Conform unui scenariu privind o eventuală catastrofă produsă la Barajul Siriu, la o ruptură a barajului cu o breșă de 75% pe lățime și înălțime, unda ar parcurge distanța de 85 km, până în municipiul Buzău, în aproximativ o oră şi jumătate. La Nehoiu, valul ar ajunge în 9 minute, la Pătârlagele, în 19 minute, la Cislău în 27 de minute, la Berca în 68 de minute, iar la Buzău în 85 de minute. Calculul ipotetic pentru înălțimea valului produs, la 75% avariere, este estimat la 60 de metri în aval de Barajul Siriu. Ar urma ca înălțimea undei de viitură să scadă treptat, ajungând la Nehoiu – 30 m, la Pătârlagele – 21 m, la Cislău – 19 m, la Berca – 10,5 m, iar la intrarea în municipiul Buzău – 7,42 m. În ipoteza în care barajul ar fi avariat pe 50% din înălțime şi lățime, atunci înălțimea undei va scădea cu 1-14 m în diverse amplasamente, iar dacă avarierea ar fi pe 25 %, unda ar scădea cu 1-34 de metri.
Barajul Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din țară, după Barajul de la Gura Apei (sau Gura Apelor), construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Hațeg, al 5-lea din Europa şi al 12-lea din lume, având dimensiuni impresionante; peste 250 metri lungime, 150 lățime şi 120 înălțime, cu o lungime de aproximativ 13 kilometri şi o lățime medie de 500 metri. Ce se poate întâmpla dacă barajul de la Siriu ar ceda? Specialiștii spun că acest lucru e imposibil, dar astfel de asigurări au auzit şi locuitorii din Belciu, măturați de ape în 1991, sau cei din alte zone ale lumii care au trăit catastrofe similare.
Surse majore de risc
Lacurile de acumulare pot constitui surse potențiale majore de risc pentru localitățile şi obiectivele din aval în cazul unor accidente la acestea, așa cum s-a întâmplat în anul 1991 prin ruperea barajului Belci de pe râul Tazlău, afluent al râului Trotuș (care reprezintă singura avarie de baraj important din țara noastră) şi în anul 1997 prin ruperea barajului Cornăţel, din bazinul hidrografic Vedea. Cauzele defecțiunilor sunt datorate în cea mai mare parte condițiilor geologice, unor neglijențe de execuție şi întreținere, precum şi vechimii acestora, țara noastră având o istorie bogată în calamități naturale şi evenimente catastrofale cauzate de activitatea umană.
Citește și: Augustin Zegrean: Faptele în dosarul angajărilor de la Teleorman se vor prescrie! Miza amânărilor de la CCR la sesizarea lui Florin Iordache
Pe de altă parte, cauzele de origine naturală trebuie căutate în structura geo-morfologică a teritoriului țării noastre. Sunt bine cunoscute în acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin tradiție, la cutremure şi inundații. De altfel, multe astfel de locuri se află în zone seismice, unde construcția structurilor sigure este deosebit de dificilă. Barajele Siriu, Măneciu, Paltinu, Poiana Uzului sunt cele mai expuse la astfel de accidente fiind situate la mai puțin de 100 km de zona epicentrală Vrancea, cel mai important focar seismic din România.
Alunecările de teren care se produc pe versanții dealurilor prin deplasarea rocilor de-a lungul pantei sau lateral ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torențiale, mișcări tectonice, prăbușiri ale unor grote, eroziuni puternice, etc.) sau chiar ca urmare a unor activități umane, sunt, pentru lacul Siriu şi locuitorii Văii Buzăului, un adevărat pericol, întrucât lucrările de finalizare ale barajului au fost făcute la repezeală și cu costuri cât mai mici ori n-au mai fost făcute: injectarea laptelui de ciment în munții din stânga și dreapta barajului, pentru a fi de neclintit, au fost întrerupte, corecția torenților din stânga și dreapta lacului de acumulare, pentru a preveni alunecările de teren în cuva lacului, n-au mai fost finalizate…
BARAJUL SIRIU: UN DRUM NAȚIONAL CARE SE ÎNCHIDE AN DE AN ȘI O CATASTROFĂ DIN CE ÎN CE MAI IMINENTĂ
Astfel, an de an, DN 10 este blocat prin căderea stâncilor urnite de torenți, milioane de metri cubi de pământ s-au ”prelins” în cuva lacului pe Siriașu, pe Teherău, pe Giurca, colmatându-l, ba, mai mult, la Groapa Vânturilor un versant întreg a ajuns în lac despărțindu-l efectiv în două… Prin colmatare, lacul Siriu ar putea crește presiunea asupra barajului, situație în care barajul ar putea să se rupă. Dacă acest baraj se va rupe, se va produce cel mai mare dezastru din istoria României, în lacul de acumulare fiind peste 1 500 000 de metri cubi de apă.
Barajul Siriu produce bani mulți. Pentru multe buzunare
Așa cum scriam şi într-un alt articol recent, Barajul Siriu produce mulți bani. Pentru multe buzunare. Iar unul dintre buzunare este ”Apele Române”, regia care administrează luciul de apă aproape colmatat, înjumătățit în fiecare an de milioanele de metri cubi de pământ care se scurg în el. Aceasta, în goana disperată după zeul ban, administrată la rândul ei de niște inși iresponsabili, ignoră orice măsură de prevedere, orice măsură de siguranță, numai pentru a-și trage un profit cât mai frumușel în propriul buzunar.
Citește și: Ce vrăji a mai făcut Lucia Gherarde… Cică, pe lângă bolidul de 150.000 de euro, pensionara l-a împrumutat pe fiul său, Marian Oprișan, și cu 51.000 de euro în 2018. Cine este, totuși, madam Gherarde?
Astfel, fără a testa, cerință obligatorie în asemenea cazuri, rezistența versanților din stânga și dreapta lacului de acumulare, Regia ”Apele Române” a urcat nivelul apei în baraj cu 15 metri pe verticală. În urma acestei măsuri, lungimea lacului a crescut cu mai bine de 3 kilometri și milioane de metri cubi de apă neprevăzuți în proiectul de rezistență al muntelui de anrocament din față presează barajul și munții din lateral căutând să iasă din strânsoare…
Baraj rupt la Bacău
Ploile torențiale care au căzut în 28-29 iulie 1991 în Carpații Orientali, în Subcarpații Moldovei şi ai Curburii au provocat o undă de viitură pe râul Tazlău (județul Bacău), de circa 7 metri înălțime, şi care, la rândul ei, a dus la ruperea barajului de la Belci. În momentul în care barajul s-a umplut, una dintre cele două ecluze s-a înțepenit. Presiunea uriașă exercitată de apă a rupt barajul, iar valul de apă a măturat satul Belci, aflat în aval, pe cursul râului. Au fost 25 de morți şi nici una din cele 250 de case nu a mai rămas în picioare.
În cazul Barajului Siriu, efectele deciziei Regiei ”Apele Române” de a urca nivelul apei în baraj cu 15 metri pe verticală vor fi identice cu ceea ce s-a întâmplat la Belci, producându-se cea mai mare catastrofă din istoria României. Şi, totuși, cu toate că riscul iminent de rupere a barajului este o realitate, nici “Hidroelectrica” si nici Apele Române nu consideră că populația merită să fie informată despre pericolul care o paște.
Barajul Siriu, al doilea ca mărime din țară
Barajul Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din țară, după Barajul de la Gura Apei (sau Gura Apelor), construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Hațeg, al 5-lea din Europa şi al 12-lea din lume, având dimensiuni impresionante; peste 250 metri lungime, 150 lățime şi 120 înălțime, cu o lungime de aproximativ 13 kilometri şi o lățime medie de 500 metri. Ce se poate întâmpla dacă barajul de la Siriu ar ceda? Specialiștii spun că acest lucru e imposibil, dar astfel de asigurări au auzit şi locuitorii din Belciu, măturați de ape în 1991, sau cei din alte zone ale lumii care au trăit catastrofe similare.
Valul ucigaș
Ruperea Barajului de la Siriu ar putea duce la producerea unui adevărat val ucigaș, care ar mătura de pe fața pământului zeci de sate şi orașe şi ar crea o undă de șoc ce ar fi resimțită şi în București. Aproape 200.000 de locuitori ai județului ar trebui evacuați în cel mult o oră, iar Valea Buzăului ar deveni „ieșire la mare”. În opinia specialiștilor, în ipoteza unei catastrofe la acumularea din Munții Buzăului, viitura produsă de ruperea barajului ar avea 30 metri înălțime la intrarea în orașul Nehoiu, înghițindu-i, efectiv, pe cei 11.631 locuitori, şi ar ajunge în orașul Buzău cu o înălțime de 7-8 metri, forța de distrugere a acestei viituri fiind de neimaginat, distrugând practic tot ce va întâlni în cale.
Scenariu apocaliptic
Conform unui scenariu privind o eventuală catastrofă produsă la Barajul Siriu, la o ruptură a barajului cu o breșă de 75% pe lățime și înălțime, unda ar parcurge distanța de 85 km, până în municipiul Buzău, în aproximativ o oră şi jumătate. La Nehoiu, valul ar ajunge în 9 minute, la Pătârlagele, în 19 minute, la Cislău în 27 de minute, la Berca în 68 de minute, iar la Buzău în 85 de minute.
Citește și: Cum a primit Ionuț Cristian Duță moștenire Ocolul Silvic Focșani de la tatăl său, Gică Duță. Mafia PSD Vrancea, în plină acțiune
Calculul ipotetic pentru înălțimea valului produs, la 75% avariere, este estimat la 60 de metri în aval de Barajul Siriu. Ar urma ca înălțimea undei de viitură să scadă treptat, ajungând la Nehoiu – 30 m, la Pătârlagele – 21 m, la Cislău – 19 m, la Berca – 10,5 m, iar la intrarea în municipiul Buzău – 7,42 m. În ipoteza în care barajul ar fi avariat pe 50% din înălțime şi lățime, atunci înălțimea undei va scădea cu 1-14 m în diverse amplasamente, iar dacă avarierea ar fi pe 25 %, unda ar scădea cu 1-34 de metri.
Altfel, pericolul unei catastrofe la Barajul Siriu e parcă mai iminent ca niciodată. Nu, nu e o bucurie că previziunile noastre sunt o realitate de necontestat, ci doar mâhnirea că autoritățile plătite de noi să prevină astfel de calamități ne-au râs de fiecare dată în nas, sute de mii de euro ducându-se an de an pe apa Buzăului pentru cârpeli fără importanță majoră în întreținerea mărețului edificiu!
O prăbușire potențială a munților care înconjoară lacul de acumulare de la Barajul Siriu
Munții Carpați sunt rezultatul ciocnirii dintre placa tectonică continentală central europeană şi placa tectonică continentală rusă, iar Carpații de curbură, din care fac parte şi Munții Buzăului, se află chiar în lungul faliei tectonice create de cele două plăci continentale. O zonă cu ploi abundente, cu vârfuri în primăvară și toamnă și minime în timpul iernii. Cu toate că prezintă nenumărate atuuri, Barajul Siriu ridică numeroase probleme, în mod special asupra mediului, ce se reflectă în siguranța populației. Printre urmările megaconstrucției se numără și prăbușirea potențială a munților care înconjoară lacul de acumulare.
Munții Siriului, epicentrul unor cutremure din ce în ce mai dese
Astfel, cel mai mare pericol indus de construcția barajului îl reprezintă cutremurele şi alunecările de teren. Angajații stațiilor meteorologice Lăcăuţi şi Penteleu ne-au povestit despre cutremure de 2-3 grade pe scara Richter, care au loc în fiecare zi în acest colț de lume, cutremurul din noaptea de 5-6 octombrie a.c., confirmând-ne o dată în plus intensa activitate seismică din zonă….
Citește și: Reabilitarea căii ferate București-Constanța, mită de milioane de euro! Trei persoane, între care și Mihaela Szechely, consilier al fostului ministru Silaghi, sub control judiciar
Nedetectate de organismul uman, aceste cutremure provoacă încet, dar sigur modificări ale scoarței terestre. Ele induc vibrații munților din jur, care, cuplate cu greutatea imensă a rezervorului de apă, ar putea să afecteze grav eroziunea în amonte precum şi producerea de alunecări majore de teren. Deja au fost înregistrate două incidente în iarna lui 2012, când alunecările de teren au dislocat milioane de metri cubi din munții laterali. De asemenea, in primele 8 luni ale anului 2013, au fost semnalate peste 100 de alunecări de teren importante.
Ca Moise trecând lacul Siriu
Mă aflu la barajul Siriu, lângă Viaductul Stânca Teherău. Pe versantul de vis-a-vis se văd urmele unei alunecări de teren destul de serioase, practic tot muntele a alunecat spre şi în lac.
În fapt, milioane de metri cubi de păduri, pământ și piatră, s-au prăbușit în cuva lacului despărțindu-l pur şi simplu în două. Timp de câteva luni bune pescarii treceau lacul ca… Moise, pe istmul creat de milioanele de metri cubi de pământ ajunse în cuva lacului…
Unii săteni, buni cunoscători ai evenimentelor locale, afirmă că volumul de pământ care formează așa zisul baraj este mult mai mic decât volumul pământului deversat în lac de cele două alunecări de teren, iar că în unele nopți, din adâncurile munților din jur se aude un scrâșnet impresionant de pământ care se freacă de pietre.
A doua zi apar fisuri mari pe sol, care se întind pe kilometri întregi şi care, în nici-un caz, nu le poate da un anumit calm.
Valea Cașocăi
Tot în lungul faliei tectonice se află şi Valea Cașocăi, lungă de 17 km, amplasată, la rândul ei, la maximum 50 de kilometri de Munții Vrancei.
În ultimii 2-3 ani, în lungul Văii Cașocăi au apărut ca ciupercile după… cutremur 14-15 rupturi mai mari sau mai mici ale scoarței terestre. Care intrigă prin faptul că nu s-au produs nici după anume ploi torențiale, nici după tăierile de arbori care au loc în zonă. Singura explicație plauzibilă este modificarea scoarței terestre datorată frecvenței cutremurelor din zonă …
O decizie absolut inconștientă
O decizie destul de deconcertantă a fost atunci când Regia „Apele Române” a considerat că, doar pentru a crește veniturile regiei, este necesar să mărească nivelul lacului de acumulare. Sursele noastre ne precizează că, în fapt, această măsură ar fi fost doar un prim pas al regiei în goana nebună după banii care să-i majoreze veniturile, în viitor preconizându-se o a nouă ridicare a nivelului apei în lacul de acumulare cu aproximativ 15 metri.
Citește și: Augustin Zegrean: Faptele în dosarul angajărilor de la Teleorman se vor prescrie! Miza amânărilor de la CCR la sesizarea lui Florin Iordache
Această creștere, adăugată şi coroborată cu numeroasele căderi şi alunecări de teren din zonă triplează efectiv riscul unei alunecări majore de teren. Contactul direct al munților din jur cu apa din lac promovează fenomene carstice, iar acțiunea erozivă a apei duce inevitabil la concluzia că o creștere a nivelului apei în lacul de acumulare ar putea provoca alunecări masive de teren.
Alunecarea muntelui de la Gura Vânturilor, deși nu a provocat nici un prejudiciu, este un avertisment clar cu privire la precaritatea stabilității munților din jur. Este un semnal de alarmă pentru a ține seama cu preponderență de acest tip de fenomen. Pe de altă parte, o combinație a celor trei factori amintiți pe parcursul acestui material – lac, ploi torențiale şi cutremur – ar duce inevitabil la declanșarea celui mai mare dezastru din istoria României.
În loc de măsuri de siguranță, Regia „Apele Române” ascunde adevărul
Având în vedere dinamica unei eventuale catastrofei, era necesar ca Apele Române să țină seama de constituția morfologică a văii și să adapteze exploatarea lacului de acumulare conform comportamentului zonei din ultimul timp. Sunt necesare efectuarea unor prospectări, implantarea unor piezometre – chiar dacă implică o anume dificultate datorită necesității de a atinge diferitele straturi ale munților – precum și markeri de teren pentru a afișa mișcările alunecărilor de teren.
Citește și: PSD, mai tare ca PCR: joi a dublat suprafața irigată din România, vineri a crescut-o de patru ori. Mai au un pic și trec la irigat în Bulgaria
Aceste măsuri sunt utile în a determina cum să se procedeze pentru a preîntâmpina prăbușirea munților din jur în cuva lacului de acumulare. În locul acestor măsuri, Apele Române are un comportament conspirativ, alunecarea muntelui de la Gura Vânturilor fiind ținută ascunsă de politicienii locali. Asta îmi aduce aminte de un caz din Italia, mult mai grav – alunecarea de pământ de la barajul Vajont din 1963. Doamne, ferește!
Dezastrul de la Barajul Siriu, varianta italienească
În februarie 2008, în timpul Anului Internațional al Planetei Pământ, într-o sesiune dedicată importanței înțelegerii corecte a Științelor Pământului, dezastrul Vajont a fost citat, împreună cu alte patru evenimente, ca fiind un caz exemplar de „dezastru ce putea fi evitat”. Dar ce s-a întâmplat la Vajont?
La 9 octombrie 1963, ca urmare a prăbușirii unui masiv muntos, situat lângă versantul nordic al Muntelui Toc, la granița dintre provinciile Belluno (Veneto) și Udine (la momentul respectiv, acum Pordenone, Friuli – Venezia Giulia), aproximativ 270 de milioane de metri cubi de rocă (un volum de aproape trei ori mai mare decât apa din rezervorul lacului de acumulare) au „alunecat” cu o viteză de 30 m/s (108 km/h), în cuva lacului (care conținea aproximativ 115 milioane m³ de apă la momentul dezastrului) creat de barajul Vajont, provocând un val depășind 200 m în înălțime pe valea Vajont, iar pe versantul opus, aproximativ 25 – 30 milioane m³ de apă distrug toate așezările de-a lungul malul lacului din municipiul Erto și localitatea Casso, prăvălindu-se apoi în valea Piave şi provocând distrugerea completă a orașului Spar, estimându-se că unda de șoc provocată a fost egală cu cea a bombei atomice de la Hiroshima.
Citește și: Dacă pleacă în Parlamentul European, Rovana Plumb riscă inculparea în „Dosarul Belina“. Motivele pentru care PSD nu mai poate să o salveze
Pe valea Vajont, au fost distruse satele Frasègn, Gros, Hristos, Pineda, Ceva, Prada, Marzana, St Martin, Fae și partea de jos a orașului Erto. Pe valea Piave, s-au distrus la sol satele Spar, Pirago, Mae, Villanova, Rivalta. Au fost aproape distruse orașele Codissago, Castellavazzo, Fortogna, Dogna și Provagna. Au fost daune în municipiile Soverzene , Ponte Nelle Alpi și orașul Belluno, a fost distrusă localitatea Caorera și inundate Borgo şi Piave.
Estimările victimelor au fost de la 1.900 la 2.500 de persoane, iar aproximativ 350 de familii au pierit în întregime. Cei mai mulți dintre supraviețuitori şi-au pierdut rudele și prietenii, împreună cu casele și bunurile lor. Barajul propriu zis a fost în mare parte intact, structura de bază rămânând intactă, existând încă și astăzi.
Indiferența lor, ca şi a noastră
Deja, cu doi ani înainte de tragedie, jurnalistul de la L’Unità Tina Merlin a anticipat ce se va întâmpla în valea Vajont şi a denunțat într-un articol publicat la 21 februarie 1961 posibilitatea ca o alunecare de teren căzută în lac să provoace pagube enorme. În același timp, Merlin a inițiat o campanie de informare despre pericolele barajului Vajont. Nebăgat în seamă de instituțiile statului italian, jurnalistul a fost dat în judecată pentru „răspândirea de informații false și înșelătoare, de natură să tulbure ordinea publică”, dar a fost achitat de Tribunalul din Milano.
La mâna lui Dumnezeu
Goana după bani are un preț, un preț atât de mare, încât nu se poate estima în cifre. Aici nu vorbim de evaluări cantitative ale pierderilor umane ori materiale sau de costurile necesare strămutării unor localități, ci de un impact psihologic asupra a 200 de mii de oameni care, în eventualitatea unei catastrofe, vor fi nevoiți (sau, mai bine zis, siliți) să-şi abandoneze locuințele.
Din păcate, astfel de construcții cu atât de multe riscuri pot produce pagube ce nu pot fi nici măcar prognozate. Autoritățile susțin că barajul Siriu va rezista chiar şi în cazul unei bombe atomice, însă ce se întâmpla dacă nu va fi așa ? Ce speranță mai au orașele din aval în cazul în care s-ar fisura barajul? Nimic nu poate fi un argument sau o scuza pentru lăcomia omului manifestată în exploatarea naturii. În final, când natura își va cere drepturile, oamenii vor da vina pe Dumnezeu, pentru că e mai simplu așa şi a devenit o obișnuință…
Citește și: TRISTEȚI DE APRILIE, CU CEAȚĂ, CU PLOAIE, DAR, MAI ALES, CU GARDIAN LA UȘĂ
Astfel, locuitorii de pe cursul râului Buzău nu au nici o teamă. S-au obișnuit cu hachițele şi deversările lucrătorilor de la Hidroelectrica şi Apele Române, iar creșterea apei nu îi mai afectează cu nimic. Nici nu mai feresc animalele de la marginea râului, nici nu adună lemnele, nici nu au de gând să miște vreun deget. Pentru ei este mai importantă voința Domnului.
„Ce să facem mamă…? Facem ce va vrea Bunul Dumnezeu. Ce o fi să facem. Ne urcăm mai la deal până trece apa şi după ce trece venim înapoi. Da’ nu vine apa așa mare la noi. O singură dată a fost mare de tot, prin 1970, dar de atunci nu o mai venit niciodată așa”, spune Victoria Drăghici, din Păltineni. Tanti Victoria a trecut de 75 de ani şi nu se mai teme de mult de barajul Siriu. Spune că, dacă nu s-a întâmplat nimic până acum, nici de acum încolo nu se va întâmpla: „Nu mai are unde să ne ducă. Suntem bătrâni… Tot la vale…”
