Delta Dunării își poate pierde statutul de Rezervație a Biosferei, dacă schimbările climatice se vor menține, avertiza zilele trecute directoarea executivă a Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Viorica Bîscă. Problemele Deltei nu vin însă numai de la natură, ci și de la oameni. În Camera Deputaților se va dezbate în această legislatură un proiect de lege care va aduce schimbări majore în ceea ce privește pescuitul comercial, sportiv sau recreativ. Proiectul, votat la începutul verii în Senat, a trezit destule controverse. Dacă legea va fi votată şi în Camera Deputaților, Rezervația Biosferei Delta Dunării nu va mai avea, practic, de ce să existe: pădurile vor fi administrate de Romsilva, luciul apei de către Apele Române, iar amenajările piscicole de Consiliul Județean. Cu toate astea nimeni nu e deranjat, zilele trec, Dunărea curge iar Delta este acoperită de ape tot mai tulburi.
Delta Dunării! Nu știu alții cum pot, dar eu, când mă uit la ce a însemnat pescăria în România şi în ce s-a transformat acum, mă apucă leșinul. Un domeniu strategic a ajuns oaia neagră, un loc în care luminița speranței licărește tot mai puțin, am înfrânt! Zilele trecute, când analizam ceva date istorice cu privire la capturile comerciale de sturioni (da, știu că nu ar trebui să trăim în trecut, dar un domeniu fără istorie este un domeniu fără viitor), o cifră mi-a produs o modificare de ritm, şi anume 6.038.942,00 kg.
Aceasta este cantitatea de CRAP, pescuită comercial în România în anul 1909. 6 mii de tone de Crap s-au pescuit comercial în apele României acum mai bine de un secol, comparativ cu anul 2020 când cantitatea totală pescuită comercial a fost 3 mii de tone. Bineînțeles ca să îmi stric toată dispoziția, m-am uitat pe toate datele, pe care le-am găsit, iar situația este tristă. Cu toate astea nimeni nu e deranjat, ziua trece, Dunărea curge iar peștele este acoperit de ape tot mai tulburi.
Altfel, de la începutul anului până la finalul lunii iunie, în Delta Dunării au ajuns 74.633 turiști, 10.824 fiind turiști străini. Anul trecut, în aceeași perioadă Delta a fost vizitată de 100.318 de turiști, din care 4.391 au fost străini. Așadar, o creștere a interesului străinilor pentru Delta Dunării, potrivit datelor Asociației Delta Dunării (Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării – AMDTDD).
În schimb, opțiunea românilor pentru destinații externe, pandemia, criza economică și situația provocată de invazia rusească în Ucraina au dus la o scădere cu peste 25% a numărului total de turiști, față de aceeași perioadă a anului trecut.
Asistența medicală. Bate-un vânt rece de baltă
De ani buni, Delta Dunării se confruntă cu probleme destul de grave pe ceea ce înseamnă asigurarea asistenței medicale. Deși primesc sporuri consistente la salariu, medicii fug ca dracul de tămâie de pământurile dintre ape.
856 de locuitori, atât numără comuna Maliuc de pe brațul Sulina al Deltei Dunării, la care sunt arondate alte patru mici localități. Dacă un turist se îmbolnăvește, la Maliuc nu există în acest moment un medic care să intervină. S-a întâmplat anii trecuți când o localnică care suferise o pancreatită acută a fost la un pas de moarte, timp în care prefectul de Tulcea se străduia să găsească o soluție pentru ca femeia să fie salvată. De ani buni, însă, medicii vin aici, văd ce și cum, apoi pleacă fără să se mai uite înapoi.
În plină pandemie, la 10.000 de oameni, câți trăiesc în Deltă, există 5 doctori şi 4 farmacii. Pentru intervențiile pe apă, serviciul de ambulanță Tulcea are doar 5 nave de urgență. Acolo unde statul nu a fost în stare să investească au apărut ambulantele private. Pentru o cursă Sulina – Tulcea, Casa de Asigurări decontează 8.000 de lei. Pentru urgențele majore se trimite, de la Tulcea un elicopter medical al Unității Speciale de Aviație din Tulcea.
În orașul Sulina din 2 medici a rămas doar 1, iar la Crișan, o localitate vizitată anual de mii de turiști, nu a apărut nici un medic în ultimul an. Mai mult, la Maliuc, unde a fost construit un dispensar modern, medicul a plecat şi el din toamna anului trecut.
De ce este atât de alarmantă situația în acest caz? Fiindcă zona Delta Dunării este una dintre cele mai expuse şi vulnerabile locuri din România unde pesta porcină şi maladiile grave își pot face simțită pe loc prezența putând provoca uciderea în masă a populației şi răspândirea virusului pe suprafețe întinse.
Fiesta fake news-urilor despre Delta Dunării: bombele care nu există au speriat turiștii
De asemenea, o bună bucată de vreme după ce Rusia a invadat Ucraina, știri alarmiste anunțau nici mai mult nici mai puțin decât că Delta Dunării a fost bombardată.
Pentru proprietarii de pensiuni a fost un dezastru, pentru că a însemnat luni bune fără absolut niciun client, până când turiștii s-au lămurit că știrea era falsă.
Delta Dunării este la fel de liniștită ca întotdeauna, deși peste graniță este război. Nici localitatea cea mai apropiată de Insula Șerpilor, Sulina, nu este afectată de evenimentele care se desfășoară la distanță prea mare pentru a reprezenta un pericol în Deltă.
Bărcile cu turiști se plimbă în continuare nestingherite și chiar ies pe mare, fără a fi afectate de situația din Ucraina. Cu toate acestea, în urma lansării unor zvonuri despre bombardamente care de fapt nu au existat, unii turiști și localnici s-au speriat, iar propagarea știrilor false ar putea distruge sezonul turistic în toată Delta, nu doar la Sulina.
Delta Dunării este la fel de liniștită ca întotdeauna, deși peste graniță este război. Nici localitatea cea mai apropiată de Insula Șerpilor, Sulina, nu este afectată de evenimentele care se desfășoară la distanță prea mare pentru a reprezenta un pericol în Deltă.
„S-au auzit niște zgomote, acum două-trei săptămâni, dar aici se întâmplă să se mai audă diverse bubuituri, pe apă, pentru că circulă nave de toate felurile. Dar nici măcar nu a confirmat vreo autoritate că ar fi fost zgomote provocate de vreo explozie din apropiere. S-a mai vorbit despre ceva exerciții care s-au făcut în apropiere, adică la peste 40 de kilometri depărtare, dar nu a confirmat nimeni nici asta. Chiar dacă ar fi fost ceva pe Insula Șerpilor, la începutul războiului, distanța este prea mare pentru a reprezenta un pericol pentru noi. Mulți dintre turiștii noștri nici măcar nu bagă în seamă zvonurile, simțindu-se la fel de bine ca de obicei în Delta Dunării”, a explicat, pentru EXPRESS SUD-EST, Dragoș Ioniță, patronul pensiunii Perla Sulina, situată chiar lângă clădirea Căpităniei.
Transportul din Deltă reprezintă o altă problemă. 10.000 de oameni din Delta Dunării au stat zile întregi fără transport pentru că ministrul Transporturilor și Infrastructurii, Sorin Grindeanu, nu a făcut la timp plățile la firma de transport, Navrom Delta. Or, în Deltă, de la medic, farmacii, aprovizionare, locuitorii Deltei depind total de asigurarea acestui transport.
Lipsa unei strategii de turism
Pe de altă parte, Delta Dunării este afectată de lipsa unei strategii a Ministerului Turismului pentru promovarea și dezvoltarea unor destinații turistice, remarcă Monica Davidov, care vorbește despre „dezinteresul unei părți a zonei politice” pentru transformarea Asociației Delta Dunării în Organizație de Management al Destinației (OMD), în ciuda rezultatelor asociației din ultimii cinci ani, care a demonstrat cu asupră de măsură că poate reprezenta cu succes destinația.
„De asemenea, nu există nici alte acțiuni pentru crearea de OMD. Nu există un brand al Destinației care ar putea fi preluat de OMD și care să asigure vizibilitate internă și externă a Deltei Dunării ca destinație-fanion. Iar operatorii din turism suferă în lipsa unor măsuri specifice pentru impozitarea diferențiată și pentru sprijinirea lor financiară”, spune Davidov.
Schimbările climatice. Seceta
Nici Delta Dunării nu a scăpat de schimbările climatice, cu veri din ce în ce mai toride și apă din ce în ce mai puțină. Apele nu sunt oxigenate, peștii mor înainte să ajungă în plasele pescarilor, iar vidrele mor de foame pentru că nu mai au cu ce să se hrănească, așa cum se întâmplă în Complexul Lacustru Somova – Parcheș, aflat la câțiva kilometri de Tulcea. Peștii mor asfixiați înainte să ajungă în plasele pescarilor, din cauza scăderii concentrației de oxigen din apă. În lipsa peștelui, vidrele mor de foame.
Seceta a afectat și caii din Pădurea Letea, ținuți captivi în pădure dincolo de două rânduri de gard, în valoare de două milioane de euro, pus de un ONG fantomă al unui șef de la ocolul silvic. Caii au suferit de sete o lună din cauza secetei.

Asociații de protecție a animalelor, localnici, turiști, ONG-iști, voci din online au cerut refacerea adăpătorilor timp de o lună, dar autoritățile au fost surde la orice apel. Mai mult, directoarea rezervației, Viorica – Fănică Bîscă, declara la Agerpres că situația lor s-a rezolvat, dând și detalii tehnice despre operațiunea de decolmatare a adăpătorilor. Europa Liberă a arătat că lucrurile stăteau altfel: că adăpătorile erau secate, în timp ce caii sufereau de sete.
Într-un final, de astă dată fericit, situația lor a fost rezolvată, adăpătorile fiind decolmatate, iar apa cea de toate zilele fiind redată cailor din rezervație.
Canale și lacuri colmatate
O altă problemă a Deltei este lipsa unui program de repopulare cu pește. De asemenea, lipsește un studiu de monitorizare hidraulică, menit să faciliteze crearea unor decolmatări eficiente. Pescarii spun că totul se datorează „indolenței, nepăsării și lipsei de implicare” a celor aflați la conducerea rezervației, fie ei guvernatori sau directori executivi.
Guvernatorul Teodosie Marinov a fost numit la conducerea rezervației în luna februarie a acestui an. Om al locului și fiu al unui cercetător cunoscut în zonă, Marinov afirmă că nu e palmă de pământ din Deltă pe care să nu o cunoască. Și-a însoțit tatăl la Murighiol, la Sf. Gheorghe, unde a locuit patru ani, la Maliuc, unde tatăl lui a fost director la stațiunea de cercetări piscicole, iar la Letea a participat la toate acțiunile de cercetare ale tatălui său din domeniul ornitologiei, unde stătea cu lunile.
El le-a mai vorbit ziariștilor de 120 de kilometri de canale care trebuie decolmatate, nu doar de cel de la Periteașca devenit celebru acest an dintr-o postare pe YouTube. Din acest motiv, ar intenționa să achiziționeze două utilaje multifuncționale de talie mare și alte două de talie mică pentru complexurile lacustre aflate în mare pericol.
Totodată, el a mai afirmat că așteaptă și următorul exercițiu pe fonduri europene pentru infrastructura mare, pentru care a depus opt proiecte, ceea ce face din ARBDD instituția cu cele mai multe proiecte europene aflate în derulare, cel puțin ca număr, nu neapărat ca valoare.
Lor li se adaugă și două proiecte pe PNRR, de 50 de milioane de euro, pentru decolmatarea lacurilor Uzlina și Fortuna (de 35 e milioane de euro) și un altul legat de turism, chiar dacă ARBDD nu se ocupă de turism.
Atacul asupra fondului piscicol. Tentativa de desființare a Rezervației Delta Dunării
Dacă în materie de turism, intervenția autorităților lipsește cu desăvârșire, prin lipsa oricărei strategii în domeniu privind Delta Dunării, nu același lucru se poate spune despre exploatarea fondului său piscicol, pe care partidele aflate la putere îl vor trecut de la rezervația Deltei Dunării la o direcție din Ministerul Agriculturii.
Dar cel mai dur atentat la valorile Deltei o reprezintă, de departe, atacul dat de aleșii neamului. O lege adoptată recent în Senat, trece tot fondul piscicol din România în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), inclusiv fondul piscicol din Rezervația Biosferei Delta Dunării, așa că Rezervația își pierde aproape orice atribuție în domeniu.
Jocurile de interese au ieșit la iveală odată cu trecerea, la votul plenului din Senat, la sfârșitul lunii iunie, a proiectului Legii pescuitului.
Potrivit proiectului, întregul fond piscicol al României, inclusiv cel administrat acum de Rezervația Delta Dunării, ar trebui să treacă în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) din Ministerul Agriculturii.
Legea poate fi atacată în contencios administrativ, la Avocatul Poporului și la președintele României, fiind în conflict cu alte legi organice pentru că Delta Dunării este patrimoniu UNESCO și orice activitate a sa nu poate fi gestionată decât de Ministerul Mediului.
În aceste condiții, Ministerul Agriculturii nu poate prelua fondul său piscicol nici măcar dacă Parlamentul ar vota o astfel de lege, dar parlamentarii care au inițiat legea ori nu cunosc acest detaliu, ori l-au ignorat cu intenție.
Înființarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării a fost făcută după ce Delta Dunării a intrat în patrimoniul UNESCO, în 1993.
Din 2017 încoace, tot mai mulți politicieni și asociații încearcă sistematic desființarea sa
„Cred că senatorii nu au înțeles că administrarea resursei piscicole din ARBDD este parte componentă a activității de management a Rezervației. Nu se poate realiza o coerență administrativă în ceea ce privește integritatea unei arii protejate, în condițiile în care altă instituție administrează o parte din resursele naturale. ANPA este desemnat raportor unic pentru România, nu administrator unic. Ei nu au înțeles ce înseamnă raportor unic. Iar a administra resursa piscicolă înseamnă și a repopula și a elabora studiile anuale necesare emiterii actelor de reglementare, ceea ce ANPA nu-și asumă”, declara Cătălin Țibuleac la scurt timp după ce proiectul a trecut de Senat.
Țibuleac nu este doar președinte al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării (AMDTDD), cunoscută și ca Asociația Delta Dunării, ci și fost guvernator al rezervației.
„Mai util ar fi ca ANPA să creeze o bază de date interconectate, unde să raporteze toți”, este soluția găsită de Țibuleac, care a anunțat că va ataca legea împreună cu asociațiile de pescari dacă legea va și de votul Camerei Deputaților.
Citește și: Limba maternă a lu’ Ciolacu
Printre inițiatorii Legii Pescuitului, în forma votată de Senat, se află deputatul PNL de Tulcea, județul pe raza căruia se află Delta Dunării, Michael Gudu.
În loc să inițieze legi în folosul localnicilor, pentru nevoile lor atât de stringente, în apărarea celor care se străduiesc din răsputeri să mențină Delta vie și printre oameni, urmașul lui Brătianu s-a gândit să înstrăineze fondul piscicol al Deltei pe care o reprezintă în Parlament.
Această lege ar da libertate totală celor care practică mai ales pescuitul industrial, ceea ce ar putea duce la un adevărat dezastru în ecosistem.
Legea a fost promovată intens de Gheorghe Ștefan, fost președinte ANPA și unul dintre inițiatorii Bursei de Pește din Tulcea – proiect finanțat cu 5 milioane de euro, dar care a fost de la început eșec total, remarca în urmă cu ceva timp Jurnalul.ro, care refăcea și traseul proiectului de lege.
Numai că promovarea legii care trece tot fondul piscicol la Ministerul Agriculturii, pentru a da mână liberă pescuitului industrial, merge mână în mână cu intenția de a desființa însăși Administrația Rezervației Biosferei Deltei Dunării.
Parlamentarii PNL și UDMR din Tulcea au fost uniți în tentativele de desființare a Rezervației Delta Dunării
Daniel Ilușcă, de la PNL, a inițiat chiar și o acțiune prin care a cerut desființarea Administrației, în 2017, pentru care a semnat în calitatea sa de președinte al unei asociații din Delta Dunării, împreună cu reprezentanți altor asociații la fel de dezinteresate ca a sa.
Cu toții au transmis o scrisoare deschisă către mai multe instituții, pe 18 septembrie 2017, sesizând că propunerea lansată de ARBDD de a modifica de urgență Hotărârea Guvernului nr. 538/2015 pentru aprobarea Regulilor privind accesul și circulația navelor și ambarcațiunilor pe canalele și lacurile interioare din perimetrul Rezervației „nu are nici un suport temeinic, nu rezolvă nicio problemă reală a Deltei Dunării, contrazice concluziile prezentate în Raportul Diagnostic Delta Dunării 2030 de către specialiști ai Băncii Mondiale angajați de Ministerul Dezvoltării Regionale și împiedică implementarea Strategiei Integrate de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 602/2016”.
Limitarea capacității motoarelor pentru navele și ambarcațiunile folosite în Delta Dunării ar fi avut ca efect, susțineau autorii scrisorii, închiderea activităților economice desfășurate în zonă. Motiv pentru care au cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât desființarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. Tema desființării Administrației Biosferei Deltei Dunării a fost reluată, în 2018, de fostul deputat UDMR de Tulcea, Francisc-Atila Vaida.
Acesta susținea, cu de la sine putere, că instituția „și-a demonstrat, mai ales în ultima perioadă, inutilitatea”, pentru că peștele este pe cale de dispariție, lacurile și canalele sunt colmatate, pescarii sportivi sunt alungați prin măsuri menite să aducă beneficii doar unor anumite cercuri de interes ce dețin amenajări private, iar oamenii Deltei sunt tratați cu dispreț.

Și el omitea, cu bună știință, că apartenența la patrimoniul UNESCO nu permitea desființarea rezervației. „ARBDD a devenit stat în stat, iar eficiența este zero barat. Așa că le urez desființare grabnică!”, a fost mesajul cinic transmis de fostul deputat Vaida, la aniversarea a 28 de ani de la înființarea ARBDD, fără a explica cum anume desființarea rezervației și pescuitul sălbatic industrial ar duce la rezolvarea problemelor Deltei.
Delta Dunării arde la cheremul naturii și oamenilor
În timp ce la București, aleșii noștri nu prididesc cu hăcuirea Rezervației Biosfera Delta Dunării, mii de hectare de vegetație se fac scrum în incendii terifiante pentru care nimeni nu găsește niciun vinovat. În contextul pandemiei și al războiului de la graniță, știrile despre aceste dezastre, care au afectat grav biodiversitatea din Rezervație, cu oameni treziți în miez de noapte de urletele animalelor disperate, au trecut aproape neobservate, la categoria ”și altele”. Cui să-i mai pese de o Delta Dunării când lumea întreagă are pe cap alte cataclisme?
Anul acesta, până în luna martie, fuseseră afectate peste 5.000 de hectare. ARBDD susține că nu a aplicat NICIO sancțiune, pentru că nu a putut identifica persoanele care au cauzat incendiile! Pentru că (acest lucru nu a fost negat) vorbim de incendii puse intenționat pentru a regenera stuful, exploatat apoi comercial.
Din informațiile de până acum, nici în acest an responsabilii n-au fost „găsiți”, chiar dacă nu sunt așa mulți cei care exploatează stuful și provoacă aceste incendii pentru a „curăța” zona. Dintr-o anumită perspectivă – socială și umană – e de înțeles de ce sunt protejați cei care recoltează stuful: că nu fac o avere din asta, ci își câștigă o existență decentă prin muncă grea.
Nenorocirea este că incendiile și dezastrele astea cu repetiție „se întâmplă” și nimeni nu este găsit vinovat, lucru pe care niciun om sănătos la cap nu-l mai poate înghiți. Pentru că e suficient ca într-un singur an, un singur incendiu să fie scăpat complet de sub control, iar Delta Dunării să devină doar o amintire frumoasă. Amintire la care „lucrează” azi la greu și natura, și oamenii.