Știam că pentru Robert Gabriel Nițu, cel autointitulat „Activistul buzoian”, legea morală e ceva care îl preocupă numai în legătură cu alții, dar nu știam că este pur şi simplu prost. Însă unul bolnav de chiar boala celui și celor pe care astăzi îi înjură zilnic. În opinia sa, ca să le intre unora bine în cap cine este dumnealui, toți trebuie demolați. Există oameni care nu pot trăi fără a denigra. Calomniază, deci există. Incapabili să creeze ceva durabil, măcinați de complexe, invidii si ranchiune, devin experți în demolări. Astfel, sub unii ca Robert Gabriel Nițu, cel autointitulat „Activistul buzoian”, intoleranța și minciuna au pătruns atât de adânc în „activismul civic” românesc, încât adevărul factual nu mai are nicio importanță. Sintagma „activiști buzoieni” începe să fie, odată cu legitimarea acestui păduche în fruntea acestei comunități, în lipsa unei reacții viguroase, o metaforă a obscurantismului, stupidității şi refuzului de a lua act de realitate. Scribălăii pupincuriștii ai lui Ceaușescu și mii de generații de lingăi de toate națiile şi limbile ar putea să-şi ia notițe de la „Activistul buzoian” și compania. Deoarece, mai rar ți-e dat să auzi atâta ipocrizie și incultură înghesuite în câteva fraze. La un moment, s-au încurcat și ei în atâtea limbi, fiind cuprinși, inevitabil, de dilema câinilor care se autosatisfac oral în coteț și se întreabă, filosofic: fraților, noi acuma dăm sau luăm?

Altfel, mi-am făcut un obicei din a citi frecvent, cu stoicism, porcăriile celor care mă urăsc. Confruntarea zilnică cu zoaiele te întărește. De la o vreme însă, am început să-mi pierd interesul. Oamenii înrăiți și proști suferă de o gravă criză de imaginație şi limbaj când se raportează la mine. Folosesc mereu aceleași două-trei clișee (nu are ce mânca, comunist, doarme în gară) fără a se mai obosi să le argumenteze. Şi-au adaptat discursul la realitatea din capul lor. Caută un altar pe care să se jertfească precum mielul. Mielul este un fost amic de-al popii Paul Iulius Negoiță de școală secu(lară) care, matol fiind, a căzut în beci. Acolo pun la cale noile diversiuni și țes doctrine pentru îmbârligat fraieri şi politicieni. Ok, am înțeles, nu mă suportă, mă urăsc. Dar este ura o scuză pentru prostie?!

Cei patru „activiști” erau de fapt trei, Gheară și Dilei, unul dintre ei

Persoanele care produc în ultima vreme jeguri împotriva mea sunt, din motive pe care nu le-am înțeles niciodată, un neica nimeni, pe numele lui Vlad Ștefan Orjan, care se recomandă grafician și ziarist la B1TV – desigur, fără să aibă vreo legătură cu postul TV, un oarecare Sebastian Silvestru, care cică ar fi ziarist, în realitate fiind un bișnițar de cea mai joasă speță, și un oarecare  Robert Gabriel Nițu, „actor de comedie” (așa se recomandă escrocul ăsta pe rețelele de socializare) și unicul „activist țivic” al județului Buzău, cum, dintr-un narcisism exacerbat, s-a autoproclamat.

Băieții ăștia, în întregul penisului  pe care îl formează, sunt masturbați cu mână forte de poponetele Paul Iulius Negoiță, de aici rezultând balele pe care le aruncă asupra mea. Doar că balele astea, în limbajul plângerii mele penale adresate Parchetului Pătârlagele, se numesc șantaj,  hărțuire, defăimare, insultă etc., iar echipa se numește grup infracțional organizat.

Cel maimuțoi, cel bișnițar, cel urât

Robert Gabriel Nițu, cel autointitulat „Activistul buzoian”, un agramat care nu știe să lege coerent două  propoziții în limba română, a dus o lungă campanie de defăimare la adresa mea, cu toate că nu sunt o persoană publică, nu sunt implicat în nici-o afacere cu statul român, nu sunt membru al vreunei  organizații culturale sau politice. Nu i-am răspuns până azi, când am hotărât să îi dau această replică aici, precizând că de existența „faptelor reprobabile” atribuite mie de sceleratul ăsta, în delirul lui furibund, am aflat de la… „actorașul de comedie” Robert Gabriel Nițu.

Citește și: Iohannilacu și statul mafiot

Ceilalți doi „reclamanți” ai „faptelor” mele „reprobabile” sunt rahiticul retardat Vlad Ștefan Orjan şi anonimul bișnițar Sebastian Silvestru, pe care, la fel ca în cazul activistului țivic, nu i-am văzut în viața mea. Spun că „nu i-am văzut în viața mea” fiindcă, norocos fiind, nu am avut neplăcerea de a-i întâlni vreodată.

În cazul lor, lucrurile sunt totuși simple si mai ales „omenești, prea omenești“. Cel dintâi, fiindcă, în lesa unei nulități din politica buzoiană fiind, în speță a unui popă (Paul Iulius Negoiță) care a încurcat liberalismul cu socialismul și catehismul,  ia batjocorirea mea drept o obligație de „serviciu”. Cel de al doilea, probabil pentru că s-a trezit catapultat într-o lume, cea a informației, care la rândul ei are, cât de cât, o deontologie, și care nu este şi nu va fi niciodată a lui.

În fapt, sunt convins că cei trei doar „desemnează” cu degetul niște comentarii pe care mintea lor de gorile nespălate le cacă peste noapte pe diferite bloguri ori site-uri de socializare. Deoarece proști ca noaptea, după cum am auzit că ar fi – și neștiind decât cum să frece pixul, nu să și scrie – nu văd cum ar putea trudi nopți întregi să închege coerent cu cele câteva fraze care le alcătuiesc vocabularul vreo anchetă în care să spună ceva.

Minerii neomarxismului

La începutul anilor 2000, s-a dus vestea în Românica_că la Buzău, un județ sărac și corupt până în măduva oaselor, se pot face bani frumoși dacă știi să închegi două vorbe în limba română și faci pe presarul. Se cerea doar o lejeritate specială a limbii. Firesc, nu a limbii române – Doamne, ferește-i pe băieții ăștia de o asemenea pacoste!

Așa au apărut ca ciupercile după ploaie zeci de „publicații”, multe dintre ziarizdele acestor publicații pripășindu-se la Buzău de aiurea (vezi cazul „atac de Buzău”). Printre ele și „Liber în Buzău”, un ziar care compilează titlul unei publicații celebre Liber în Teleorman, ori „Știri din surse Buzău” (ăsta, știți voi pe cine copiază), ori „Cronica Buzoiană” etc..

În fapt, niște lichele care vor să producă bani fără muncă, lucru care le-a reușit de altfel, dacă nu cumva a lua căcatul popii Paul Iulius Negoiță cu gura, ca mai apoi să-l scuipi cu îndărătnicie asupra altora înseamnă o muncă sisifică, una de adevărați mineri ai neomarxismului care ne seacă acum la lingurică…

„Activistul buzoian” ori căcatul ca activism civic

Altfel, Robert Gabriel Nițu, alias „Activistul buzoian”, acest maimuțoi dovedit, își trage seva din minciună. Cu cât minte mai mult, cu atât trăiește mai intens! Fire de activist, nu minte niciodată în bășcălie, pentru că, pentru el, minciuna-i meserie. Vreme de aproape un an, din toamna lui 2021 şi până azi, a dus o campanie de defăimare şi calomniere din ce în ce mai abjectă împotriva mea. Am tăcut. Am tăcut, iar el, analfabet și idiot cum este, a luat drept acceptare, lașitate sau frică de el, stăpânul inelelor cururilor lui Orjan și Silvestru, ceea ce nu era decât dezgust.

A mers mereu mai departe, a supralicitat continuu, până când am hotărât astăzi că e cazul să intervin public. N-a înțeles nimic din prima mea intervenție (citiți articolul). N-a înțeles nici măcar că eu am scris editorialul „Activistul buzoian și…”, fiindcă știrile despre un cretin ca el se lăfăiau pe prima pagină a ziarelor, „activismul” lui fiind în fapt un sex oral pe care îl face zilnic oamenilor de rând, că și-a transformat gura într-o latrină, iar camera de filmat într-o deversare de dejecții. Pe vremuri, tupeul și zoaiele „activistului buzoian” ar fi însemnat doar turnătorie. Acum, iată, s-au transformat într-un veceu online!

Citește și: Vizita la Buzău a lui Iohannis și legitimarea hoției. Despre mesajul către DNA al președintelui și tentaculele caracatiței care sugrumă România

Şi, totuși, tăcerea mea era o invitație la încheiere. N-a înțeles nici asta. A revenit și a revenit, până când azi m-a obligat să-i răspund. De data asta, mai puțin prevenitor, chiar dacă mai sunt de făcut niște demersuri pentru a ajunge la un capăt cu astfel de dezaxați. Şi nici măcar până la jumătatea drumului spre capăt. Care este „capătul“?! Este mocirla în care ai intrat, Robert Gabriel Nițu. În care te-ai băgat până peste cap, nu știu dacă din calcul (prost calcul!) sau inconștiență, pentru a-i umple pe alții, pe cât mai mulți, de zoaie şi fecale. Pentru ca tu să apari, prin contrast, drept un cavaler în mantie albă, un „justițiar“ neprihănit, în lupta cu „balaurii nemerniciei”, cu „ticăloșii”, cu „mincinoșii”, cu „profitorii”, cu foștii şi actualii „privilegiați“, cu „impostorii”

Dar eu nu sunt o persoană publică, bă, jegule! Nici privilegiat, nici profitor. N-am încasat în viața mea cinci bani de la Primăria Buzău, cum țipi tu ca din gură de șarpe. Sunt exact așa cum zici tu, în limbajul specific tuturor latrinelor patriei: „insul face foamea (am făcut GREVA FOAMEI, bă, nenorocitule), e comunist, doarme în gară”. Și sunt așa pentru că eu nu mi-am vândut scrisul și sufletul nimănui. Și mă mândresc că am făcut GREVA FOAMEI, mă mândresc chiar și cu posibilitatea de a dormi iarăși câteva zile în gara Buzău, mă mândresc cu tot ce am reușit să fac până acum în ziaristica și literatura română.

Cel mai mult, însă, mă mândresc că NU SUNT CA VOI, că voi sta DREPT în fața lui Dumnezeu, nu târându-mă, căznindu-mă să ies ca un limbric din curul vreunui politician sau – cum vă căzniți voi – din curul popii Paul Iulius Negoiță.

Jeguri umane

Voi – tu, bietul rahitic retardat Orjan, anonimul bișnițar Silvestru – v-ați confecționat un rol, o postură, o ipostază dintr-o nevoie de valorizare hipertrofiată de dificultățile unei vieți întregi de exprimare coerentă şi acutizată maladiv după ani întregi de pupat poala popii etc.. Când, rezultă chiar din textele voastre, vă așteptaserăți să fiți tratat deopotrivă ca mari personalități, să vi se facă oferte de funcții şi titluri. Când colo, nimic. În afară de darea afară din USR ori alte partide prin care ați mai trecut, pentru meritele deosebite de closetari șefi, doar ingratitudine, doar nerecunoștință, doar „nedreptate”. Şi încă prin nebăgare în seamă, nici măcar n-ați fost contestați, pur şi simplu nu vi s-a dat atenție, nu vi s-a dat atenția la care vă credeați îndreptățiți.

Frustrarea v-a făcut agresivi, belicoși și imprudenți. În loc să vă slujească, zoaiele voastre polemice şi „justițiare“ v-au revelat ca idioți (atacurile împotriva celorlalți ziariști), ranchiunoși mărginiți (atacurile împotriva unor oameni simpli care trăiesc cum pot etc.), mincinoși și ipocriți. Stima relativă de care vă bucurați nu vine de la niște oameni educați, ci de la niște jeguri umane după chipul și asemănarea voastră. Adevărații oameni care vă fuseseră apropiați au început să vă evite. Nu v-ați întrebat niciodată de ce?

„Activistul buzoian”, șantajul și balele

Așadar, începând cu toamna lui 2021, Robert Gabriel Nițu, autointitulat „Activistul buzoian”, a început o ofensivă împotriva mea pe mai multe fronturi. A demarat pe rețelele de socializare și pe YouTube o amplă campanie de denigrare a subsemnatului, dându-se și descriindu-se drept o victimă a „articolelor” mele (în fapt, eu scrisesem UN SINGUR articol). După bătăile pe care le încasase, el însuși provocând aceste scandaluri pentru a se transforma ulterior în victimă și a-i stoarce de bani pe cei care îi cădeau în lesă, avea deja un public. Găsise, în fapt, un așa zis public care să-i guste „dezvăluirile”.

ȘANTAJUL

Deunăzi, am aflat, din întâmplare că „Activistul buzoian” și-a reluat compania împotriva mea, pe „vlogul” lui, dar și pe blogurile celor doi tovarăși de impostură, cu vehemența unor japizde care este (sic!), un soi de pamflet „cântat” pe mai multe partituri ba pe la Poliție, ba pe Facebook, YouTube și pe mai nu știu unde… Dar, ia să vedem ce zice gura activistului despre subsemnatul: scrie pe bani, am dovezi, e comunist, m-a calomniat, doarme în gară, face foamea, îl plătește Primăria Buzău etc..

„Alo, sunteți editorialu sud-est?”

Sunt cuvintele cu care am fost abordat de „Activistul buzoian”. În toată splendoarea prostiei și analfabetismului care-l caracterizează. Se întâmpla în data de 11 octombrie 2021, iar apelul a fost de pe numărul de telefon al celuilalt „activist” bolnav și analfabet cu care își asezonează porcăriile, Florin Harry Geană.

Faza 1

Haideți, să luăm lucrurile punctual. Am fost sunat de escrocul ăsta, sub alt nume, sub pretextul că are „probleme cu unul care zice că e activistul buzoian”. Îi spun că îmi trebuiesc detalii, să văd despre ce e vorba, insistă că vrea să-mi plătească, că vrea să știe și câți bani îi trebuiesc. Îi răspund că habar nu am, să văd despre ce este vorba și apoi discutăm despre bani. Fixăm o întâlnire să vedem ce și cum.

Este necesar să menționez aici că ziarul nostru, dacă i se cere inițierea unei investigații/anchete despre anumite fapte care pot face obiectul unui material ziaristic, percepe o anumită taxă care presupune cheltuielile impuse de investigația/ancheta respectivă. Numai niște idioți pot să înțeleagă din „discuția” asta că eu i-aș fi cerut bani activistului lui pește. Punct.

Faza 2

Sunt sunat iar de pe același telefon. Încerc să le explic că dacă articolul necesită vreo investigație vor trebui să suporte cheltuielile. Insistența escrocilor ăștia îmi dă de bănuit și realizez că cei de la telefon nu sunt ceea ce susțin că sunt. Mă enervez și-i înjur, punând punct acestei discuții. Punct.

Faza 3

Începe sarabanda șantajului. Amenințări, jigniri, tot tacâmul unor șantajiști care se respectă. Sunt sunat zile la rând de pe diferite numere de telefon, mi se trimit mesaje injurioase, apare pe Facebook și YouTube un filmuleț care prezintă denaturat conversația mea cu evadații ăștia de la Săpoca. Ba chiar sunt reclamat la poliție, reclamată fiind chiar și fosta mea soție (dosarele R2102/15.10.2021 – reclamant Harry Geană și R2134/21.10.2021 – reclamant Robert Gabriel Nițu, autointitulat „Activistul buzoian”).  Hărțuire așa cum scrie la carte.

„Consider, conform aberațiilor debitate în aceste plângere, că este sub demnitatea mea să dau curs elucubrațiilor unor circari autoproclamați ziariști. Așadar, îmi rezerv dreptul de a nu răspunde în niciun fel acuzațiilor unor farsori și escroci de profesie. George Lixandru”.

Este exact ceea ce am scris în toamnă în declarația dată la Poliția municipiului Buzău, cu privire la „acuzațiile” care mi se aduc în cele două dosare.

Mai departe, după cum era de așteptat, i-am ignorat elegant, văzându-mi de scris…

Rămâne însă o întrebare: dacă eu l-am „calomniat” pe escrocul autoproclamat „activistul buzoian”, de ce nu m-a acționat în judecată așa cum m-a amenințat pe parcursul „prietenoasei” noastre discuții telefonice?

Faza 4: Miza pe 100.000 de euro

Urmează o perioadă de acalmie, după care „activistul buzoian” se dezlănțuie iarăși. De data asta, în „cărți” intră și ceilalți doi idioți pomeniți în acest articol: rahiticul retardat Vlad Ștefan Orjan şi anonimul bișnițar Sebastian Silvestru. Fără comentarii…

Așa aflu și  motivul care-l mâna în lupta asta absurdă pe analfabet: este în joc un proces pe care o firmă brăileană i l-a intentat activistului, cerându-i-se drept despăgubiri fabuloasa sumă de 100.000 euro!

Așadar, sarabanda șantajului a reînceput. Amenințări, jigniri, tot tacâmul unor șantajiști care se respectă. Sunt sunat zile la rând de pe diferite numere de telefon, mi se trimit mesaje injurioase, apare iarăși pe Facebook și YouTube filmulețul care prezintă denaturat conversația mea cu evadații ăștia de la Săpoca etc..

Vă întrebați, poate, de ce tot scandalul/șantajul „activiștilor”… E simplu, escrocii ăștia voiau și vor ca eu, timorat și speriat de amenințările lor, să șterg articolul cu pricina. Adică, articolul ăsta valorează acum imens pentru bugetele unor indivizi ca ei, care n-au știut niciodată și nici acum nu știu ce înseamnă munca. 

Ca o paranteză necesară: Sunt peste 50 de mii de „plângeri” înregistrate cu numele escrocilor Harry Geană și Robert Gabriel Nițu la inspectoratele de poliție din România. Cine plătește jegul unei astfel de „prese”?

Experți în șantaj

Băieții ăștia nu sunt la primul șantaj, sunt experți. Acuzați de multe matrapazlâcuri, țepe, șantajuri și amenințări, cei trei au mult mai multe la activ decât au reușit ziariștii care nu-i recunosc drept colegi să afle. Scrie media, cu documentele de rigoare, că au înșelat zeci de oameni cu zeci de mii de euro. De asemenea, că după campania de denigrare a managerului Claudiu Damian de la Spitalul Județean în „Liber în Buzău”, unde scrie cu curul, anonimul bișnițar Sebastian Silvestru a reușit s-o țină pe funcție pe Ana Maria Colgiu, concubina sa.

Totuși, loazele astea sunt bune și ele la ceva. Vă poate confirma poponetele Paul Iulius Negoiță. Cel pupat cu atâta drag de cei trei cu buzișoarele lor, alea de trei ocale bucata, de nu mai stă săracul deloc pe bucile curului, de teamă, vorba poetului, să nu le strivească sărutul. (Va urma)

Nu ratați, mâine, tot aici, pamfletul POPONETE!