Ieșim din Buzău și intrăm în șerpuirea scâncită a câmpiei buzoiene în jurul râului cu același nume. E ca și cum Bărăganul n-ar vrea să se despartă de noi, agățându-se de gâtul bietei ape și sufocând-o într-o ultimă îmbrățișare. Mergem spre Cislău, o comună al cărei nume are o rezonanță stranie. Mașina în care suntem este condusă de nea Gigi, un moldovean stabilit în Buzău și care se apropie bine de 60 de ani. Ca orice șofer care se respectă, nea Gigi este „omul enciclopedie”. Răspunde la întrebări, dar completează subiectul cu aprecieri şi idei personale. „Altă biserică! – spune când trecem pe lângă o construcție nouă. Sunt vreo 18.000 în toată țara, de trei ori mai mult decât școlile! Se construiește într-un ritm de una la trei zile! Cu toate acestea este aglomerație la ocuparea unui post de preot şi se dă șpagă!” perorează șoferul.
Cislău, cetatea de oase
Cum vii pe vechiul drum spre Brașov, la intrarea în Cislău și treci dealul prin pădure, la Buda Crăciunești, pe mâna dreaptă, vezi o culme de deal care domină înălțimile din jur, iar pe platoul acestei culmi răscolită de cârduri de gâște și oi, o bucată de zid vechi. Dacă ești curios și oprești, îți spunem noi unde te afli, pentru că nu există nimic care să te atenționeze: Ai ajuns fix în locul unde s-a născut Neaga, fiica lui Vlaicu clucerul. Adică cea pe care istoria avea s-o amintească sub numele de Doamna Neaga.
A apărut înainte de 1500 și a dispărut în neant pe la 1738. Arăta ca o Curte Domnească a Buzăului, a fost rasă de pe lume de un cutremur și acoperită cu pământ. Un rol esențial avându-l și Biserica Ortodoxă Română. Supraviețuitorii s-au împrăștiat în lume. Cei ce trăiesc astăzi, în vecinătate, se cred urmașii Doamnei Neaga!
Satul Buda Crăciunești a aparținut de-a lungul vremii lui Vlaicu Tătar și Mihnea Vornicul, slujbași domnești la curtea lui Mircea Ciobanul și apoi, în timpul domniilor lui Mihnea Turcitul, Doamnei Neaga de a cărui nume este legată ridicarea „curții domnești” de la Buda precum și ctitoria mânăstirii Aninoasa. Legenda spune că atunci când Neaga era anunțată de străjeri că vin turcii încăleca pe un cal potcovit cu potcoavele inverse și scăpa mintenaș de prăduitori. În timpul săpăturilor din anii 1931, marele istoric Nicolae Iorga le relata localnicilor de la Buda că Neaga și-a ascuns cele două fete, Irina și Rucsandra, în puțul cetății de la Lapoș, una din ele murind, atunci, de frică.
Osemintele Doamnei Neaga, descoperite cu ocazia campaniei de săpături efectuate de Nicolae Iorga în 1936, au fost depuse la biserica-monument istoric – din satul Buda, unde, în 1936 Comisia Monumentelor Istorice a pus o placă de marmură cu următoarea inscripție: „Aici odihnesc oasele Neagăi, Doamna Țării Românești, soția lui Mihnea Vodă, ale tatălui ei, Vlaicu, și ale altor rude” – C.M.I.-1936. Piatra de mormânt a fost amplasată peste locul unde au fost depuse osemintele, în colțul din stânga al pronausului față de ușa de intrare. Astfel, Cetatea Domnească de la Buda e doar o cetate de oase, pentru că numai răposații mai „locuiesc” acolo sus, în margine de pădure.
Adierea muntelui străvechi
Cislăul este o comună de munte, îngrămădită însă în copaia unei minicâmpii, ori pitită într-o răsfirare discretă pe dealurile din jurul acestei copăi. Cu o școală modernă, cu apă curentă și serviciu de salubrizare. Din șoseaua principală, care duce mai departe în întortocherea munților Carpaților de curbură, se desfac străzi perpendiculare, pe care se înșiră, ca pe o imensă mărgea, case fără etaj înecate în verdeață. Există doar câteva vile sau patru-cinci blocuri care atentează la verticalitatea supremă. E o căldură nefirească pentru aceste zile de iunie și nici pe strada principală, nici pe cele laterale, nu am văzut țipenie de om.
Și, totuși, la Cislău, atmosfera este împrospătată şi optimistă datorită muntelui pe care îl simți aproape, și care are sufletul lui ce te învăluie pe neștiute. Ținutul străvechi, încremenit în timp, al curburii Carpaților se află în fața ta. Aici, satele și oamenii poartă în ei o sămânță de străvechime ce se întoarce în timp, mult înaintea creștinismului, și chiar înaintea dacilor. Sunt straturi peste straturi de istorie și credință, călugării creștini au preluat de la pustnicii daci lăcașurile sfinte, iar crucile au luat locul stâlpilor dacici ai nemuririi.
Cislău – Leagănul a două doamne și, probabil, al un domnitor al Țării Românești
„ÎN VREMEA DE DEMULT, pe când oamenii de pe lumea asta știau şi puteau mai mult decât ce pot şi știu cei de acum, pe când pruncul de trei zile îți număra numai într-o clipă toate stelele de pe cer, şi vedea cu ochișorii cum crește iarba câmpului şi auzea cu urechile cum sfârâie fusele când toarce păianjenul… pe vremea de atunci trăia în plaiurile Buzăului o împărăteasă tare şi mare, pe care o chema doamna Neaga. Ea îşi avea palatele ei tocmai colo, în codrii Cislăului, unde se văd şi astăzi, pe o măgură mare ocolită cu pâraie, temeliile de zid ale cetății ei, iar grădinile şi livezile în care ea se preumbla, când i se făcea urât acasă, şi le avea pe colnicele Lapoșului, unde stă şi acum puțul ei cu colac de piatră, săpat cu slove pe care, zău, nici cei mai cărturari din ziua de astăzi nu le mai pot ghici.”
Așa își începe Alexandru Odobescu, în Pseudo-Kynegetikos, legenda fiului de împărat care a plecat la vânat. Iar povestea nu e departe de realitate. Deoarece, foarte puțini știu că singura localitate din județul Buzău care a dat două doamne pe scaunul Țării Românești a fost Cislăul. Prima, mult mai puțin cunoscută, a fost sora lui Vlaicu clucerul din Cislău și mătușa Doamnei Neaga, Rada, căsătorită dinainte de 1523 cu portarul Vlad Vintilă viitorul domnitor de la 1532-1535 urmaș nelegitim al lui vodă Radu cel Mare (1495-1508).
Cea de a doua, dar și cea mai cunoscută, a fost Doamna Neaga, celebră și cu o amintire puternică în spațiul de la Curbura Carpaților. Ea a fost fiica lui Vlaicu clucerul din Cislău și soția nefericită a lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583 ; 1585-1591), unul dintre puținii domnitori excomunicați de Biserica Noastră. Prin Vișa, amanta Turcitului care era, nici mai mult nici mai puțin, decât vară a Doamnei Neaga și viitoarea mamă a domnitorului Radu Mihnea (1601-1602 ; 1611-1616), și prin faptul că nu se știe cu precizie locul de naștere al acestuia, s-ar putea spune că Cislăul a dat Țării Românești și un domnitor.
Istoria României, la discreția Bisericii Ortodoxe Române
Pentru „turcirea” sa, Mihnea Voievod a fost excomunicat de Biserica Ortodoxă Română. Mănăstirea Aninoasa a fost adunată piatră cu piatră și mutată kilometri de la locația sa inițială. Astfel, printr-o împuternicire dată de Dumnezeu știe cine, și Cislăul a fost excomunicat din istoria României! De niște imbecili care și astăzi fac același lucru. Banul înseamnă totul! Dintotdeauna. Și dacă ne gândim ce prejudicii a adus istoriei României acțiunile Bisericii Ortodoxe Române, nu putem să nu ne punem întrebarea: Oare, cui slujește ea? Deoarece, chiar dacă Mihnea, voievod al Țării Românești, s-a „turcit”, Doamna Neaga a însemnat istoria fără de care nu ar fi existat Sfântul Sava Gotul! Și, atunci, cui i-a folosit „EXCOMUNICAREA” Cislăului din istoria României?
Urmașii Doamnei Neaga
La restaurantul din centrul Cislăului, de peste drum de statuia lui Neacșu, patru vlăjgani zdraveni se răcesc la o bere de vipia de afară. Tuspatru sunt cislăieni neaoși, adică locuitori ai comunei Cislău, de la curbura Carpaților, localitate cunoscută îndeosebi pentru țuica și caii de rasă din zonă. Sunt românii care locuiesc la doar câțiva kilometri de cetatea de baștină a Doamnei Neaga. Spun că se trag din foștii „rumceni”, chit că nu există un argument istoric în acest sens.
Vali, mai dezghețat, are cinzeci și ceva de ani, studii medii, și fără serviciu. „Unu la mână, ca orice român, tre’ să te simți mândru că ești urmașul lu’ Doamna Neaga! Să luăm o anumită parte din ceea ce a făcut ea! Acum sunt vremuri foarte grele…”, e cam dezlânat la vorbă nenea Vali. Florin, de 26 de ani, și el șomer, îl completează mai coerent: „Ne mândrim că avem și noi în zona noastră pe cineva ca Doamna Neaga! E un model că a luptat până în ultima clipă cu turcii”. Claudiu, de 37 de ani și de meserie paznic la orice, cumpănește răspunsul la întrebarea care din Doamnele neamului nostru îi place cel mai mult: „Cre’ că Neaga, că a luptat ea pentru sine, da’ și pentru noi! Că, altfel, eram o parte la ruși și restul la alții”.
Îi i-a vorba din gură Bobică, jucător al echipei de fotbal Recolta Cislău. „Neaga a fost, la vremea sa, o femeie super! Da’ acu’ ne-am cam dat la fund! Ca domnitor, Vlad Țepeș era bun acum! Cum e Gâlcă bun la Steaua…”. La sfârșit, toți patru pozează mândri lângă monumentul dedicat lui Neacșu din centrul comunei de lângă Cetatea domnească a Neagăi Doamna.