Luni, 17 iulie 2023. E aproape de ora 8:10 AM. Mă pregătesc să intru în greva foamei. În fapt, ca un ziarist adevărat, care, din păcate pentru Românica, este pe cale de dispariție, sunt la serviciu. Pentru că greva foamei înseamnă că sunt la serviciu pentru cititori. Este cel mai frumos cadou, deoarece ieri a fost ziua mea de naștere. Și vreau să țin minte ziua asta, indiferent ce se întâmplă.
Altfel, viață întreagă m-am tot întrebat dacă are vreo importanță faptul cum mori sau dacă e bine să mori pentru o cauză ori o anume idee. Niciodată nu am ajuns la un răspuns decisiv. Au atârnat în balanță mereu alte și alte răspunsuri.
ASTĂZI, 17 IULIE, ORELE 10:00, MĂ VĂD OBLIGAT SĂ „VERIFIC” AȘA ZISELE MELE SPECULAȚII. VOI FI ÎN GREVA FOAMEI ÎN FAȚA CONSILIULUI JUDEȚEAN BUZĂU!
Dumnezeu să mă ierte, pentru că întotdeauna astfel de gesturi disperate sfârșesc cu moartea ori îmbolnăvirea iremediabilă a celui care are curajul să le facă!
PS
Cred că în ultima vreme am început să mă regândesc serios la anumite lucruri. Pentru că, la sărăcia la care m-au condamnat maimuțoii ăștia politici, nu mai am nimic de pierdut…
……………………………………..
Ora zero. Sunt deja în greva foamei! Ziariștii buzoieni lipsesc cu desăvârșire. Dar nu e nimic anormal. Toți anii ăștia au fost plătiți să mă denigreze, iar acum să vină să ia fapt de greva mea, îndreptată tocmai înspre ei? Doamne ferește!
Update
Anii trecuți m-au catalogat drept „nebun”, că „locuiesc” pe stradă etc..
Sunt curios ce or să mai inventeze acum!
………………………………..
Nici autoritățile nu catadicsesc să ia act de prezența mea în fața Consiliului Județean Buzău. Probabil, bazați pe tăcerea presei pe care o sponsorizează cu bani grei și mizând pe o eventuală resemnare a subsemnatului în acest demers, au hotărât să mă ignore.
Nu-i nicio problemă, penalilor!
Așteptați-vă la tot ce poate să vă înnegureze pentru totdeauna viețile! Eu nu am nimic de pierdut!
………………………………..
„Presa” buzoiană
Considerat de multă vreme un județ “închis” din punctul de vedere al jurnalismului de investigație, Buzăul nu simte nici o revigorare a acestui gen jurnalistic în ce privește numărul vectorilor media care îl practică. Inclusiv ziarele cunoscute altă dată pentru dezinvoltura cu care abordau orice subiect au ajuns acum să evite unele zone, mai cu seamă cele legate de oamenii puterii.
Un ziarist cunoscut pentru incisivitatea sa spune că i s-a interzis în mod expres să mai scrie ceva despre un influent om politic local, întrucât afacerile colaterale ale patronilor săi ar putea fi afectate. Neavând la îndemână opțiunea de a se transfera la o altă publicație, ziaristul ne-a declarat că a trebuit să-şi păstreze locul de muncă, şi din loialitate față de redactorul șef, care l-a susținut în conflictul său cu patronii. De exemplu, ziarul „Opinia” se află în proprietatea politicianului Constantin Toma şi, de aceea, investigațiile la adresa puterii sunt inexistente.
Ceea ce frapează însă în mediul presei buzoiene e faptul că la ziariști este bine sedimentată ideea că trebuie să slujească în primul rând interesele patronilor, ceea ce îi face să se resemneze destul de ușor atunci când li se blochează fie documentarea unor materiale, fie materialele ca atare. De cele mai multe ori, explicațiile oferite reporterilor sunt de natură economică, ceea ce face orice ripostă inutilă. Proprietarii ziarelor sunt oameni politici ori oameni de afaceri influenți, de multe ori cu interese contrare, şi de aici sentimentul că fiecare publicație este “arondată” unui anume grup de interese. Poate tocmai din acest motiv, presa buzoiană emană sentimentul de diversitate. Cu alte cuvinte, la Buzău, presa e liberă, ziariștii mai puțin.
Mizeria se reflectă şi în presă
La chioșcurile de ziare din Buzău pot fi cumpărate 2 titluri locale, cotidianul „Șansa” fiind ziarul cel mai căutat, ajungând la maximum cinci sute – o mie de exemplare vândute. Patronatul ziarului, format dintr-o gașcă care trece ușor dint-o barcă în alta, cum este senatorul PNL VLAD PUFU, îi permite „Șansei” si o anume poziție „critică” față de PSD.
Astfel, în cele mai mule cazuri articolele critice vizează ținte precise dictate de interesul patronatului. În ceea ce privește investigațiile publicate în Buzău – despre aceasta nici nu poate fi vorba. Nu putem identifica nici măcar un jurnalist de investigație care să nu fie acuzat de colegi din presă ori politicieni că nu este în slujba vreunui grup politic local. PSD a urmărit şi a reușit să fărâmițeze presa locală, nu a fost interesat să-şi transmită mesajul electoral prin intermediul unei prese puternice.
Altfel spus, situația economică a Buzăului se reflectă şi în mizeria din presă: nu sunt bani să se întrețină o redacție profesionistă, să se investească în ziariști. Cei buni pleacă rapid, alții migrează între redacții. Se lucrează cu puștani plătiți foarte prost, iar majoritatea ziarelor au datorii enorme la stat, ceea ce le face dependente de politic. S-a ajuns până acolo încât să se creadă că investigațiile jurnalistice nu-si prea mai au locul, că oamenii s-au săturat să citească tot felul de dezvăluiri care rămân fără urmări. După părerea mea, însă, lipsa presei de investigație în presa buzoiană este din cauza dependenței financiare față de nucleul politic aflat la putere în Buzău. Astfel, ziariștii competenți nu au cum să se dezvolte – iar lipsa competenței în acest domeniu se face simțită în paginile ziarelor.
Politicienii buzoieni investesc în proprii câini de pază
La o privire mai atentă asupra conținutului principalelor titluri realizăm cât de sudate sunt ziarele în jurul grupurilor de interese politice şi economice din Buzău. Primarul, prefectul şi președintele Consiliului Județean au fiecare ziarul lui.
Conținutul editorial vorbește însă de la sine. Privind un astfel de tablou al presei locale buzoiene realizăm că în acest oraș nu există presă decât pentru un singur scop: protejarea stăpânului şi atacarea dușmanilor acestuia. Câinele de pază al democrației s-a transformat în câinele de pază al fiecărui „sponsor” în parte. Din cauza aceasta, investigațiile jurnalistice sunt din ce în ce mai rare, iar autocenzura funcționează din plin la ziariștii care mai obișnuiau să realizeze materiale de investigație. Rezultatul final este că o mulțime de subiecte care se pretează a fi investigate sunt pur și simplu date uitării.
Buzău – orașul oamenilor resemnați
În circa două ore de când am intrat în grevă, nimeni nu s-a oprit, nu m-a întrebat ce e cu mine.
Se spune că oamenii sunt diferiți. Și totuși, nu e greu să-ți dai seama că aproximativ 95% dintre ei sunt asemănători. Oameni triști, frustrați, deprimați, neîncrezători, neputincioși, resemnați. Oameni nemulțumiți, oameni critici, oameni pasivi. Oameni care se decalară învinși chiar înainte de a începe bătălia. Oameni care au potențial, dar care au și scuze. Oameni care ar putea contribui, care ar putea crea, care ar putea inova, dar care nu o fac. Oameni care se plâng, deși nu nu au încercat niciodată o ripostă împotriva sistemului cu toate că au toate resursele necesare pentru a deveni măreți. Oameni care se mulțumesc cu a se declara normali deși normalitatea îi nefericește.
Și există restul. Cei 5%. Sunt cei care creează, cei care acționează, cei care salvează. Cei care cunosc semnificația cuvântului progres. Sunt cei care se luptă, și pentru ei și pentru alții. Cei ce știu să învingă, chiar daca soarta nu a fost atât de generoasă cu ei pe cât a fost cu alții.
Sunt cei care vă inspiră.
…………………………………………
Din cauza căldurii insuportabile pentru un moș ca mine, am hotărât ca pe parcursul acestor zile de caniculă să stau în fața Consiliului Județean Buzău doar în intervalul 10:00 – 13:00.
Greva o voi continua acasă câteva zile, apoi, dacă autoritățile vor continua să mă ignore, mă voi sinucide.
Update:
Dacă aveți ceva de comentat despre această postare, vă rog, nu-mi împuiați capul cu povești despre Dumnezeu și alte alea. Ajutați-mă concret, să pot să-mi hrănesc pisicile. După cum vedeți, eu nu am nevoie de nimic!
