Am pus TEILOR în titlu, deoarece Nicușor Stoica a reușit să facă o bijuterie din Pănătău. Aici, liniștea nu vine numai dinspre licoarea măiastră a pădurii de tei de pe malul Buzăului, ci și dinspre pădurile întunecate din munții Buzăului, dinspre Cozieni, locul din munți spre care primarul Nicușor Stoica construiește o șosea modernă, demnă de Europa, ori dinspre Mănăstirea Cârnu, cel mai vechi locaș monahicesc din județul Buzău. Dar nu e totuna cu pacea. Că unii au doar liniște și nenoroc, în loc să aibă pace, alții noroc și pace, dar liniștea  le lipsește cu desăvârșire.

La Pănătău, însă, am întâlnit şi oameni care le au pe amândouă, liniște și pace deopotrivă. Fiindcă și munții sunt împărțiți cu bune şi rele. Dinspre o pădure e bine, dinspre alta e mai puțin bine. Dar unde e pace, e și înțelepciune. Iar pacea aici vine de la primărie, acolo unde localnicii știu că îl au pe Nicușor Stoica, un gospodar cum altul nu-i.

Nicușor Stoica și parfumul TEILOR de la Pănătău

Astfel, la Pănătău, la sărbătoarea folclorică „Floare de tei”, am aflat că nu ai voie să te apuce asfințitul soarelui supărat. Ca să fii şi tu iertat! Spinii, dacă îi tai, cresc la loc. Orice lucru crește iar! Iar dacă ar fi să mai învie bătrânii, ar muri pe loc, să vadă atâtea minuni câte sunt acum!

Acum, când lucrurile s-au mai liniștit, vă putem povesti și despre oamenii locului. Dar să nu ne luăm cu vorba și să ne întoarcem în ziua de duminică, 28 iulie. Sătenii din Pănătău s-au adunat la sărbătoarea „FLOARE DE TEI”.

Nicușor Stoica își așteaptă rapsozii!

Agitație mare pe malul din stânga al râului Buzău. Oamenii, pe măsura trecerii timpului, devin din ce în ce mai nerăbdători. Băieți și fete îmbrăcați în costume tradiționale se pregătesc să susțină spectacolul cel mare. Printre ei apar, preț de câteva minute bune, și fii rapsodului care a dus până hăt departe renumele Pănătăului.

Despre aceștia, bătrânii satului spun că au răsărit în satul de deasupra râului Buzău, la câteva sute de metri de locul de desfășurare a festivalului „Floare de tei”, din tulpina unui marelui rapsod Petrică Popescu despre care  cotidianul „La Liberte”, în numărul său din 27 mai 1975, spunea: „S-a născut cu degete de aur. Este un mare virtuoz al fluierului. Interpretează cu o ușurință deconcertantă şi alte genuri de muzică – uluitor, ne-a cântat şi din Strauss! A fost un regal al interpretului român”…

Iarba verde de la Pănătău

La Pănătău, timpul parcă nu a existat niciodată. Locurile, peisajele, oamenii, cu toții au rămas încremeniți într-un trecut ideal. Cel despre care ne cânta odată fluierul lui Petrică Popescu. Cine să-l uite, dintre cei care l-au cunoscut, pe Petrică Popescu, fluierașul fără pereche? S-a născut în satul Zaharești( 29 iunie 1916), dar el a trăit în tot Ținutul Buzăului.

Era legat sufletește de localitățile prin care a trecut şi a cântat. Şi nu prea au fost sate prin care să nu fi umblat, împreună cu fluierul său fermecat. Iar lumea l-a îndrăgit si l-a iubit. De la poalele Penteleului, pe firul apei, până către câmpie, apoi către dealurile Istriței, ori pe Valea Râmnicului, până sus, la Bisoca. Fiindcă, Petrică Popescu a rămas mereu al Buzăului, fidel Pănătăului, refuzând să se înregimenteze sub bagheta vreunuia dintre ansamblurile folclorice mari din țară care i-au solicitat angajarea…

Aici, între munți, i-am întâlnit și pe Dan și pe Traian. Fiii neasemuitului rapsod din Pănătău, reveniți iarăși și iarăși acasă.

Traian fost plecat mulți ani în Elveția, unde trăia bine din spectacolele pe care le dădea în diverse restaurante și localuri din Țara Cantoanelor. În România mai venea în vacanțe, chemat de dorul de țară și de cei dragi. Acum, a rămas la Buzău, iar când dorul îl cheamă, vine și cântă în spectacolele de la Pănătău împreună cu fratele său Dan.

Țuica de Pănătău, rețeta doamnei Margareta

Câțiva pași mai încolo, am întâlnit doi bărbați și o femeie. Erau foarte emoționați de sărbătoarea locului și păreau a fi domni de la oraș. Am îndrăznit să-i întreb dacă au venit ca spectatori sau sunt și ei fii ai satului plecați de mult pe plaiuri străine. „Suntem fiii și fiicele satului’, au răspuns într-un glas.

„Să vă spun sincer, mândria cea mai mare a noastră este picătura de foc, țuica de Pănătău Prune și mult suflet, iată secretul fabricării unei țuici cu un gust deosebit”. Doamna Margareta spune că, deși a plecat de ceva vreme, nu a uitat rețeta tradițională. Mai zdrobesc și niște mere și pere, se amestecă cu prunele și abia apoi se lasă la fermentat și se pregătește cazanul de țuică.

Dacă țuica de Pănătău se fabrică numai din prune, borhotul se lasă mai mult la fermentat. La fel, dacă vremea este mai rece se lasă mai mult amestecul la fermentat. Dacă vrei ca țuica să iasă cu un gust bun trebuie să ai un simț deosebit al mirosului. Când amestecul devine înțepător, atunci trebuie folosit cazanul ca să transformi totul în licoarea atât de prețioasă.”

Pănătău, potențial turistic abia scos de la naftalină

Vasile Gheorghe cel de-al treilea fiu al satului, și soțul doamnei Margareta, prezent la discuție, deși întru totul de acord cu consătenii săi, era totuși puțin necăjit de faptul că valorile din zonă nu sunt exploatate așa cum trebuie.

„Nu știu dacă ați fost prin zona Bran – Moeciu… Comuna noastră nu e cu nimic mai prejos. Cu toate acestea, puțini investesc în turism. E păcat că se irosesc așa de multe oportunități. Sunteți bineveniți aici. Găsiți și cazare la oamenii din sat dacă vreți să vă petreceți o scurtă vacanță la Pănătău. Vă așteptăm să reveniți cu altă ocazie să gustați măcar din țuica de prune și bulzul făcut pe jar, mândria satului”, spune cu tristețe domnul Vasile.

Trei oameni pe care viața i-a dus departe de Pănătău, s-au întors acasă, la festivalul localității. I-am găsit lângă o terasă improvizată, depănând amintiri, în așteptarea deschiderii sărbătorii. Pănătău și locuitorii ei vor dispărea din atenția presei, odată cu închiderea acesteia.

Pănătău, cu pași repezi către un statut european

Altfel, de la moartea lui Petrică Popescu (şi-a dat obștescul sfârșit pe 26 septembrie 1985) au trecut aproape 50  de ani și s-au schimbat destul de multe pe scena politică, mai ales în „familia” primăriei Pănătău. De fapt, s-a întâmplat ceva foarte important, și anume faptul că actualul primar, Nicușor Stoica, a preluat în forță frâiele comunei și împreună cu o echipă de oameni inimoși, a schimbat fața localității, iar acest lucru nu face decât să îi bucure și să-i umple de mândrie pe locuitorii din Pănătău. Dar despre realizările minunate ale primarului Nicușor Stoica vom scrie de într-un număr viitor al ziarului EXPRESS SUD-EST.