Acum câțiva ani, am presupus că numitul Codrin Ștefănescu s-a îmbogățit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, furând din fondul de cărți rare al Bibliotecii Centrale Universitare, devalizând casele și apartamentele pe care le știa pline, la rândul lor, de cărți rare, timbre, scrisori, autografe. Dar despre asta, veți citi curând, într-o anchetă specială a EXPRESS SUD-EST.
Codrin Ștefănescu este un mincinos notoriu. Prima minciună gogonată spusă de hahalera de Ștefănescu a fost prin 2007 când într-un interviu acordat presei bucureștene, a declarat că la 11 ani, în 1979 avea strânși sub pat 74.375 de lei: „Atât strânsesem eu la 11 ani. Mi-am luat o mamă de bătaie de nu m-am văzut, prima și ultima, ce-i drept. Mi-a confiscat banii (tatăl) cu care, ulterior, a aranjat casa și și-a cumpărat un Fiat”. Doar că pe vremea aia 74 de mii de lei se adunau, de angajații cu salarii mari, într-o viață de om. În plus, la începutul anilor 80, exista „Legea ilicitului” care a băgat oameni în pușcărie pentru sume cu mult mai mici așa că e neverosimil ca tată său să-și fi luat Fiat și să-și renoveze casa din bani răsăriți peste noapte.
AVERE APĂRUTĂ DIN NEANT
Nu am găsit nici o informație despre studiile lui Codrin Ștefănescu după terminarea școlii generale. Din 1993 au început să apară certificate de absolvire a nenumărate cursuri, masterate și doctorate. Șmecherul din Pantelimon, care la 11 ani făcuse deja 73.000 lei din vânzarea de timbre și cărți rare (conform declarației individului) nu are nimic pe internet despre liceu sau o eventuală facultate. Și am căutat cu atenție.
Citește și: Statul paralel și-a găsit nașul! Liviu Dragnea i-a deconspirat joi seară, la Antena 3, pe șmecherii care ne fraieresc și o duc bine pe spinarea noastră
Acum câțiva ani, am presupus că numitul Codrin Ștefănescu s-a îmbogățit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, devalizând case și apartamente pe care le știa pline de cărți rare, timbre, scrisori, autografe. În 1989 avea 21 ani. Dacă îi citiți unul din nenumăratele C.V.-uri o să remarcați că nu pomenește nimic despre liceu sau facultate, dar scrie că era într-o gașcă care știa încă de când se demolau în București cartiere întregi, iar el știa și profita de comorile din vechile case, pe care le obținea pe prețuri derizorii.
De aici a ajuns multimilionar Codrin Ștefănescu, de aici a ajuns vicepreședinte la Vadim Tudor, căruia i-a făcut cadou cărți, scrisori cu autografe de la oameni celebri și alte obiecte de artă. Același lucru l-a făcut pentru Adrian Năstase și l-ați văzut cât de apropiați sunt, fiind singurul politician care l-a așteptat la ieșirea de la pușcărie. În schimb l-ați văzut vreodată pe Codrin Ștefănescu la vreo emisiune de cultură sau ceva asemănător?
CODRIN ȘTEFĂNESCU ȘI ȘPĂGARUL SORIN OPRESCU
În anul 2013, o anchetă a evz.ro dezvăluia că pe un teren care pe piața liberă avea un preț de 28 de euro metrul pătrat, negociabil, Primăria Capitalei condusă de șpăgarul ordinar Sorin Oprescu, a decis să plătească 161 de euro, în urma unei exproprieri, pentru a realiza „Penetrația Bulevardul Timișoara”, o prelungire a unei străzi, adică o sumă de 3.074.536 EURO pentru un teren cumpărat cu 688.000 EURO.
Citește și: Irina Tănase, la mitingul electoral al PSD de la Craiova. Ce a căutat metresa lui Dragnea la mascarada cu pesedei din capitala oltenilor
Cu un an înainte, de la Codrin Ștefănescu de acasă a fost confiscat de poliție un tablou original de Grigorescu furat din casa lui Petru Groza despre care pesedistul a declarat că l-a cumpărat de la cineva cu 7000 de Euro. „Peisajul” lui Grigorescu valorează peste 150.000 de euro.
Ștefănescu este și un mincinos de primă mână. Într-un interviu acordat ziarului Național, Ștefănescu susținea că în 1979, la vârsta de 11 ani strânsese fără să știe părinții lui 74.375 lei, un pic mai mult decât costa o Dacie la acel moment.
„La 7 ani eram deja membru al Asociației Filatelice din România, la 8 publicam primul articol de specialitate, iar la 11 primeam primul meu premiu internațional pentru un articol de specialitate”.
„Trântorul cu figură ca de ceară nu este altceva decât un microcefal și un escroc”
Cum îl caracteriza Corneliu Vadim Tudor pe Ștefănescu? „Trântorul cu figură ca de ceară nu este altceva decât un microcefal și un escroc. Pozând în colecționar de carte rară, el este, de fapt, un negustor de obiecte de artă furate sau false. Una dintre obsesiile acestui prost cu ifose, care a ciugulit câteva informații de prin calendarele de perete și se dă cult la cap (deși e analfabet, la redacția noastră fiind niște articolașe agramate de-ale lui) era să se bată pe burtă cu toată lumea.” scria Tribunul, fost șef de partid al acestuia.
Citește și: Claudiu Voicu și foamea mare cât China a fostului PMP-ist Adrian Mocanu. Despre cum să faci tumba peste noapte şi să te transformi, dintr-un liberal, să zicem, convins, într-un soldat credincios al armatei de penali PSD-iști
Realitatea de zi cu zi ne-a convins, de foarte multă vreme, că lumea noastră politică este doar o menajerie sinistră, care adună la un loc tot soiul de creaturi, una mai ciudată decât alta. Par oameni normali doar atunci când îi privești de la distanță, adunați la un loc în Parlament. Dar este de ajuns să le pui în față un microfon și să-i lași să vorbească, pentru ca în scurt timp, să-și dea arama pe față și să apară exact așa cum sunt ei cu adevărat.
Iar în cazul lui Codrin Ștefănescu, adevărul este exact cel care a reieșit dintr-un interviu, dat în urmă cu ceva timp. Politician de mâna a paișpea, traseist când i se ivește ocazia, pupincurist ori de câte ori este nevoie, tare-n clanță și rău de gură, individul este doar un soi de „Ceva” care se zbate să demonstreze, cu tot dinadinsul, că ar fi „Cineva”. Motiv pentru care, atunci când nu este implicat în cine știe ce scandal sulfuros iscat din haznaua politicii, el iese pe micile ecrane unde se laudă că ar fi o somitate a lumii colecționarilor de carte veche, de tablouri, de monedă antică, de cărți poștale și de tot ce-i mai trece lui prin cap.
„Geniul” lui Codrin Ștefănescu s-a manifestat încă de la vârsta de șapte ani
Este drept că, de-a lungul vremii, în câteva emisiuni dedicate ezoterismului, Codrin Ștefănescu chiar a și prezentat o serie de cărți vechi, cu totul deosebite. Dar dincolo de aceste valori de care se înconjoară, individul este doar un malac unsuros, pe care nu te-ai mira prea mult dacă ai vedea-o lăsând în urmă o dâră de gelatină puturoasă. Dar asta nu este mai nimic, față de imaginea pe care i-o creionează interviul menționat. Interviu luat de către o „fătucă” din presă, care impresionată probabil de fastul încăperii tixite de cărți în care a fost primită, l-a lăsat pe individ să vorbească despre absolut tot ce i-a trecut prin cap.
Citește și: Barajul Siriu – o catastrofă din ce în ce mai iminentă. Ori despre un eventual Dam Vajont românesc și nesimțirea celor care conduc destinele acestei țări
Atunci, pe sub chelia de obicei transpirat-lucioasă au trecut doar niște povești halucinante, care ni-l dezvăluie pe Codrin Ștefănescu exact așa cum este el în realitate: un mitoman rupt de realitate care își închipuie că lumea asta are un singur scop: să se învârtă doar în jurul lui care. Iar dacă stai să-l asculți, afli că a fost un geniu cu mult mai precoce decât Ceaușescu, „Mărețul cârmaci” care se lăuda că ar fi intrat în mișcarea revoluționară pe la 13 ani. Ei bine, nu! Geniul acestui Ștefănescu s-a manifestat încă de la vârsta de șapte ani.
Micul „Al Capone”
Apărut în ziarul „Național”, interviul despre care vorbim începe domol, cu niște largi ocoluri laudative în care fătuca-autoare povestește despre gazda ei că, deși era un copil studios, care iubea arta, Codrin Ștefănescu reușea să-și șocheze părinții cu năzbâtiile sale. După care intervine chiar el care spune cu vorbele lui: „Parcă eram două persoane într-una singură”. Bineînțeles că, pentru nimeni nu a contat faptul că percepția acestei „dedublări” este catalogată, de obicei, drept o manifestare schizofrenică. Și asta pentru că, odată lansat pe „pârtia” vorbelor, el a dat-o exact în cea mai clară mitomanie megalomană:
Citește și: Augustin Zegrean: Faptele în dosarul angajărilor de la Teleorman se vor prescrie! Miza amânărilor de la CCR la sesizarea lui Florin Iordache
„La 7 ani eram deja membru al Asociației Filatelice din România, la 8 publicam primul articol de specialitate, iar la 11 primeam primul meu premiu internațional pentru un articol de specialitate”. Păi Einstein era mic copil pe lângă acest Codrin. Și poate că doar Mozart ar fi putut să-l egaleze în precocitate. Din păcate istoria culturii universale nu a „omologat” încă titlul onorific de „Mozart” al filateliei.
Iar pentru a ne demonstra că, totuși, a fost și un copil obișnuit, omul se laudă și cu niște chestii cu mult mai credibile pentru un mucos: „piuneze și gumă de mestecat pe scaunele profesorilor, șicanarea colegilor etc”. După care o ia din nou prin bălării și povestește cui a avut chef să-l asculte că „a fost prins de directoare în timp ce le vindea colegilor mai mari țigări Kent”.
CODRIN ȘTEFĂNESCU ȘI „AFACERILE” CU ȚIGĂRI KENT
Născut în anul 1968, Codrin Ștefănescu a avut 7-8 ani prin 1975-76. Adică pe niște vremuri de relativ belșug, în care țigările Kent se puteau cumpăra, la pachet ori chiar la bucată, de la orice tutungerie de cartier. De ce ar fi avut nevoie colegii mai mari să le cumpere de la el, când își puteau face singuri rost de ele? Dracu știe, dar din nu se știe ce motive, acest „Mozart” al filateliei a simțit nevoia să se considere și un soi de al Capone, la fel de precoce.
Dar „afacerile” cu Kent au fost doar un fleac. Și asta pentru că, la vârsta la care, pe atunci, băieții se ocupau de colecționarea „surprizelor” din pachețelele de gumă de mestecat și doar cei din familii mai procopsite își permiteau să viseze la vreo jucărie în formă de automobil pus în mișcare de baterii, junele Codrin devenise deja un mare iubitor de carte rară, stampe, numismatică și filatelie. Motiv pentru care mucosul care era el pe la mijlocul anilor 70, și-a și câștigat, rapid, aprecierea marilor specialiști în domeniu.
„George Buzdugan, Gheorghe Niculiță, Valentin Barbu, Severin și Kiriac Dragomir au fost profesorii mei. Ne întâlneam la Cercul Filatelic, unde se dezvoltase o rețea de negustorie”. Stampe, carte rară? Dacă ar fi povestit despre numere mai vechi de un an din revista Rahan, parcă l-am mai fi crezut. Iar povestea cu academicianul George Buzdugan, unul dintre cei mai mari numismați ai României, care s-ar fi făcut parte dintr-o rețea de negustorie care funcționa la Cercul Filatelic, este doar ceea ce psihiatrii numesc un „delir bine organizat”. Dar de, te pui cu precocii ăștia?
„74 375 de lei strânsesem eu la 11 ani”
Dar cel mai delirant episod al poveștii îndrugate de Codrin Ștefănescu este cel în care susține că, în urma unor boacăne pe care el le făcuse la școală, taică-su i-a făcut o percheziție în cameră. Iar acolo, ce să vezi: a găsit un adevărat muzeu: cărți, monede, stampe. Iar astea nu au fost nimic: undeva sub pat a descoperit și o mare sumă de bani: 74 375 de lei, legați cum zice el, „în fișicuri”.
„Atât strânsesem eu la 11 ani. Mi-am luat o mamă de bătaie de nu m-am văzut, prima și ultima, ce-i drept. Mi-a confiscat banii cu care, ulterior, a aranjat casa și și-a cumpărat un Fiat. Mda, deosebit de eficient micul „al Capone”: pe vremea aia 74 de mii de lei se adunau, de angajații cu salarii mari, într-o viață de om. De fapt, și asta nu este decât o altă minciună megalomană. La începutul anilor 80, exista „Legea ilicitului” care a băgat oameni în pușcărie pentru sume cu mult mai mici. Realitatea este că, în loc să apuce să-și renoveze casa, tatăl unui țânc la care se găsea o asemenea avere avea toate șansele să înfunde și el pușcăria.”
Acum acest măscărici se răstește la la candidații USR sau PNL care au studiat în străinătate că ei n-au stat aici cu noi. La fel ca în 1990 când Ion Rațiu era admonestat: „tu n-ai mâncat cu noi salam cu soia”. Cam ăsta-i nivelul lui Victor Ponta, Liviu Dragnea, Mirela Palada și Codrin Ștefănescu. Și să nu-i uităm pe minerii de zi, patronii de televiziuni: Ghiță Sebastian și Dan Voiculescu.
Fără cuvinte. Toti acesti parveniti din politică ascund câte un „CADAVRU” in dulap, iar din frânturi de adevăr pe care din snobism si grandomanie le scapă, se poate reconstitui intregul. Felicitări! Ar fi nevoie de mai multă implicare din parte jurnaliștilor neimplicati politic pentru a demasca cât mai multi ipochimeni.