cântă propria noastră copilărie, trezindu-ne amintiri puternice și personale.
Apoi, bucuria de la final a copiilor. Timp de câteva minute, s-au bucurat intens și de-a adevăratelea. Cu scandări, dansând de bucurie, cu lacrimi în ochi! Nu în toate cazurile – vorbim aici de cei de la Buda-Crăciunești. Apoi, depinde de la câștigător la câștigător. La unii nu s-a întâmplat asta. Poate la anul. La anul și La Mulți Ani!
Colindele Cislăului. Lista premianților:
Secțiunea Grădinițe
- Grădinița Buda-Crăciunești
- Grădinița nr. 1 Cislău
- Grădinița Scărișoara
Mențiune: Grădinița nr. 2 Cislău
Secțiunea Clasele primare I – IV
- Clasa a I-a, Șc. gen. Cislău
- Clasa a III-a, Șc. gen. Cislău
- Clasa pregătitoare, Șc. gen. Scărișoara
Mențiune: Clasa a IV-a, Șc. gen. Buda-Crăciunești
Secțiunea Clasele gimnaziale
- Șc. gen. Scărișoara
- Șc. gen. Cislău
- Corul parohial Cislău
Mențiune: Corul clasei a VII-a Cislău
 de pe Valea Buzăului...){kind=link}