Parcul Industrial din Galați este sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Altfel, parcul cu care autoritățile pesediste gălățene se lăudau că, odată finalizat, se va transforma într-un incubator de afaceri, a înghițit aproximativ 6 milioane de euro, însă arată tot ca un lan de buruieni, pustiu și nefuncțional. Ce-i drept un maidan de fițe, dar tot cu o tarla seamănă, nicidecum cu o zonă industrială, care să producă locuri de muncă. În condițiile acestea, oare ce om normal la cap vine să investească într-o tarla, la câțiva kilometri de oraș?
Începute cu surle și trâmbițe în luna martie a anul 2003, lucrările la Parcul Industrial din Galați au fost prezentate ca fiind piatra de temelie pentru un adevărat paradis economic, după modelul investițiilor similare din alte colțuri ale lumii.
Parcul Industrial din Galați și munți de bani tocați fără să se producă un cent
Autoritățile locale, care au susținut investiția din bugetul orașului, promiteau, în foarte scurt timp, mii de locuri de muncă, giganți ai economiei mondiale veniți să investească aici și, evident, prosperitate pentru toată comunitatea.
Însă, pe măsură însă ce Parcul Industrial din Galați (amenajat în partea de est a municipiului Galați, pe un câmp) înghițea tot mai mulți bani de la bugetul local, investitorii refuzau să apară, iar locul promisiunilor mărețe a fost luat, încet-încet, de tot felul de scuze și explicații complicate.
Între 2003 și 2018, municipalitatea gălățeană a pompat în Parcul Industrial (mai exact către societatea Parc Industrial SRL, al cărui unic acționar este Consiliul Local) suma de 6 milioane de euro. Bani care au fost tocați până la ultimul cent, fără a fi încheiat vreun contract care să aducă măcar cinci bani venit.
O tarla de 21,5 hectare de teren, plină de bălării
De fapt, Parcul Industrial din Galați este doar o tarla de 21,5 hectare de teren, plină de bălării întrerupte de câteva alei frumos asfaltate ce duc la un sediu aparent impunător, dar deja cu grave probleme din cauza intemperiilor, și o hală de 1.100 mp. Există, cel puțin pe hârtie, instalații de apă, canalizare și electricitate, plus o gheretă pentru portar care a costat 2.000 de euro pe fiecare metru pătrat.
Tarifele de concesiune a terenurilor din Parcul Industrial, stabilite de Consiliul Local Galați în 2003, au părut de la bun început ca fiind făcute să alunge, nu să atragă investitorii. Astfel, pentru un metru pătrat de teren arabil, care, în acea vreme, avea un drum de acces foarte prost, nu avea apă curentă, nici canalizare și nici energie electrică, se pretindea o taxă de 10 cenți pe metru pătrat pe lună.
Citește și: Cătălina Miriță, o fostă miss Buzău, la plimbărică în Insulele Azore cu fostul premier Sorin Grindeanu. Pe banii noștri. Cum au ajuns o fostă miss Buzău și fiica lui Paul Stănescu, fără nici un fel de experiență, consilierele președintelui ANCOM
La doar câteva zeci de metri distanță, terenurile private similare se vindeau cu un euro pe metrul pătrat, ceea ce înseamnă că, de fapt, un eventual investitor în parcul industrial trebuie să plătească anual o concesiune mai scumpă decât ar fi cumpărat terenul respectiv.
Cât despre așa-zisele facilități, acestea erau insignifiante, căci constau doar în scutirea de impozit local pentru terenul concesionat, de obținerea avizelor de funcționare și de construire cu celeritate (maxim 15 zile) și de niște reduceri de taxe de publicitate la promovarea afacerii. Și-atât.
Și mai bizar este că, în 2007, deși tarifele se dovediseră neatractive, Consiliul local Galați a decis să majoreze taxa de concesiune a terenului la 0,5 euro pe metrul pătrat pe lună, în condițiile în care, în apropiere, terenul similar se vindea cu cel mult 2-3 euro pe metrul pătrat.
6 milioane de euro pentru Parcul Industrial din Galați
Ulterior, pe tarlaua de la marginea Galațiului s-a construit, din banii contribuabililor, un sediu administrativ de 1400 de metri pătrați, o hală industrială de 1100 mp, câteva alei betonate, rețele de electricitate, de apă și de canalizare.
Cap la cap, cheltuielile cu amintitele investiții (exceptând valoarea de inventar a terenului, de circa 4 milioane de euro) au însumat, 3,7 milioane de euro. Restul de 2,28 milioane de euro au fost „cheltuieli de funcționare”. Adică utilitățile și plata lefurilor politrucilor „plantați” în funcții acolo. Plus ceva plimbări prin străinătate, chipurile pentru „documentare și schimb de experiență”.
Bunăoară, pe anul 2016, potrivit documentelor contabile, directorul Costică Voicu a băgat în buzunar, doar pentru că s-a dus la serviciu pentru a nu face nimic, 66.000 de lei, iar cei 5 membri ai CA au luat și ei, în total, 25.000 de lei. Diverși colaboratori ai parcului au mai încasat și ei aproape 200.000 de lei, iar veniturile au fost, evident, de zero lei.
O afacere dubioasă, care încurcă lucrurile
Lucrurile s-u complicat brusc în 2017, atunci când pe fondul unei acțiuni de destituire a directorului Costică Voicu, a fost semnat, fără ca acționarul unic (Consiliul Local) să fie anunțat, un contract de închiriere a terenului, integral, către o firmă ucraineană cvasi-necunoscută.
Societatea se numește VVK Euro Tehnologic SRL Galați și a fost înființată în anul 2017, cu sediul social declarat în Parcul Industrial Galați (Calea Prutului nr. 304A). Mai exact într-o hală industrială a parcului, în care nu se află nimic. Nici măcar un scaun. Și mai interesant este că „investitorul strategic” nu are (conform actelor de la Registrul Comerțului și de la ANAF) niciun angajat, niciun mijloc fix și nici un fel de activitate generatoare de venituri.
De fapt, societatea, cu numele VVK Euro Tehnologic SRL Galați, are un capital social de numai 400 de lei, dintre care 95% este deținut de firma VVK Invest SRL, cu sediul Ucraina, Sumi, Regiunea Sumi, Kuznechna, nr. 5 și de cetățeanul ucrainean Oleksandr Govenko (care a fost numit și administrator prin actul constitutiv), domiciliat în Kiev. Firma VVK Invest SRL este, potrivit presei ucrainene, un dezvoltator imobiliar de importanță secundară.
În firma VVK Euro Tehnologic SRL Galați sunt asociați (cu participări simbolice) și doi cetățeni români: Elena Beatrice Neagu (o gălățeancă despre care am reușit să aflăm că este un obscur om de afaceri) și Shirin Corbu (persoană domiciliată în București despre care nu avem date; singura persoană cu acest nume descoperită în spațiul online este o solistă a Filarmonicii).
Afacere descoperită din întâmplare
Municipalitatea a descoperit că există un investitor în grada proprie absolut întâmplător, de-abia după ce, în disperare de cauză (date fiind cheltuielile imense pe care le-a generat parcul, fără să aducă venituri), a decis, în mai 2017, să cedeze circa 16,5 hectare de teren cu bălării (trei sferturi din suprafața totală) către Zona Liberă Galați, care a solicitat spațiu suplimentar pentru un investitor important.
Transferul s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local (în urma hotărârii AGA nr. 2 din 5 mai 2017, a Industrial Parc SRL Galați), însă după circa două luni, primăria s-a pomenit citată într-un proces (dosar nr. 2846/121/2017, plângerea fiind depusă în 17 iulie 2017), la Tribunalul Galați, pentru anularea actului administrativ menționat.
Citește și: Gabriela Firea a intrat în lupta pentru Cotroceni, sărind la gâtul Vioricăi Dăncilă: Se rupe PSD-ul, iar noi așteptăm să fim convocați la o nouă ședință la care de asemenea să mimăm un dialog deschis, dar în care de fapt temele să fie stabilite de la tribună iar noi cei din sală să facem figurație
Reclamantul a depus la dosar, cu totul surprinzător pentru toată lumea, un contract încheiat cu Parcul Industrial din Galați, sub semnătura directorului Costică Voicu, despre care cei din Primărie spun că nu știau absolut nimic, deși au cinci reprezentanți în Consiliul de Administrație, oameni care primesc lună de lună indemnizații și care au obligația de întocmi rapoarte de activitate care să fie înaintate primarului.
Conform documentelor încheiate de fostul director Voicu cu „partenerul strategic”, „taxa de cesiune este de 0,08 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA), pentru primele 9 luni, respectiv 25.04.2017-25.01.2018, perioadă necesară demarării obiectivului de investiții prin obținerea de avize, autorizații, efectuarea de studii etc, iar valoarea sumei de plată, aferentă acestei perioade este de 113.410,80 de euro (fără TVA)”.
De asemenea „taxa de cesiune este de 0,15 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA) începând cu data de 25.01.2018 până la data de 24.04.2059, iar valoarea sumei de plată aferentă acestei perioade este de 11.695.488,75 de euro (fără TVA). Valoarea totală a contractului este de 11.808.899,55 de euro. Se va plăti lunar, respectiv suma de 23.627,25 de euro (fără TVA), în lei, la cursul de schimb al BNR din ziua facturării”.
Parcul Industrial din Galați și dosarele
De doi ani, activitatea în Parcul Industrial din Galați este practic complet blocată. Nu că înainte s-ar făcut ceva acolo, dar acum nici măcar dacă s-ar dori nu s-ar putea aduce vreun investitor. Pe rolul Justiției există mai multe dosare civile, iar la DNA unul penal.
În litigiile civile, firma VVK Euro Tehnologic SRL Galați cere, pe de o parte, să-i fie respectat contractul, în vreme ce pe de altă parte Primăria Galați solicită anularea contractului. Momentan, municipalitatea a pierdut (pe motivă de lipsă a calității procesuale active; adică nu este parte contractantă), însă disputa continuă.
În privința dosarului de la DNA nu se știu deocamdată prea multe. Nu a fost începută urmărirea penală nici măcar „in rem”, însă am aflat că sunt cercetate fapte asimilate infracțiunilor de corupție.
În loc de epilog
Altfel, parcul cu care autoritățile pesediste gălățene se lăudau că, odată finalizat, se va transforma într-un incubator de afaceri, a înghițit aproximativ 6 milioane de euro, însă arată tot ca un lan de buruieni, pustiu și nefuncțional. Ce-i drept un maidan de fițe, dar tot cu o tarla seamănă, nicidecum cu o zonă industrială, care să producă locuri de muncă. În condițiile acestea, oare ce om normal la cap vine să investească într-o tarla, la câțiva kilometri de oraș?
Din păcate, nu sunt singurele nereguli descoperite la parc. Pentru că sacul de bani alocat de municipalitate trebuia să se ducă în buzunarele unor băieți șmecheri din Primărie, puținele investiții făcute în parc au fost supraevaluate. De pildă, o simplă cabină de portar, de 12 metri pătrați, a fost construită la preț de Penthouse: nici mai mult nici mai puțin de 203.000 de euro!
Așadar, în lipsă de investitori, tarlaua (numită pompos Parcul Industrial din Galați) este folosită pe post de sugativă a banului public.
