Ce așteptăm? Pentru că nu mai așteptăm normalitatea, este departe, este de nesperat, ca în cazul cu barul lui Buzilă… Așteptăm să se umple paharul, așteptăm o minune, așteptăm să ne pice para mălăiață, așteptăm poate o ocazie de a părăsi această țară care și-ar binemerita un supranume: ICARLANDIA.
Cetățean în Icarlandia. Zilele trecute ascultam un amic care îmi povestea, și nu-mi venea să cred, că vecinii lui Buzilă (patronul unui club din Buzău) încă se luptă, în justiție, pentru a putea dormi liniștiți în casele lor proprietate personală. Cunoscând problema de ani de zile, m-am revoltat, gândindu-mă că ar fi trebuit rezolvată până acum, dreptatea fiind atât de evident de partea celor care nu cer decât liniște.
Ce le pasă polițiștilor că mașinile sunt parcate pe trotuare, iar pietonii circulă pe carosabil?!Apoi mi-am revenit, amintindu-mi în ce țară și în ce oraș trăiesc, amintindu-mi zecile de anomalii care ne revoltă zilnic. Zic mersi că restaurantul de vizavi este închis, altfel aș fi făcut și eu nopți albe, ca vara trecută, ascultând țimbalele de la nunțile ţigăneşti sau „strigatul darului” de la nunțile românești și telefonând în zadar la poliție.
Primăria Buzău lansează jocul „Găsește Tomalăul“. Premii consistente pentru buzoianul de rând
Acum mai am „doar” disconfortul provocat de zecile de motocicliști sau automobiliști care fac curse pe Bălcescu, rulând, cu viteze amețitoare și zgomot incredibil, în creierul nopții, fără ca polițiștii sau codul rutier să fie în vreun fel deranjați. Și mai trebuie să-i ascult, tot la ore târzii, pe șmecherii care și-au pus megafoane pe mașini și se distrează purtând conversații care se aud până la gară. Sau pe băiețașii care petrec în parcare și pun manele la casetofonul autoturismului. Dar ce le pasă polițiștilor?!
Ce le pasă guvernanților că sunt prea puțini polițiști în Buzău pentru câte încălcări ale legii ar trebui pedepsite?!
Ce le pasă alegătorilor că președintele CJB doarme în intersecție sau în alte locuri publice?!
Ce le pasă că unul sau altul vrea să pună laba pe Crâng, să-l despădurească și să construiască mall-uri ori dracu mai știe ce?!
Ce le pasă legiuitorilor că, în România, copiii fac copii?!
Ce ne pasă nouă că judecătorii protejează reputația interlopilor audiindu-i în ședințe secrete?! Ce ne pasă că o judecătoare prinsă matoală la volan a ajuns să acuze de abuz în serviciu polițiștii care au prins-o?!
Ce ne pasă că jurnaliștii care au curajul să exprime adevărul fac foamea pentru că niște indivizi dubioși le-au interzis publicitatea pe care o sumedenie de jurnaliști jegoși o primesc de la anumite instituții drept „subvenție” pentru băloșenia lor?!
Ce ne pasă că la noi alimentele sunt de două ori mai scumpe decât în Europa, salariile, de trei ori mai mici, iar pensiile, jenante de-a dreptul?!
Ce ne pasă că băncile și societățile de asigurări își bat joc de noi cu tot felul de comisioane, taxe și cu dobânzi ridicol de mari?! Că plătim procent din salariu pentru sănătate, dar, când ajungem în spital, trebuie să ne cumpărăm medicamentele?! Că plătim procent din salariu pentru asigurări sociale, dar alocația de creștere a copilului este egală, indiferent de salariul respectiv?!
Ce ne pasă că s-a umplut România de super-mașini, că ultimele noutăți pot fi admirate, mai întâi, pe bulevardele din București sau aiurea, pe când nivelul de trai și puterea de cumpărare ale oamenilor de rând scad zi de zi?!
Ce ne pasă că automobiliștii care poluează mai mult plătesc o „taxă de poluare” mai mică?!
Ce ne pasă că se copiază pe rupte la bacalaureat, iar profesorii și părinții fac front comun pentru perfecționarea sistemului corupt?!
Cetățean în Icarlandia
Trebuie să recunosc că mi-am bătut puțin capul pentru a elabora această listă de anomalii – unele mici, altele însemnate – pentru că, pur și simplu, cu multe dintre ele ne-am obișnuit, normalitatea ar fi de necrezut. De câte ori n-am dojenit câte un prieten revoltat, spunându-i „ce naiba, ai uitat în ce țară trăiești?!” O țară cu fundul în sus!
