La examenul de Bacalaureat trebuie să participe doar elevii cel mai bine pregătiți, sau trebuie să fie un examen la care toți pot obține rezultate mai mult sau mai puțin bune? Este mai important prestigiul unității de învățământ sau șansa unui copil de a progresa?
Sunt întrebări lansate în spațiul public, recent, după ultimele sesiuni de Evaluare Națională și de Bacalaureat.
Citește și: Cum „construiește” PSD spitale pe bandă rulantă. Singura secție de „arși” din Mureș a fost desființată, fiind înlocuită cu una de reconstrucție mamară, în condițiile în care mai există o astfel de secție în județ
Și toate fac legătura cu un exemplu din ultimii ani, ce a căpătat în spațiul mediatic denumirea de „Fenomenul Brăila“. Și anul acesta, Brăila se poate mândri cu o rată de promovare mult peste medie la examenul de Bacalaureat, că se află în topul județelor cu cele mai multe licee la care au intrat elevi cu media 10 și cu un procent de peste 90% școlari care au obținut minimum media 5 la Evaluarea Națională.
În același timp, Brăila se remarcă drept județul cu cea mai mare diferență între numărul de elevi ce terminau ciclul liceal sau gimnazial și se puteau înscrie la Bacalaureat și numărul de candidați prezenți pe liste.
O organizație nonguvernamentală a acuzat presiunea conducerilor și a profesorilor din județul Brăila că descurajează înscrierea la examenele naționale a copiilor care nu au rezultate foarte bune în timpul anilor de studiu. Aici apare prima problemă. Aceste examene nu sunt gândite, prin definiție, ca probe pentru mare performanță, ca olimpiade. De aceea există și Bacalaureat separat pentru olimpici. Și în niciun caz nu trebuie să fie o competiție între unitățile de învățământ pentru cele mai bune medii obținute de elevii lor. Cel puțin, nu în acest mod. Nu prin interzicerea accesului copiilor la aceste probe.
Citește și: „Omul lui Putin”, în Guvern și la vârful PSD? Acuzații explozive pentru Teodorovici, un pesedist pe care-l doare în Sulina de dezvăluirile noastre de pe Facebook
Un elev care a obținut, pe bună dreptate, medii ce i-au permis să promoveze anii de studiu trebuie să aibă șansa de a progresa, deci, implicit, să participe la aceste examene naționale. Iar profesorii nu trebuie să devină mai drastici, astfel încât să lase mai mulți corigenți, de teama rezultatelor copiilor la aceste probe. Materia, programa, din fiecare an de studiu nu este echivalentul probelor de la examenele naționale. Diferența dintre acești copii trebuie făcută la momentul potrivit. Fără forțări care, să fim sinceri, vin tot pe presiune politică.
Mai exact, problema pleacă tot de la centru și se desfășoară, cu tentacule periculoase, în teritoriu. Cei din fruntea Ministerului Educației Naționale se contrazic singuri. Pe de o parte, invocă rolul acestor examene naționale și șansa egală pentru elevi; pe de alta, tot ei pun presiune pentru rezultate care să lase impresia de performanță și eficiență a învățământului românesc. Iar acest lucru este realizat prin ordine ce reglementează evaluarea conducerilor inspectoratelor școlare, a școlilor și a cadrelor didactice.
Inspectorii, directorii de școli și profesorii primesc punctaje importante la evaluarea lor (ce contează pentru păstrarea postului, evitarea restrângerii, promovare sau obținerea unei gradații de merit) pentru rezultatele elevilor la aceste examene naționale. Pe scurt, cei care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Educației nu spun ca doar elevii ce pot obține rezultate bune să participe la aceste probe, dar… trebuie.
Citește și: Bate un vânt rece de baltă dinspre Bruxelles peste corupția de la București. Franța NU-ȘI RETRAGE candidatul, dar O VA SUSȚINE pe Kovesi pentru șefia Parchetului european
Și mai este un fenomen, pe care organizațiile nonguvernamentale nu l-au sesizat. Diferența dintre numărul de elevi ce puteau participa la examenele naționale, după absolvirea ciclului de învățământ, și cei înscriși pe liste nu este dată doar de cei lăsați corigenți sau care nu au candidat, cu sau fără presiunea profesorilor. Mai există un fenomen, ce se manifestă de foarte mulți ani, dar la care toți cei ce au condus soarta școlii românești nu au vrut să reacționeze. Și nu îi bănuiesc de necunoștință de cauză.
Este vorba despre elevii înscriși fictiv în învățământul obligatoriu. Sunt copii proveniți din familii defavorizate, despre care se știe că nu se prezintă la școală (și nu se deranjează nimeni să-i determine să vină) sau despre cei plecați în străinătate. Dar, pentru o „mică atenție“ acordată părinților sau chiar în lipsa acestora, sunt înmatriculați în învățământul românesc de unități de stat sau private. Motivele sunt simple: finanțarea per elev a unităților de învățământ și justificarea unor norme didactice.
Citește și: Nicușor Constantinescu o să-i țină de urât, mult timp, lui Mazăre. Fostul președinte al Consiliului Județean Constanța a fost condamnat, azi, la 10 ani de închisoare cu executare. Decizia ICCJ este definitivă
În județul Brăila, atât de mediatizat după aceste examene, la Evaluarea Națională, spre exemplu, diferența dintre numărul elevilor înmatriculați în clasa a VIII-a și cei înscriși la probă a fost de peste 600. Și nu toți acești elevi au rămas corigenți. Dar nu se putea rata finanțarea. Este atât în interesul unităților de învățământ, cât și al Inspectoratului Școlar Județean Brăila.
Probabil de aceea inspectorul școlar general al acestui județ susține public că, într-adevăr, există un „Fenomen Brăila“, dar acesta este unul „al performanței“.
Aparent, performanța se înțelege cu totul altfel în sistemul de educație românesc din zilele noastre, cel puțin din punctul de vedere al celor ajunși, într-un fel sau altul, la conducerea centrală sau la cele regionale ale Învățământului. (Sursa: romanialibera.ro)
