Ceea ce se întâmplă zilele astea în România nu este despre niște tabere abuzatoare și unele abuzate, ci despre niște Românii diferite, care nu sunt dispuse să-și negocieze convingerile. Și mai ales despre politicienii care au tăiat toate punțile întinse peste această prăpastie. Rămânem doar cu speranța că această perioadă va trece, dar va lăsa urme.
Citiți acest portret de țară fără pretenția de a căuta verdicte. Vedeți România așa cum este ea zilele acestea, un teatru al unor operațiuni kafkiéne. La cheremul orgoliului unor politicieni, altfel niște indivizi fără scrupule, înrăiți în fărădelegi, și al orgoliului unor grupuri de interese ce se ciocnesc cu îndârjire clipă de clipă, într-o acțiune cu conotații tragi-comice, care nu mai are nimic de-a face cu alegerile de mâine.
Citește și: Complicii hoților și Ura. Ori despre cum votul de la alegerile din 26 mai, indiferent de rezultat, ne va arăta – pentru a câta oară? – că și pe unii și pe alții ne-a unit ura, dar o să ne despartă agenda personală
Este, mai degrabă, o frescă temporală despre decalajele din societatea românească. Despre prăpastia dintre ruralul confuz și subdezvoltat, stăpânit cu metode politice rudimentare, și urbanul tot mai emancipat și dezvoltat economic, care nu mai acceptă conducători cu aere de atotputernici.
Liviu Dragnea, Rareș Bogdan etc., oamenii care regizează această confruntare, fiecare cu mii de oameni aduși din satele și comunele Românicăi să cucerească țărișoara unde fiecare dintre ei este huiduit cu încântare de oamenii celuilalt. Românica vine la acest spectacol gratuit de circ caragialean cu șoferii din trafic, cu trecătorii de pe stradă, cu oamenii de la balcoane și cu miile de protestatari care înconjoară piețele unde prestează fiecare dintre aceștia, apărate cu garduri și jandarmi.
E un haos general, în care sârbele, cântecele patriotice din vremea Cenaclului Flacăra și manelele lui Guță se amestecă cu vuvuzelele și urletele manifestanților ori contramanifestanților, după cum e cazul. Unii scot boxe la balcon, aruncă manifeste de pe blocuri și se infiltrează printre PSD-iști ori PNL-iști etc., tot după cum e cazul, pentru a-l înjura pe Dragnea ori pe Bogdan etc., chiar din fața scenei pe care vorbește „cantitatul”. Liderii PSD, PNL etc. pleacă de la miting într-un cor de huiduieli, lăsându-și oamenii de care s-au folosit pentru a arăta cât este de puternic în mijlocul unui târg care i-a tratat cu ostilitate.
Citește și: Liviu. Despre cum vrea Liviu Dragnea să joace cartea omului simplu, amărăștean, dar nu-i iese nici măcar un biet selfie
Un val de ură se abate apoi asupra mulțimii venite din toate județele Românicăi să participe la mitingul PSD, PNL și, așa cum am mai spus, etc..
Unii pleacă rușinați, cu capul în piept, alții răspund cu aceeași monedă și Românica se transformă instantaneu, preț de câteva ore, într-o țărișoară răsunând de urletele unor oameni ieșiți din minți.
Citiți acest portret de țară fără pretenția de a căuta verdicte. La mitingurile de care am amintit au fost și oameni veniți din convingere, dar și oameni aduși cu forța, de la pensionari, până la elevi de liceu. Au fost și oameni care au discutat pașnic despre opiniile lor diferite, dar au fost și oameni care s-au înjurat rupându-și hainele de pe ei. Am văzut și tineri umilind oameni care ar fi putut să le fie bunici, dar am văzut și oameni bătrâni învățând să ridice degetul mijlociu și să strige „muie”. „Muie, bă! Muie vouă!”.
Trist este că niciun candidat nu realizează că partea lui de Românie nu e cu nimic mai bună decât cealaltă. Că este compusă din aceiași moldoveni, munteni și ardeleni sărăciți, defavorizați, ignorați. Pe unii îi sprijină oamenii ce nu contează la INS la capitolul consum, oamenii care nu au avut șansa să producă pentru Romania. Nici partea cealaltă nu e mai bună, fiindcă este despărțită în suflet de restul țării, iar asta este un lucru foarte otrăvitor pentru o națiune.
PORTRET DE ȚARĂ: Am ajuns să ne urâm, singura politică a fiecărei părți fiind aceea că TREBUIE să ne urâm reciproc!
Astfel, ceea ce se întâmplă zilele astea în România nu este despre niște tabere abuzatoare și unele abuzate, ci despre niște Românii diferite, care nu sunt dispuse să-și negocieze convingerile. Și mai ales despre politicienii care au tăiat toate punțile întinse peste această prăpastie. Rămânem doar cu speranța că această perioadă va trece, dar va lăsa urme.
