Prin Calvini, am trecut de nenumărate ori cu autobuzul în drumurile mele pornite din Cislăul natal spre Bucureștiul cel cu covrigi în coadă, fără să acord, însă, vreo importanță deosebită acestui sat din județul Buzău. Asta până-n urmă cu câteva luni, când, fără să vreau, am asistat la discuția dintre doi tineri. Scena s-a petrecut în prag de sărbători, într-un compartiment de tren, ce mergea pe ruta București – Vatra Dornei. Protagoniștii: doi studenți, născuți-crescuți în Calvini, între care exista o singură deosebire, aceea că unul dintre ei se mutase cu familia, de vreo doi ani, la Buzău. „Băi, ia spune, mai trăiți acolo, în Calvini? Încă nu v-au decimat sărăcia și Curelea?”, voia să știe proaspătul buzoian. „Bravo ție, bine că te-ai ajuns tu și familia ta acolo, la Buzău. Ați uitat de unde ați plecat?”, i-a răspuns calvineanul, pe un ton ursuz. Buzoianul, simțindu-se rănit in amorul propriu, i-a replicat imediat: „Băi, pe ce pui pariu, că in maximum doi ani, Calviniul, în premieră națională, va fi prima comună din România care se declară republică?”. Toți din compartiment au început să râdă, cu excepția celui vizat de întrebare. După vreo zece minute, trenul a ajuns în Buzău. Am coborât, iar ceilalți care fuseseră cu noi în compartiment au rămas să-și scormonească mintea ghicind cum arată prima comună din România ce urmează să se declare republică.

Ulițele din Calvini, mai ceva ca în „Zona Crepusculară”

Înainte să descind acolo ca ziarist, despre Calvini știam că a dat-o țării pe Katanga, celebra cântăreață de muzică lăutărească și că primarul Curelea, la fiecare început de mandat – în total, două – dizolvase consiliul local, conducând comuna după cum îl tăia capul. Plus că se spune din ce în ce mai insistent că localitatea buzoiană a început să semene leit cu Sadova, din Dolj.

Gura Teghii. Cu drag de deasupra lumii

Prima impresie pe care ți-o lasă Calviniul, după ce cobori din autobuz și iei contact direct cu satul sărăcăcios, e că ai greșit localitatea. Nu tu aspect de Sadova, nu tu alură de Mizil în devenire. Liniște de mormânt. Pustiu. Pe stradă, șoseaua care face legătura între Cislău și Vălenii de Munte, n-am văzut țipenie de om, cale de vreo câteva sute de metri. Nici câini lătrând, nici animale orăcăind. Deși era miezul zilei, lunea, atunci când localnicii ar trebui să iasă la trebăluit prin curți, iar forfota să fie în toi, în Calvini nu se auzea nici un zgomot. Nimic. După vreun sfert de oră, în sfârșit, și-a făcut apariția o Dacia 1310, iar undeva, pe partea dreaptă a șoselei, la Școala generală, se suna de ieșire, iar copiii începuseră să umple curtea. Nu mai aveam impresia că pășesc în decorurile ciudate ale serialului SF „Zona Crepusculară”.

Până să ajung la primărie, am întâlnit și un pensionar care venea de la cumpărături. Nu de la piață sau de la un magazin alimentar, ci de la „un privat, care dă și pe datorie”. Bărbatul căra într-o mână un sac de cartofi, iar în cealaltă, o pungă cu patru pâini, nu mai mari de o palmă. „După câți cartofi am mâncat, de când am ieșit la pensie, cred că prin venele mele curge amidon, nu sânge. Soția mea a devenit expertă în prepararea acestor legume”, spune, zâmbind resemnat, pensionarul.

În loc de cantină socială, primarul le-a făcut calvinenilor stadion

Dacă vrei să ajungi în „Cartier”, zona Calviniului populată în majoritate de țigani, trebuie doar să te iei după mirosul înecăcios din atmosferă. Dacă în centrul comunei românii fac focul cu lemne, în „Cartier”, combustibilul de bază îl reprezintă cojile de nuci rămase de la „făcut miez” pentru țiganii cu afaceri, al căror fum transformă zona într-un fel de Copșa Mică.

După Revoluție, atunci când a început să se vorbească despre sărăcia înregistrată în România, Calviniul a fost luat cu asalt de fel de fel de organizații ce s-au oferit să vină în ajutorul celor oropsiți. Cei 30 și ceva de ani „de experiență” în lucrul cu ONG-urile au făcut ca, imediat cum vine cineva străin în țigănie, romii să dea navală, ca nu cumva să rateze cea mai mare felie din cașcavalul ce urmează a fi primit ca pomană.

Adrian Robert Petre. Prost să fii, piscină să ai!

„Hai vino-n-coa’ să-ți arăt în ce condiții trăiesc și ce sărăcie e pă mine! Uite, în camerele astea două, locuim paiș’pe inși și trăim din alocația de stat a copiilor ăstora și din pensia de ‘andicapat la ceilalți doi. Numai noi știm cum o ducem”, îmi spune o țigancă, o femeie de 45 de ani, care arată cu 15 ani mai bătrână. Ca sa fie mai convingătoare, femeia trage de mine ca să-mi arate cele două camere. În prima, mirosul de urină și fecale, combinat cu cel de la cojile băgate pe foc, mă amețește pe loc, iar ochii-mi miopi încep să-mi lăcrimeze de usturime. Pe cea de a doua renunț s-o mai vizitez, spunându-i femeii că m-a convins total.

În mai puțin de cinci minute, curtea femeii se umple cu romi care doreau să-mi arate sărăcia în varianta lor. După ce le-am explicat oamenilor că lucrez la un ziar și nu la un ONG, toți s-au dus pe la casele lor, dezamăgiți. În „Cartier”, toate casele arată la fel: adică sunt un fel de bordeie, construite din chirpici, cu celofan și carton în loc de geam, în care locuiesc cel puțin câte opt persoane.

Doi puști, la vreo 15 ani fiecare, mai rămân pe lângă mine ca să-mi ceară 10.000 de lei și o țigară. Unul dintre ei era foarte supărat pe primarul localității, care „în loc să ne facă o cantină socială, așa cum ar fi trebuit, ne-a făcut un stadion”. „Păi, noi puteam să jucăm mingea și pe el așa neamenajat, mâncarea e problema noastră!”, zice intrigat puștiul.

Calvini, asistații social și vilele cu mașini de lux la poartă

Totuși, despre comuna Calvini se spune din ce în ce mai insistent că a început să semene leit cu Sadova, din Dolj. Este localitatea din județul Buzău care a ajuns a asistaților social cu vile şi mașini de lux. Nu mai puțin de 500 de familii beneficiază de ajutor financiar de la stat, pe care îl ridică în fiecare lună de la Primărie.

Țiganii cu bani din Calvini, pentru că sunt destui și de ăștia, în complicitate cu primarul Nicolae Curelea, se pricep de minune să înșele statul de bani buni. Unii asistați sociali au case mari, conduc afaceri la negru sau muncesc în străinătate. De altfel, primarul Curelea nu este străin de conflictele cu legea, el fiind cercetat de Serviciul de Investigare a Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului de Poliţie Județean Buzău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Cercetările din dosarul penal nr. 4.599/2016 au fost demarate în urma unei plângeri semnate ,,la comun” de mai mulți locuitori ai comunei, care au semnalat nu mai puțin de 21 aspecte care, în opinia acestora, ar putea constitui tot atâtea argumente în sprijinul anchetatorilor.

„Nu facem nimic toată ziua“

Romii cu vile şi mașini de lux din comuna Calvini recunosc că trăiesc din ajutorul social, însă susțin sus şi tare că nu au unde să muncească.

„Nu facem nimic toată ziua. Este așa frumos la noi în comună. Stăm toată ziua la poartă de vorbă. De muncit nu avem unde. Eu am fost plecat trei luni în Germania. Am făcut ceva bani şi o să îmi ajungă până anul viitor. Mai primesc şi ajutor social de la stat de 250 de lei pe luna şi totul este bine. Majoritatea romilor de aici din sprijinul financiar acordat de stat trăiesc. Casele pe care le vedeți dumneavoastră sunt ridicate cu ani în urmă. Majoritatea au fost plecați în Italia, Spania sau Germania, iar în momentul în care au venit acasă au investit totul aici. Acum nici în străinătate nu mai merge treaba. Și la ei este la fel ca la noi. Sunt mulți șomeri și puține locuri de muncă“, a declarat un țigan din comună, care de frica unor eventuale repercusiuni vrea să-ți păstreze anonimatul.

Ianca, orașul fantomatic din pustietatea Bărăganului. Ori despre penitența ultimilor pensionari ai fostei elite a aviației militare românești

În Calvini, sunt circa 4.500 de locuitori, din care peste 1000 beneficiază de ajutor social. Autoritățile susțin că localnicii sunt săraci, însă în afară de orele pe care trebuie să le presteze pentru a putea primi bani de la stat nu au cerut niciodată altceva de muncă.

Unii asistați sociali de aici ne-au declarat că nu este corect ca pentru o mașină de aproximativ 500 de euro sa rămână fără banii de la stat. Unul ne povestește că în momentul în care a venit din Germania cu un autoturism cei de la Primărie i-au tăiat ajutorul social. Bărbatul consideră că un autovehicul nu este o mare avere. „Noi, șapte persoane, trăim din ajutorul social. Mașina pe care o am nu are o valoare mare. Am cumpărat-o din Germania să pot să îmi fac treaba cu ea. Este foarte greu pentru noi în condițiile în care nu avem un venit stabil lună de lună. Eu sunt bolnav de diabet şi nu pot să muncesc. Chiar nu știu cum o să mă descurc. În perioada lui Nicolae Ceaușescu era mult mai bine. Noi, romii, o duceam bine şi aveam ce să punem pe masă copiilor“, a spus acesta.

Romii, tot timpul favorizați

Localnicii din comuna Calvini, care nu primesc bani de la stat, susțin că romii au fost tot timpul favorizați, iar majoritatea au case mari şi câte un autoturism în curte, însă sunt considerați persoane defavorizate. „Eu am o pensie de 600 de lei, iar pentru că nu îmi ajung banii muncesc cu ziua. Ei nu fac altceva decât să stea la bar și în fața porții. Este normal să rămână fără ajutor social în condițiile în care sunt înstăriți. Din punctual meu de vedere sunt alte persoane îndreptățite să primească bani de la stat. Suntem în anul 2014, iar toată lumea trebuie să respecte legea“, ne-a declarat unul dintre localnicii revoltați.

Ciolacu, canicula și Mij Piranda. Open man!

În comuna Calvini sunt cele mai multe persoane care beneficiază de ajutor social în județul Buzău. Romii își ascund mașinile de lux sau găinile din curte în momentul în care inspectorii de la primărie vin în control. Ei sunt convinși că este normal să primească bani de la stat chiar dacă au case mari și autoturisme.

„Averea noi ne-am făcut-o muncind afară. Când venim acasă, nu avem nici după ce să bem apă. Ce să facem? Să ne demolăm casele pentru a putea primi 250 de lei ajutor social. Este normal ca statul să ne dea bani dacă nu avem cu ce să ne întreținem. Și în străinătate se practică la fel, însă acolo este altfel viața. Eu sunt bătrân şi nu pot să mai plec din țară, dar copiii şi nepoții nu au ce sa facă aici. Când vin în România primesc şi ei un bănuț de la stat, iar când pleacă rămân fără“, a povestit Marin Fonfonel, în vârsta de 71 de ani, din localitatea cu cei mai mulți asistați din județul Buzău.

Primăria Calvini ori „țigăneala” la ea acasă

Altfel, în Primăria Calvini, de ani de zile, scandalurile se țin lanț, iar acum se repetă situația din 2012 când, tot la solicitarea lui Nicolae Curelea, pe atunci primar ales pe lista Partidului Democrat Liberal, deliberativul local a fost dizolvat. Acum, primarul social-democrat Nicolae Curelea a cerut dizolvarea Consiliului Local şi a obținut-o la Tribunalul Buzău, care a admis cererea de desființare a deliberativului comunal, din cauză că acesta nu s-a întrunit două ședințe la rând.

Legea modificată a administrației publice locale obligă însă părțile la o oarecare conciliere înainte de desființarea deliberativului format în urma alegerilor locale din vara lui 2016. După trei încercări eșuate de reconstituire a Consiliului Local, prefectul a declarat vacante, prin ordin, șapte locuri de consilier local pe listele Partidului Național Liberal, Partidului Social Românesc şi ale Partidului Mișcarea Populară.

Pe de altă parte, primarul Nicolae Curelea are un proces pe rol cu Agenția Națională de Integritate. ANI a anunțat, în luna iulie 2017, că, în perioada 27 iulie 2012 – 4 septembrie 2013, Curelea a deținut simultan funcția de primar şi calitatea de membru în cadrul Consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale „Dumitru I. Ionescu“ din Calvini.

Auraș curat! Tereacă, Telaudă și Teminte

Conform comunicatului de atunci al Agenției Naționale de Integritate, Nicolae Curelea ar fi încălcat astfel prevederile art. 87, alin. (1), lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia ,,funcția de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului București, președinte şi vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile şi societățile naționale, precum şi la instituțiile publice, (…)“.

Să vină primăvara, să iasă ștevia și urzicile!

Situația comunei Calvini nu este singulară în România. Cu siguranță, există localități unde oamenii o duc și mai rău. După ani de sărăcie, în care a învățat cum să-și drămuiască fiecare leu, un pensionar întâlnit la bodega de lângă primărie zice cu of: „Lasă, bă, că românului îi e greu până se obișnuiește cu greul, că dup-aia vine primăvara, iese ștevia, urzicile…”