Înfiptă în coasta cea mai de miazănoapte a Buzăului, la hotarele Vrancei și Covasnei, vatra comunei Gura Teghii a fost chiar sub Piatra lui Vișan, unde se unesc cele două Bâsce, aproape de locul unde odată se ținea „înțărcatul mieilor”, străbunul ritual tracic de urcare a turmelor spre pășunile din munți. Şi mai sunt ritualuri vechi: „Noaptea oilor”, când baciul stă de veghe până în zorii zilei, invocând duhuri şi pândind pe cer constelația „Ciobanul cu oile şi câinii”, iar mieii sunt mânați peste focul viu, spre-a se vedea care vor fi cei mai dârji peste vară… Toate astea s-au ținut aici de milenii. În vadul de împreunare a Bâscelor, cele două ape cu nume așa de ciudat, pe unde se scurgeau, cândva, noianele de oi de pe munți…
După îngemănarea râurilor, așezarea continuă lung, pe malul apei, cu case înșirate răzleț, pe versanți spre care n-ajungi decât pe podețuri înguste şi suspendate, ce se leagănă peste valuri. E tihnă, e liniștea vipiei. N-ai zice că Gura Teghii mai e şi azi o comună ciobănească. Nu auzi animale prin curți, puținii oameni pe care aveam să-i întâlnesc pe ulițele lungi şi pline de gropi par a nu fi preocupați de nimic, decât, cel mult, de-a merge la prăvălie să cumpere vreun sac de mălai. Iar când intră în cârciumă și se aștern la un pahar, tot despre oi și păduri vorbesc, chiar dacă, mulți dintre ei le-au vândut demult.
Gura Teghii, comuna cu cea mai mare suprafață locuibilă din județul Buzău
Comuna este cea mai mare, ca suprafață, din Buzău și a treia, ca întindere, din România; este situată la granița cu județele Vrancea și Covasna, iar cea mai mare parte a localității se desfășoară în Masivul Penteleu. Pe cei 465 de kilometri pătrați, viața curge domol, neatinsă de era vitezei şi a tehnologiei.
La Gura Teghii, stânele sunt peste tot. Nu se văd. Mergem prin satul vârât ca-ntr-o covată printre povârnișurile piezișe, pe-un fir de drum umbrit de străvechi păduri. Şi privim în sus, spre orizonturi. „Da, sunt acolo”, îmi zice Gheorghe Micleru, urmașul unor băcițe descântătoare, care i-au lăsat și familiei lui moștenire unele leacuri și „științe” străvechi. „Sunt încă aproape patru mii de oi sus. Oamenii nu se pot lăsa de ele. Le țin de drag, li s-a păstrat ciobănia-n sânge, de la daci…”
Arată cu mâna în zări, spre locurile unde se-ascund sălașele acestor păstori „nebuni” ce n-au decât două anotimpuri, din Sângeorz până-n Sânmedru şi invers, încăpățânându-se să nu coboare din pajiștile montane cu lunile. Stânele din Tega, Cernatu, Ivănețu, Zănoaga, Vârful Curselor, Poiana cu Rugi… Interlocutorul nostru spune că ciobanii ăștia din Penteleu aveau cumva, în genele lor, o putere, un har moștenit neam de neam, de-a se putea vindeca doar cu ce le dădeau oile de la stână – unt, zer, smântână, ori leacuri preparate de ei din untură şi plante, sânge de miel sau ape sulfuroase izvorâte din stânci. Tot din lapte şi zer de oaie, nevestele lor știau să facă iruri și loțiuni pentru tinerețe veșnică.
Deasupra lumii, la Gura Teghii
„Bine ați venit deasupra lumii” – ce putea să mă intrige mai mult decât acest bun venit spus de Gheorghe Micleru, primarul comunei Gura Teghii, cu o oarecare înfumurare, la cota 1772 a uneia dintre cele mai pitorești și frumoase priveliști din județul Buzău: vârful muntelui Penteleu. Cu aceasta binețe în gând am pornit la drum hotărât să îmbrățișez toate minunățiile pe care le putea oferi această gură de rai.
Altfel, a fost una dintre puținele clipe din viață în care ni s-a tăiat respirația. Fiori și încântare, sângele ne înghețase în vene și nu am mai scos niciun cuvânt, blocați la vederea peisajului. În ochi ni se citea uimirea creată de aceasta împărăție a pădurilor, ce parcă puseseră stăpânire pe inimile noastre.
În acele momente, primul lucru care mi s-a întâmplat a fost să mă gândesc la afirmația unuia dintre scriitorii noștri români: « Rugați-vă să nu vă crească aripi » . Cum să vrei să nu ai aripi într-un asemenea loc, să fii purtat de vântul Munților Buzăului deasupra unei astfel de priveliști?
Gura Teghii este singura comună din județul Buzău al cărei destin este legat de mocanii transilvăneni, maghiari și români deopotrivă, fondatori ai satelor Nemertea (secui) și Vadu Oii (români), de moșnenii sibiceni, care s-au reunit astăzi într-o asociație pentru a-și gestiona pădurile, și de boierii Persescu, Sibiceanu, Borănescu și Maican. Cei din urmă au făcut încercări de transformare turistică a zonei încă din secolul al XIX-lea.
În fapt, în 1856, Gura Teghii era chiar stațiune. Atunci, boierul Persescu a ridicat primul han, pomenit și în literatură, care l-ar fi găzduit, la un moment dat, chiar și pe renumitul pictor Gheorghe Tăttărescu, ne spune primarul Micleru.
„În 1870, Ștefan Borănescu, moștenitor prin căsătorie al averilor Sibiceanu, a construit un hotel cu 28 de camere și o sală de mese cu capacitate de 80 de locuri. Acesta îi găzduia pe cei veniți să caute vindecare în apa izvoarelor de la Tainița, Fulgeriș și Tega, ultimul fiind considerat, în perioada antebelică, unul cu cea mai sulfuroasă apă din România. Colonelul Dumitru Dumitrescu-Maican a cumpărat, mai târziu, moșiile Persescu și Borănescu, încercând să dezvolte turismul în jurul aceluiași hotel. De la acesta se păstrează și azi pădurea de brazi de pe Dealul Tega, plantată pentru a atenua viiturile care riscau să amenințe micuța stațiune. În Primul Război Mondial, armata germană a construit un sanatoriu cu 20 de locuri pentru tratarea răniților de pe front. După instalarea comunismului, toate aceste construcții au fost naționalizate și distruse. Se mai păstrează doar conacul Maican, înscris în lista monumentelor de arhitectură. Chiar și Ceaușescu a avut aici o cabană de vânătoare, denumită Gura Milii, transformată mai apoi în tabără pentru elevi; clădirile au ars într-un incendiu imediat după 1990”, își continuă Gheorghe Micleru destăinuirile.
Aproape de cer…
Aici, pe marginea lumii, deasupra ei, peste tot poți să răzbești cu ochiul, cu mâna, cu pasul și oamenii sunt derutați fiindcă satele sunt așa de departe, fiindcă vezi văile și privirea-ți lunecă-n mărăcinișurile ei, fiindcă pădurile le vezi așa de aproape cât să te rătăcești în ele, fiindcă sub apa gălbuie a celor două râuri vezi argila ori stâncile mijindu-și colții, fiindcă toate ți-s la un pas de beregată, de vârful degetelor. Ceru-i gol fiindcă Penteleul e așa de gol. Te împiedici fiindcă nu sunt obstacole și nu sunt distanțe.
Când bați drumuri de munte, privirile iți fug din vale în cer și înapoi. Respiri adânc și mulțumit de liniștea pe care natura ți-o oferă și de senzația atemporală de aici… – de aici, din Gura Teghii.
Coborâm de pe Penteleu doar pentru că avem atâtea lumi de văzut și ne e teamă că n-o să avem timp să fim martori la tot ce ne dorim. Cutreierăm pe jos, în spatele volanului, în cabine de tren în care vorbim cu străini de parcă i-am cunoaște din copilărie, pedalăm, ne înscriem la maratoane, urcăm prin munți singuri, cu prieteni, atingem vârfuri, facem poze. Facem sute de poze ca să demonstrăm, ca să avem dovezi și amintiri, ca să aibă ce să ne provoace nostalgie în câțiva ani sau poate din contră, să avem imboldul care să ne ajute să mai trecem de o săptămână grea. Ne ține gândul că există și o altă versiune a noastră în afara grijilor, a creditelor, a găsitului unui loc în care să ne potrivim ca niște piese finale într-un puzzle care ne-așteptă pe noi, ultimele bucăți rătăcite, fără de care panorama nu e completă.
Sute de locuitori din satele comunei Gura Teghii, zilnic în pericol pe punțile nimănui
Șapte sate legate între ele de niște punți parcă aruncate la întâmplare peste Bâsca Rozilei, dar care înseamnă legăturile lor cu lumea de sub nori. Șapte sate care, ca o ironie a sorții, aparțin de cea mai mare și frumoasă comună din județul Buzău. Șapte sate pentru care nu se găsesc bani ca legăturile lor să fie mai trainice.
Văzute doar ca puncte pe o hartă, nu par multe. Şi nici problema atât de gravă. Abia când vrei să treci pe punțile care despart satele Păltiniș, Furtunești ori Nemertea, de comună, realizezi dimensiunile problemei.
De ani de zile, Prefectura și Consiliul Județean Buzău susțin că se vor lua măsuri. Așa au spus și în 2019, și altădată. De fiecare dată, câte o hotărâre a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență „impunea” realizarea în regim de urgență a unor lucrări de execuție a unor punți pietonale noi. „Impunerile” au rămas, însă, de fiecare dată doar pe hârtie, pentru că – nu-i așa? – e mai ușor să desenezi o punte decât să o faci. Anii au trecut, nimeni nu a făcut niciodată nimic concret pentru locuitorii celor șapte sate, iar tragediile nu au pregetat să le bântuie în continuare viețile.
Marcel Ciolacu s-a separat de soție și s-a făcut frate de sânge cu Robert Negoiță
În Gura Teghii există încă 14 punți suspendate, dintre care trei sunt destinate accesului auto. Cel mai probabil și acestea sunt nesigure, iar în cazul interzicerii accesului pot izola zeci de familii, care nu ar mai avea cum să ajungă acasă decât traversând prin albie râul Bâsca Rozilei.
Astfel, sute de locuitori ai comunei Gura Teghii se pun zilnic în pericol trecând punțile peste cele două râuri care traversează unitatea administrativ-teritorială și care asigură accesul spre satele Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și Varlaam.
Construite în anii ‘70-’80 pe piloni din lemn sau metal și ancorate cu șufe, care pot ceda în orice moment, acestea reprezintă un real pericol pentru localnici, mai ales că sunt și la o înălțime destul de mare deasupra râurilor și au lungimi importante. În plus, pentru întreținerea lor sunt necesare zeci de mii de lei. Deși sunt construite pe domeniul public, nu există nici documente care să ateste autorizarea construirii lor.
Așa cum arătam mai sus, Primăria Gura Teghii a informat Prefectura Buzău, încă din 2019, în legătură cu situația critică din comună.
În octombrie 2021, o tragedie a avut loc la Gura Milii. Un bărbat de 45 de ani și-a pierdut viața și alți doi au fost grav răniți atunci când o punte de lemn a cedat sub greutatea unui utilaj agricol.
Pe 5 iunie 2023, o altă punte suspendată din Gura Teghii, Buzău, a cedat sub greutatea unei mașini, cu șoferul și doi pasageri la bord. Mașina a căzut în râu, iar un tânăr de 26 de ani a suferit multiple traumatisme și a fost transportat de urgență la spital cu ambulanța.
Gheorghe Micleru, tânărul primar al comunei, ne spune, cu tristețe, că există un obiectiv de investiții pentru construirea de punți pietonale în comună, dar procesul este în stadiul de DELIBERARE în cadrul Companiei Naționale de Investiții. Nenorocirea este că NU EXISTĂ niciun calendar strict stabilit pentru realizarea acestor obiective.
Nu mai pomenim aici de repararea podului peste râul Buzău de pe DJ 203K, care face legătura cu comunei Gura Teghii cu restul județului Buzău, și care este într-o stare la fel de precară.
Manual despre cum să furi 5.000 de hectare de pădure în România
În urmă cu câțiva ani, Gura Teghii a fost lider detașat al primei pagini a ziarelor din România, scandalul iscat în jurul uneia dintre cele mai mari retrocedări de pădure din România „îngropând” doi prefecți de Buzău și un judecător.
Șpăgile uriașe date de un afacerist către un prefect – 1 milion de euro, un angajat de la Romsilva – 1 milion de euro și un judecător – 250.000 de euro, au stat la baza celei mai controversate retrocedări din istoria României: 5.134,29 de hectare de teren forestier în comuna Gura Teghii.
Banii au închis ochii autorităților, au dus la întocmirea unui lung șir de acte false și la mai multe sentințe strâmbe. Prejudiciul: 21,7 milioane de euro.
Ingineria financiară pe care Gheorghe Ceteraș, un fost văcar din Țăndărei, Ialomița, a pus-o la cale între ani 2010 – 2011, a fost de a reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5.134,29 ha teren forestier – pădure care aparținuse „Societății Anonime Ardeleana pentru Industrie Forestieră”, în numele unei nou înființate societăți comerciale, care era denumită Forestiera Ardeleană SRL. Totul s-a făcut cu complicitatea funcționarilor statului.
Abia după un deceniu, Înalta Curte a dat sentințe dure în acest caz. Creierul întregii retrocedări frauduloase, un mic om de afaceri din Țăndărei, Gheorghe Ceteraș, acuzat că a dat mite uriașe, a fost condamnat luni la 10 ani și 8 luni de închisoare.
Alte 10 persoane au fost condamnate în acest caz, iar o persoană a fost achitată. Foștii prefecți de Buzău, Paul Beganu și Maria Buleandra, au fost condamnați la 8 ani și 6 luni, respective 4 ani și 6 luni. Avocatul Cosmin Vasile a fost condamnat la 5 ani de închisoare, în timp ce fostul magistrat, Neculai Toader, fost președinte al Judecătoriei Pătârlagele, a fost condamnat la 6 ani și 6 luni de detenție.
Cei găsiți vinovați în acest caz trebuie să plătească daune de aproximativ 23 de milioane de euro către Romsilva și Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor. Spăgile uriașe au fost confiscate. Actele care au stat la baza retrocedării frauduloase au fost desființate de Înalta Curte.
Cum devine Gura Teghii stațiune turistică, în ciuda autorităților
În ultimii ani, Gura Teghii a devenit o adevărată perlă turistică, însă nu datorită ajutorului autorităților, ci, mai curând, împotriva lor.
Construirea unor centre de vizitare a siturilor naturale ROSCI 0190 Penteleu și ROSCI 0229 Siriu și derularea unor proiecte europene de consolidare a managementului celor două situri de către Consiliul Județean Buzău, însemnând doar un fel de găselniță a autorităților pesediste pentru a se înfrupta din banii publici. Clădiri de decor, cu un personal ineficient, necalificat, care taie frunză la câini pe bani de la buget…
Deoarece, la Buzău, liderii PSD atâta pot. O avalanșă de lucruri inutile, nu ceva concret, prin care firmele de casă ale acestora și trântorii din partid trăiesc de o viață din nimic. Chiar nu sunt în stare de mai mult, nu-i duce mintea. Asta fac pentru că atâta știu.
Conacul Maican, o bijuterie arhitecturală lăsată în paragină
România este o țară frumoasă, dar cu multe monumente istorice care zac în paragină din cauza lipsei de atenție a celor care ne conduc. Printre ele se află și conacul Maican din Varlaam, comuna Gura Teghii.
Conacul Maican a fost construit în anul 1903, în stil brâncovenesc. Clădirea, un monument de arhitectură, a fost ridicată din piatră, de meșteri italieni, pentru colonelul D. D. Maican, cel care a cumpărat mai multe moșii în nordul județului și a înființat în zona Gura Teghii stațiunea Bâsca -Penteleu, un loc de tratare a tuberculozei. În perioada comunismului, clădirea a fost transformată în dispensar medical, pentru ca apoi să ajungă o ruină.
Bijuteria arhitecturală, o clădire impresionantă așezată într-un cadru natural de poveste, lăsată, însă, de izbeliște în anii de după Revoluție și care s-a degradat cu fiecare zi care a trecut, este proprietatea Academiei Române și chiar dacă autoritățile din Gura Teghii s-au zbătut ani de zile să ia în custodie clădirea și s-o consolideze din bani europeni, până în urmă cu ceva vreme nu s-a ajuns la niciun consens, clădirea zăcând în paragina pe care o vedeți în aceste imagini.
Primarul Gheorghe Micleru ne spune însă că monumentul istoric ar urma să fie repus în valoare în următorii ani, specificându-ne că în urmă cu câteva zile a eliberat autorizația de reabilitare. Tot el ne spune că bijuteria arhitecturală ar putea să devină un fel de muzeu al comunei Gura Teghii, ca o invitație înspre trecut și întoarceri la rădăcini.
Inițiativa comunității din Gura Teghii
Așa cum arătam mai sus, Gura Teghii este plină de punți suspendate peste râul Bâsca. Din satul Varlaam se pleacă și spre Vârful Penteleu, aflat la 1772 m sau la observatorul montan ”Frăția neamului românesc”, construit pe Vârful Giurgiu, la cota 1435, locul în care se întâlnesc cele trei provincii ale țării: Moldova, Muntenia și Transilvania. De aici se poate zări Moldova la nord și nord-est, Transilvania, la vest și Muntenia la sud.
Noroc că, în lipsa unui interes REAL al ștabilor de la județ pentru a le pune în valoare zona excepțional de frumoasă, cu peisaje absolut superbe, locuitorii din Gura Teghii nu s-au mulțumit să aștepte cu mâinile în sân să vină turiștii pe la ei. Ci au pus mână de la mână, fără să fie ajutați în vreun fel de Consiliul Județean, pentru a dezvolta comuna.
Astfel, comunitatea locală a început o adevărată campanie prin intermediul căreia să îi convingă pe oamenii care mai cazează ocazional turiști în gospodării să obțină autorizațiile necesare pentru a face agroturism cu acte în regulă. Ea crede că noile pensiuni nu vor reprezenta concurenți, ci parteneri, cu ajutorul cărora vor aduce și mai mulți oaspeți în Gura Teghii. La început, misiunea reprezentanților comunității părea imposibilă într-o comunitate conservatoare, unde singura cale pentru a ajunge prosper era furtul de lemne din pădurile din jurul comunei și vânzarea ilegală a buștenilor către fabricile din Nehoiu. Însă, treptat, pe măsură ce pădurile din Gura Teghii au fost defrișate cu sălbăticie, șuvoiul de bani provenit din furtul de lemne a început să se subțieze, iar acum tot mai mulți localnici sunt convinși că viitorul lor este legat de turism. Iar comuna lor are cu ce să îi atragă pe turiști.
Inițiativa a mișcat cumva lucrurile în sensul redobândirii statutului de stațiune turistică, construindu-se câteva pensiuni incluse în circuitul Antrec, mai ales în satul Varlaam, acolo unde încă se păstrează un frumos obicei, cel al „terapiei cu zer“, moștenire, se pare, de la boierul Persescu (n.n. – îmbăierea în zer, se spune, face pielea catifelată și alungă stresul. Dacă în baie se adaugă mierea și lapte, rezultatele sunt excelente).
TRECUT
Așa cum arătam la începutul acestui reportaj-anchetă, încă din 1856 a fost descoperit potențialul turistic al zonei, ca mai apoi Gura Teghii să devină stațiune turistică cu acte în regulă.
Anii petrecuți sub comunism au diminuat, ori mai bine zis, au șters acest statut. În ultima vreme, însă, comuna speră să-și redobândească acest statut. Astăzi, de la rafting, festivaluri și drumeții și până la ateliere de creație și mâncare, Gura Teghii este locul perfect pentru orice vacanță.
De-a lungul timpului multe persoane care au călcat meleagurile acestea au fost atât de impresionate încât au scris cărți și melodii care să surprindă frumusețea zonei. În perioada comunismului, Gura Teghii era una dintre destinațiile de vânătoare preferate de Nicolae Ceaușescu, acesta optând chiar pentru construirea unei cabane de vânătoare unde își invita prietenii. Chiar și astăzi se practică partidele de vânătoare la Gura Teghii la care participă oameni din toate colțurile lumii. Zona este într-o continuă dezvoltare turistică însă cabanele de vânătoare sunt printre preferatele turiștilor fiind situate în cele mai frumoase păduri din România.
Tradițiile și obiceiurile sunt transmise de zeci de ani din generație în generație pentru a se păstra farmecul zonei.
În 1856, boieri din zonă au ridicat primul han care era destinat turiștilor dornici de încercarea celei mai sulfuroase ape din acea perioada. Oamenii veneau pentru vindecarea bolilor, hanul fiind pomenit și în literatură. În acea perioadă, turiștii veneau la Gura Teghii și pentru îmbăierea cu zer. Bătrânii spun că zerul catifelează pielea și reduce stresul, localnicii profitând de aceste beneficii. Și astăzi întâlnim câteva persoane care practică îmbăierea cu zer la Gura Teghii, satul Varlaam fiind chiar supranumit „capitala terapiei cu zer”.
…ȘI PREZENT
Cabanele și pensiunile sunt cele mai căutate pentru grupurile mari dar exista posibilități și pentru grupuri restrânse. Majoritatea oferă săli mari pentru evenimente dar și multe camere într-un decor de poveste. Pensiunile sunt in plină dezvoltare și cea mai căutată in acest moment este Ferma de sub Penteleu. Inițiatorii și-au propus sa reproducă vacanțele petrecute la bunici ferma fiind „populată cu o mulțime de animale, de la capre, oi, vaci, iepuri până la gâște, rațe și găini”. Aici se desfășoară multe activități și ateliere creative pentru copii dar și adulți.
În ultimii ani, raftingul a ajuns o activitate obișnuită la Gură Teghii, desfășurându-se aici Rafting Euro Cup. O tură pe râul Buzău este dedicată oricărei persoane iubitoare de aventură. Turele organizate de un club de rafting din Nehoiu pun la dispoziție echipamente, bărci profesionale și chid, cu posibilitatea de a oferi și cazare pentru grupuri. În fiecare zi, zeci de persoane pot face ture de rafting într-un mediu plăcut și antrenant. Organizatorii sunt profesioniști și sunt atestați de Federația Internațională de rafting, aceștia participând și la concursuri.
O drumeție prin pădure sau o tură cu atv-urile prin munții Buzăului sunt binevenite în orice perioadă a anului. De la Gura Teghii se poate ajunge foarte repede la lacul Siriu sau lacul Vulturilor cu mașina sau ATV-ul. Activitățile outdoor sunt preferate de persoanele care ajung la Gura Teghii.
Un alt eveniment important este Vadoo Chill Fest, un festival de muzica jazz, blues, funk, alternative și electro. De 4 ani, organizatorii festivalului aduc unii dintre cei mai căutați artiști la Gura Teghii și pun la cale unul dintre cele mai pitorești evenimente. Festivalul a fost pus la cale după ce organizatorii au fost impresionați de frumusețea zonei. „Să ajungi în satul Vadu Oii din comuna Gura Teghii nu e greu, însă e mai puțin ușor sa te întorci. Asta pentru ca vei fi vrăjit, ca noi toți, de natura, oameni buni și povesti din alte vremuri.”
Și peste toate, mândria cea mai mare a localnicilor o constituie serbarea folclorică „Pe urme de baladă“, menținută fără nicio întrerupere din 1970 și până astăzi, iar ca un fel de imn al sărbătorii este, nici nu se putea altfel, balada haiducului Gheorghelaș.