Valea Buzăului, pe malurile unui râu care, chiar dacă este ținut în chingi de barajul de la Siriu, tot își mai face de cap. O Vale a Buzăului plină de praf, necaz al oamenilor și un profit colosal, legat ca brațele unei imense caracatițe de diverse nume: ale unor oameni de afaceri cunoscuți în zonă, ale unor candidați la funcții publice sau politice ori deținători ai acestora. Numele pe care-l auzi, însă, obsesiv, ca și cum ai asculta o placă veche de pick-up, uzată și zgâriată, este cel al lui Laurențiu Dobrică, tatăl fostei deputate PSD Ionela Dobrică, un afacerist cu un cuvânt care atârnă greu în politica cu aere de Simileasca a Buzăului. Prin urmare titlul reportajului nostru sună chiar așa: Balastierele Buzăului – atac asupra mediului, jaf de milioane de euro și praf, mult praf, aruncat în ochii oamenilor simpli.

Valea râului Buzău. Pe aici trec zilnic zeci, sute de autobasculante care-i poartă spre alte zări malurile, distrugându-i-le continuu și provocând și alte consecințe. Ele vin din balastierele Buzăului. O afacere în care județul nostru a rămas campion absolut, excavând balastul direct din malul râului Buzău, din comuna Mărăcineni şi până pe Valea Buzăului, la Nehoiu.

Citește și: Horia Teodorescu et comp. – un miliard de euro scurs în buzunarele băieților deștepți. Cum a rămas Delta Dunării fără ajutorul de un miliard de euro de la UE. Caracatița care a înghițit banii

Balastul nostru ajunge în Moldova, loc în care s-a interzis excavarea după inundațiile din anii trecuți, dar şi în Dobrogea. Iar excavarea are loc în arie protejată şi cu acordul reprezentanților Agenției pentru Protecția Mediului şi a celor de la Apele Române. Deși implementarea Rețelei Natura 2000 în România a fost o condiție a integrării ţării noastre în UE. Cu toate că întreg malul râului Buzău este considerat arie protejată, de la ieșirea din municipiu şi până la Viperești.

Șefuleți… cu tastă

Plecăm din Buzău de dimineață. Soarele se mai ridică pe cer la intrarea în Vernești, iar pe traseu, la Berca găsim și primii stropi de ploaie, dar și primul zid ce ni se ridică… așa, ca într-un joc electronic, în care totul crește rapid la o simplă apăsare de tastă. Tasta este cuvântul balastieră.

Un prim popas îl făcusem cu o zi înainte la Direcția Apelor Române Buzău – Ialomița. Aici ne așteptam să fim primiți de directorul ei. Când colo, ne trezim cu patru șefuleți care se arată aparent deschiși la comunicare. Curând, însă, se dovedesc foarte suspicioși la fiecare întrebare de genul: Cine stabilește suprafața autorizată pentru excavare în albiile râurilor? sau  Pe ce bază se dă autorizația de funcționare a unei balastiere? ori Se continuă acțiunile de excavare în albia Buzăului chiar dacă aceasta a contribuit la producerea inundațiilor din 2005, 2012, 2014? Vocile lor se ridică brusc și în bâlbâială la pronunțarea anumitor cuvinte cheie de genul excavare, autorizație, haos, ilegal….toate legate de ”balastiere”, evident.

Apele române veghează balastierele Buzăului!

Și chiar dacă niciunul nu știe ce hram purtăm, începem un dialog, dar strategia lor e clară: ne recită legea, ne spun răspicat că nu există nici o abatere de la ea (pentru că APELE ROMÂNE veghează!), iar toate informațiile apărute în presă legate de funcționarea ilegală a unor balastiere sunt pure invenții. În rest, răspunsuri evazive, abandonarea firului logic, cunoașteți! Teoria însă ne-a ajutat. Am aflat cum se dau autorizațiile de excavare, că metrul cub de balast vândut de Apele Romane costă 4,5 lei, iar la patronul care îl dă în piață 20 lei, dar și că balastierele fac bine albiilor râurilor și nici măcar un singur lucru rău.

Inedit! Absolut o informație nouă!

Nu am mai auzit nicăieri în țară acest lucru : balastierele Buzăului fac numai bine! Să fie cât mai multe pentru că regularizează albiile și fac bine oamenilor, „are ce mânca și copiii lor”! E ideea șefilor de la Apele Române, administrator principal al zonelor de excavat.

Fără a ne scăpa din ochi, ei ne-au ajutat totuși să ajungem la balastiera de la Măgura. Una dintre ele, poate. Aici, patronul care și-a făcut campanie electorală cu bani din pietriș e de negăsit. Un paznic ne vorbește despre lucruri parcă scrise din timp: Acesta este cel de-al treilea punct de lucru pe care îl are patronul la care lucrează. Balastiera există de peste zece ani, ne spune paznicul în continuare, care mai adaugă că, știe el, afacerea nu e cine știe ce profitabilă: taxele și impozitele sunt din ce în ce mai mari, redevențele la fel ș.a.m.d. . Așa aflăm că patronul are un întreg lanț industrial : de la excavarea nisipului până la construcția de imobile. Păi, nu oricine obține o autorizație de balastieră, nu-i așa?!

Balastierele Buzăului și județul nevinovaților

Ne continuăm călătoria pe drumul prafului și ne dăm seama că necazul celor săraci este strâns legat de funcționarea (sau mai degrabă de nefuncționarea) unui lung șir de instituții, conduse ba de manageri fricoși, ba avizi de șpagă, de directori prea corecți (pentru că așa spune legea) ori de neștiutori…

Pentru „Balastierele Buzăului”, Valea Buzăului este ca o mică patrie. Vă spuneam mai sus că în acest județ toată lumea pare să lucreze în legalitate pe albia râului. Asta după ce la inundațiile din 2005 presa arăta cu degetul și spunea că vinovați sunt cei care excavează balast de pe apa Buzăului. La Buzău există însă un cerber, care are grijă să nu răsufle vreo informație negativă către presă vis-a-vis de acest subiect, care încă doare și care aduce în contul oamenilor de afaceri și al politicienilor ascunși în actele de firmă, milioane de euro din zeci de mii de metri cubi de balast.

Citește și: Primăria Buzău lansează jocul „Găsește Tomalăul“. Premii consistente pentru buzoianul de rând

Agenția pentru Protecția Mediului Buzău este instituția care spune DA pentru excavare. Domnii de la conducerea ei oare dorm liniștiți noaptea știind ce scaun important ocupă? Bănuim că răspunsul ar fi… da, pentru că despre șpagă la obținerea autorizației de mediu, la APM Buzău, nu se discută. Dar și aici e important ca să existe agenți economici, pentru că e nevoie de hrană pentru copii, spun unele voci care vor să rămână anonime.

Balastierele Buzăului: Remember Mărăcineni

Se pare că băieții ăștia nu știu că numai în 2004-2005, inundațiile au scos din buzunarul românului, în regim de urgență, peste 2.500 de miliarde de lei pentru înlăturarea imediată a efectelor calamităților, adică pentru repararea drumurilor și căilor ferate distruse. Miliarde care au ajuns în conturile unor firme cu datorii la bugetul de stat, administrate de funcționari publici sau patronate de clienți politici.

Astfel, podul de la Mărăcineni, des vizitat de Băsescu, a înghițit peste o mie de miliarde de lei din cauza exploatării excesive a balastului din zona pilonilor podului, fapt ce a afectat fundațiile acestuia. În fapt, afacerea celor care an de an au „contribuit” la distrugerea podului care leagă Muntenia de Moldova s-a numit, scurt, „cod CAEN 1421 – extracția pietrișului şi nisipului”, în limbaj specific.

Citește și: Cine este Dan Tănasă, tinicheaua aurită de pe degetul mijlociu al lui George Simion. Premiat de Dan Voiculescu cu 50.000 de lei pentru „curaj”, se bucură de mare apreciere din partea publicației putinisto-kaghebiste Sputnik

Balastul extras fără nici o noimă din avalul podului de la Mărăcineni a fost şi este folosit la îndiguiri, îmbunătățiri funciare şi balastări de drumuri, toate plătite de primăriile din teritoriu. Nimic rău, până în momentul în care o mulțime de primari au început să depună declarații şi plângeri cum că au fost obligați să cumpere balast exclusiv de la firma NIKOST IMPEX, care pare să dețină monopolul politic asupra afacerilor din domeniul balastierelor.

Așa se face că după câteva luni de la prăbușirea podului de la Mărăcineni, excavațiile fără noimă au încetat pentru un timp. Lucrurile, însă, se pare că au reintrat în matca lor, în sensul că excavațiile din avalul podului se fac din nou la „rupere”. Doamne ferește de o nouă viitură! Cele de mai sus arată, însă, că în economia buzoiană sunt firme care se joacă cu miliarde de lei şi au un singur angajat.

„Afaceriștii aceștia îs ai noștri, țara are nevoie de ei!”

La Viperești și Cislău dăm piept cu realitatea. Oamenii se plâng de zgomotul infernal, de praf, de crăparea pereților la case. Toate, produse de camioanele goliatice care trec pe drum. Deși limita de greutate ar trebui să fie de 16 tone, acolo se trece cu 40 ! Și în viteză ! Au făcut plângeri la autoritățile locale, dar drumul pietruit care trece printre casele lor, pare-se că e doar o groapă în continuă creștere! Își fac singuri dreptate. Povestesc că au pus cuie camioanelor. Până la urmă, însă… nimic. Nimeni nu le verifică și, atunci când o fac, oamenii legii pleacă așa cum au venit. Ba chiar se lasă cu strângere de mâini, mai spun locuitorii Vipereștilor.

Aici, paznicul ne spune că nu avem voie să intrăm și ne închide orice inițiativă de dialog. La întoarcere ne oprim și la primăria din Viperești. Nici urmă de primar. Încheiem ziua și ne gândim că oricâte speculații ar putea face presa pe marginea subiectului, realitatea e una! Și nu poate fi contrafăcută. Foc fără fum nu există!

În loc de epilog

În timp ce ne întoarcem la Buzău, ne minunăm ce frumoasă e Valea Buzăului! Însă, de balastiere tot n-am scăpat. Pe geam vedem rapid cariere unde se excavează serios. Nu știu câți dintre noi ne-am gândit la acest subiect. Pare tehnic și aparent fără legătură cu viața noastră.

Un semn de întrebare dacă am reuși să ridicăm ar fi ceva. Exploatarea necontrolată a râurilor noastre poate dezechilibra sistemul natural și viața oamenilor care trăiesc în apropierea lor. Consecințele pot porni de la zgomot, praf, fisurarea caselor până la inundații cu toate urmările lor, care pot fi ușor de imaginat. La Buzău, însă, tot ce ține de „balastierele Buzăului” este negat de autorități, care aruncă în curtea celuilalt responsabilitatea. Cei care ar trebui să protejeze mediul au în vedere mai degrabă interesul economic, iar Garda de Mediu și Agenția pentru Protecția Mediului sunt ca șoarecele și pisica. Atribuțiile sunt confuze și în orice caz viziunea pe termen lung nu ne este caracteristică.