Câinele clopotarului. Biserica din Teaca, județul Bistrița-Năsăud, părăsită de oameni, are un suflețel – un cățel care îl așteaptă pe fostul stăpân. De când fostul lui stăpân, clopotarul, a decedat, micul patruped îl tot așteaptă. Zi de zi acesta stă în fața ușii lăcașului de cult…
„Despre loialitatea necondiționată, care nu ține cont de despărțire, de moarte, vreau să vorbesc azi. Toți cei care trecem pe acolo, grăbiți sau la plimbare, îi știm povestea. El e câinele clopotarului. Îl hrănim și vorbim cu el, dar nu ne permite să-i invadam teritoriul. El îl așteaptă pe clopotar și ziua și noaptea. Biserica părăsită de oameni are un suflețel,” a explicat scriitoarea Melania Cuc pe pagina sa de Facebook.
Câinele clopotarului. Postarea integrală a Melaniei Cuc
„Cățelul care locuiește într-o biserică! Despre loialitatea necondiționată, care nu ține cont de despărțire, de moarte, vreau sa vorbesc azi. Să spun o poveste precum o lecție de viață. Fotografia am făcut-o în localitatea Teaca, Bistrița Năsăud- cândva un orășel bogat si multicultural.
Românii, cu obiceiurile lor, cultivau pământul; sașii erau podgoreni vestiți, vinul lor ajungea la Viena. Maghiarii, majoritatea lor se remarca prin meseriași de elită. Potica (farmacia), prăvăliile și băncile erau, în general, responsabilitatea evreilor. Culoarea locului era dată de țigani, țiganii de mătasă, acei muzicanți renumiți în toată Transilvania, dar și la Budapesta, care cântau la 3 dimineața în restaurante de 5 stele
Tristă duminică. Oamenii trăiau după vechi cutume. Cam așa a rămas rostul localităţii până astăzi, doar că… civilizația saxonă abia de o mai întâlnim fie si prin amintiri. Nu mai există mărturisitori ai timpului lor. Dovadă palpabilă a rămas biserica, a doua ca înălțime din Transilvania. În biserica săsească din Teaca nu se mai oficiază, dar imobilul încă deține toate canoanele arhitectonice medievale, are și artefacte de cult prețioase.
Dar nu despre reabilitarea, consolidarea etc a acestui edificiu vreau să vorbesc acum și aici.
Voi spune câteva cuvinte despre cățelul care și-a găsit, în ultimii trei ani, adăpost în nava bisericii. De când fostul lui stăpân, clopotarul, a decedat, cățelul îl tot așteaptă; zi de zi este în ușa bisericii. Când este ger, se strecoară în naos, și… poate ca doar el mai aude sunetul de orgă, clopotele, pe care le trăgea la ore fixe, stăpânul lui…
Toți cei care trecem pe acolo, grăbiți sau la plimbare, îi știm povestea. Îl hrănim și vorbim cu el, dar nu ne permite sa-i invadam teritoriul. El îl așteaptă pe clopotar si ziua și noaptea. Biserica părăsită de oameni, are un suflețel. Edificiul în sine, este glorios prin veacuri și generațiile de enoriași, nici nu mai are importanță dacă este sau nu este trecut pe Lista Monumentelor Istorice”.
Amintește de celebra poveste a lui Hachiko
Povestea câinelui din Bistrița-Năsăud amintește de cea a lui Hachiko, un câine din rasa Akita Inu, care timp de aproape 10 ani și-a așteptat în gară stăpânul, care a murit în tren, în urma unui accident vascular. Povestea emoționată a fost ecranizată, cu Richard Gere în rolul principal.
•••
Biserica evanghelică din Teaca a fost construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic, cu trei nave, cor și absidă poligonală cu contraforturi. Navele laterale păstrează elemente gotice cu bolți în cruce pe ogive, în timp ce bolta centrală a fost refăcută în stil baroc la 1753, iar corul a fost reconstruit pe vechiul traseu la 1909, scrie Bistrițeanul. Arhitectura sa impunătoare, cu nave laterale păstrând elemente gotice și bolți în cruce pe ogive, adăpostește o istorie care transcende timpul și spațiul.
