În urmă cu doi ani, Express Sud-Est scria un articol în care își exprima speranța că această comună extrem de frumoasă, de altfel, își va schimba statutul de localitate săracă abandonată la cheremul unor borfași politici. Articolul a făcut vâlvă pe rețelele sociale, cu toate că nu era o surpriză. De câțiva ani de zile mai toate știrile care ies din Cătina sunt despre relația primarului cu comunitatea. Știu pentru că am fost acolo de mai multe ori în ultimii ani – inițial să scriu despre scandalurile care parcă bântuie localitatea buzoiană, apoi să înțeleg dinamica dintre autorități și cei 2.544 de locuitori care trăiesc într-o sărăcie la nivelul Evului Mediu. Pe de altă parte, intoxicările anumitor publicații buzoiene erau un semn că primarul din Cătina nu numai că nu găsește soluții pentru „pungile de sărăcie”, cum numește el satele comunei, dar și că eforturile lui de a avea un anumit nivel de comunicare cu oamenii locului – considerate segregare de mulți activiști – devin periculoase.
Poți să fi fost prin toată lumea, să fi văzut Etna și traversat Atlanticul, să fi mâncat languste în Thailanda și văzut Marea Barieră de Corali, dacă n-ai fost în comuna Cătina, n-ai văzut nimic. Când auzi populara denumire de „Cătina” te gândești, involuntar, la o ipotetică plantă din munți, de undeva la „dracu’n praznic”, cum spun românii… Dar locul chiar există, nu e câtuși de puțin departe de civilizație, iar oamenii sunt, totuși, harnici și cuminți.
Altfel, comuna Cătina este o bucată de țară bătută de vânt, sărăcie și soartă, fără asfalt, canalizare și apă curentă, în care ghinioanele par să se țină lanț. Progresul și civilizația s-au împiedicat pe ulițele pline de glod, de fiecare dată când au încercat să intre în mica localitate cu 5 sate, unde oamenii sunt simpli, fără pretenții ori speranțe, obișnuiți să trăiască modest din pensii, ajutor social ori alocații ale copiilor.
Comuna Cătina: La omul sărac, nici boii nu trag!
La Cătina, viața se scurge lent, banal și pe distanțe scurte, pentru cei mai mulți dintre localnici. Muncesc doar câțiva, care și-au luat câmpii, și au plecat prin alte țări. Altfel, în fundătura încremenită în timp e plictiseală mare și relaxare totală. Câteodată, însă, plictiseala e spartă de urletele și țipetele primarului despre care localnicii se plâng că le adresează jigniri atât în discuțiile față în față cât și pe rețelele de socializare. Dialogurile purtate de primarul Alexandru Fulgeanu cu cătinenii nu pot fi reproduse public. Apoi, totul reintră iarăși în normal; primarul susține că a acționat impulsiv și că își cere iertare, localnicii îl iartă ori nu-l iartă, cert este că plictiseala și delăsarea își intră iar în drepturi și viața în zadar își continuă „epopeea” mută. Iar oamenii uită că ulițele sunt tot desfundate și WC-urile sunt tot în fundul curții.
Cum manevrează un primar o comunitate întreagă, când pentru voturile lor, când pentru voturile altora, e o poveste complicată, mai ales că o face în ciuda propriilor alegători. Așa că m‑am reîntors la Cătina să înțeleg cum s‑a ajuns la acuzele de „dictator” și ce urmează pentru comună în viitor.
De când a devenit primar în mai 2020, Alexandru Fulgeanu a promis că‑i va scăpa pe cătineni de sărăcie și va moderniza comuna. Așa cum scriam mai sus, peste 2.544 de locuitori trăiesc în cinci sate ale comunei: Cătina (reședința), Corbu, Slobozia, Valea Cătinei și Zeletin.
La Cătina, schimbarea se vede, dar nu înspre bine
Satul Cătina este de departe cea mai mare comunitate: se‑ntinde pe aproximativ doi kilometri și jumătate, de‑a lungul râului Bâsca. Casele sunt aranjate pe vreo trei rânduri, unele lipite de altele, unele arătoase, cu curte și gard, altele mici cât un cort. De cealaltă parte a liniei de civilizație, este satul Zeletin, unde toaletele sunt improvizate din lemn și, răzleț, câteva cocioabe, ale celor mai săraci. Unii romi au mici gospodării și cresc porci sau găini. Vara incendiile sunt dese, iar când plouă, cocioabele se inundă rapid pentru că pâraiele umflate de ploi vara sunt pline de gunoaie și se revarsă.
lată, au trecut trei ani de când, prin Cătina – se spunea la începutul mandatului noului primar – a început să bată vântul schimbării. Schimbarea se vede, dar nu înspre bine. Tot așa, înapoi, bat pasul și viitorii oameni de afaceri pe bani europeni. Pentru că, chiar dacă banii europeni le puteau schimba viața, și după venirea în primărie a lui Alexandru Fulgeanu, reprezentanții cătinenilor nu au fost în stare să folosească aceste mecanisme de finanțare.
Mereu fără fonduri europene
În comuna Cătina, oamenii trăiesc fără apă și canalizare. Cum spuneam, nimeni nu și-a bătut capul cu scrierea proiectelor preferând să aștepte banii de la guvern. Astfel, la Cătina, de la granița cu Prahova, doar drumul județean DJ102L are asfalt. Ulițele sunt toate de pământ, iar când plouă devin impracticabile.
Sătenii nici măcar nu mai îndrăznesc să spere că vor avea rețea de apă și canalizare măcar în centru. Podurile rutiere și punțile din comună sunt lăsate în paragină, iar sediul primăriei ajunsese o ruină. Doar școala gimnazială și un segment de 800 de metri dintr-un drum comunal au beneficiat de modernizări, dar cu bani din fonduri naționale. Lipsa de implicare în dezvoltarea comunei a fost taxată de localnici, care la alegerile din toamna anului trecut l-au schimbat pe primarul care nu a atras bani europeni pentru investiții.
”La noi apă nu există, canalizare nu există, deci, nici vorbă să-ți faci și tu o toaletă decentă în gospodărie. Asfalt nu e decât pe drumul județean, iar pe ulițele din sat pasc animalele. Autoritățile nu au făcut nimic, așa cum nu au făcut toți în jurul nostru. Tot ce s-a făcut la noi e de pe vremea comunismului”, spune un sătean din Cătina.
Condiții de trai ca-n urmă cu un secol găsim în toate cele cinci sate: Cătina, Corbu, Slobozia, Valea Cătinei și Zeletin. Atunci când plouă abundent – se plâng sătenii – sunt amenințate cu izolarea rutieră două comunități, cu peste o sută de familii, sate legate de centrul comunei prin câteva punți pietonale șubrede.
”Satele au drumuri neasfaltate în comună, lipsește apa, lipsește canalizare, este o situație dezastruoasă lăsată de fosta conducere a comunei și care continuă și azi. Comunele vecine au reușit să atragă bani pentru investiții. La Chiojdu, oamenii au apă, canalizare, iar dincolo, la Calvini, au proiecte, au asfalt”, ne mai spune același localnic.
Comuna Cătina, îngropată în sărăcie și sloganuri
În campania electorală, comuna Cătina a fost împânzită de figura lui Alexandru Fulgeanu și sloganul „Siguranța unui trai mai bun”. Era în stații de autobuz, pe toate gardurile, pe trotuare, la ferestrele caselor.
Ce a fost limpede în campanie și ce am auzit apoi și de la jurnaliști din presa locală, de la romii din zonă și de la liderii lor e că Fulgeanu s‑a sucit imediat după alegeri în relația cu comunitățile locale, români ori romi. Ca peste tot în țară, comunitățile care trăiesc în sărăcie extremă sunt simplu de manipulat; poți da și bani pentru un vot, dar adesea ajunge să promiți – că vor avea apă curentă, că vor primi lemne de foc, că li se vor reabilita ulițele.
În anul 2023, la Cătina, toate au rămas încremenite în timp, nu există sistem de canalizare cu apă, drumurile nu au mai fost asfaltate de zeci de ani, clădirile administrative arată ca după bombardament, iar oamenii nu simt cu nimic că au evoluat față de secolul trecut, toate-s vechi și nouă toate.
Puterea locală pe care a primit‑o prin vot Alexandru Fulgeanu – fost ofițer al bravei armate române – și pe care și‑o exercită mai departe, „neintimidat”, așa cum îi place să spună, arată de parcă România ar fi deja militarizată. E dificil de înțeles la ce ne mai trebuie strategii europene și naționale de dezvoltare rurală dacă la nivel local nimeni nu e dispus să privească mai departe de propria ogradă. Comunitățile locale nu se pot ajuta singure și e de înțeles când n‑au nici măcar „siguranța” promisă. Liderii acestora sunt circumstanțiali și profitori. Strategiile de ajutor social și integrare sunt deficitare și neaplicate. Iar primarul vrea o comună în care localnicii să nu mai fie problema nimănui, ci doar niște roboți soldați care să-și țină gura și să-i execute docili ordinele.
Ce se întâmplă la Cătina de trei ani încoace nu este sfârșitul lumii, îmi este clar, însă, că strategiile locale nu sunt potrivite, iar alternativele întârzie să apară. Până le găsim, pierdem ca societate, iar când alternativele sunt în fapt doar bătăile și scandalurile provocate chiar de către liderii comunității, oamenii, zăpăciți de atâția lideri și promisiuni că le va fi mai bine, își pierd încrederea în oricine, mai ales în ei înșiși.
O țară ca o șandrama
Povestea comunei din Buzău e, într-un fel, povestea României, o țară ca o șandrama. Investim pe alocuri, și de cele mai multe ori greșit, doar ca să bifăm ori că să mai luam niște bani de la Uniune. Dar banii nu vor ajunge niciodată la cine are cu adevărat nevoie de ei. Iar ei, așa zișii beneficiari, vor rămâne pentru totdeauna captivi ai satelor mici, fără asfalt, canalizare ori apa potabilă, purtând în cârcă și eșecul unor proiecte care nu fuseseră, de fapt, croite pe măsura lor.
Concluzia acestui reportaj este că majoritatea satelor românești rămân, într-un final, condamnate la statutul de „vulnerabile” și victime, cele de pe urma cărora poți câștiga bani ușor, indiferent dacă ele se ridică din sărăcie sau rămân doborâte la pământ.
