Bilanțul brutal al războaielor lui Putin din Cecenia și Siria este de rău augur pentru Ucraina, observă NPR și Radio Europa Liberă. Aceeași strategie de bombardare fără rezerve a zonelor rezidențiale este deja vizibilă, de altfel, în orașe precum Mariupol sau Harkov, dar și în Kiev sau ale zone ale Ucrainei.

Orașul parțial distrus Mariupol a devenit un simbol al războiului din Ucraina, țintă a bombardamentelor masive ale armatei Rusiei, care nu mai fac deosebirea dintre obiectivele militare și zonele rezidențiale.

Miță Ciolacu, „cadou” de zeci de milioane de euro de la premier. Nepotul lui Marcel Ciolacu e băgat la înaintare pentru fondurile PNRR destinate fotovoltaicelor

Mii de civili au murit în orașul-port de la Marea Azov. În vreme ce numărul victimelor nu poate fi estimat cu exactitate în acest moment, imaginile cu gropile comune, în care cei morți erau înhumați în grabă, au reflectat realitatea sumbră din orașul asediat de militarii trimiși de Putin în așa-zisa „operațiune militară specială pentru demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei.

Mariupol sau Harkov, și el supus bombardamentelor violente, nu sunt primele orașe care au simțit puterea de foc a Rusiei. Groznîi, capitala Ceceniei, și orașul sirian Alep au fost și ele victime ale aceleiași armate, care a acționat în urma ordinelor venite de la același om: Vladimir Putin.

„Cel mai distrus oraș de pe Pământ”

În Cecenia, o mică republică musulmană din sudul Rusiei, cu doar 1,5 milioane de locuitori, rezistența în fața dominației Rusiei era una veche de secole. Rebelii ceceni au început să militeze pentru independență după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991.

După câțiva ani de tensiuni crescânde, Rusia a declanșat o invazie majoră, cu atacuri aeriene necruțătoare și salve de artilerie grea. Mii de luptători și zeci de mii de civili ceceni au fost uciși. Capitala cecenă, Groznîi, a fost devastată.

În mod neașteptat, Moscova nu a câștigat. Războiul, purtat între 1994 și 1996, a fost extrem de nepopular în țară și a arătat limitele armatei Rusiei. Președintele de atunci Boris Elțîn a trebuit să se mulțumească cu o încetare a focului, în locul unei victorii definitive și să ofere o oarecare autonomie republicii.

Trei ani mai târziu, când Elțîn era pe cale să părăsească președinția, acesta a numit în funcția de prim-ministru un spion obscur devenit politician, pe Vladimir Putin. Putin a preluat această funcție la 9 august 1999 și, până la sfârșitul acelei luni, Rusia desfășura deja o nouă campanie de bombardamente împotriva rebelilor ceceni, în încercarea de a corecta umilința anterioară.

Războiul a fost prefațat de haosul instalat în Cecenia și de o serie de evenimente șocante – o invazie a militanților ceceni în vecinul Daghestan și o serie de atentate cu bombă în Rusia. Atentatele atribuite cecenilor au fost unul dintre argumentele intervenției militare a Rusiei, dar secesioniștii ceceni au respins acuzațiile, iar unele voci, inclusiv fostul spion Aleksandr Litvinenko, între timp otrăvit, au spus că ele au fost coordonate de FSB pentru a oferi un pretext de război.

Citește și: Gabriela Otilia Romașcanu, nevasta senatorului chiloților, a luat bani de la stat în calitate de consilier la Parlament, MApN, Guvern, CA Teletrans și Adm. Porturi. Românii au luat, vorba soțului doamnei, o p… în kur!

Deși Putin a negat inițial că se pregătea de o invazie terestră, zeci de mii de soldați ruși au primit ordin să intre în regiunea separatistă, lovită totodată de un bombardament aerian și de artilerie care a distrus Groznîi, scrie Radio Europa Liberă.

„Putin s-a comportat ca un kamikaze politic, aruncându-și întregul capital politic în război, arzându-l până la temelii”, a scris mai târziu Elțîn în memoriile sale.

Din decembrie 1999 până în februarie 2000, armata rusă a asediat Groznîi. Putin a jurat că armata nu se va opri din bombardarea capitalei până când trupele nu „își vor îndeplini sarcina până la capăt” – o formulă folosită și în cazul Ucrainei.

Au terminat în februarie 2000 (chiar dacă lupta cu insurgența a mai durat ani buni). La momentul respectiv, ONU a declarat Groznîi cel mai distrus oraș de pe Pământ. Aproape nimic nu a rămas în picioare, aproape nimeni nu a fost cruțat. În martie 2000, un Putin triumfător, care devenise între timp președinte, a zburat la Groznîi cu un avion de luptă rusesc. El a ieșit din aeronavă într-un costum de pilot, pentru a sărbători victoria.

Putin a instalat un lider favorabil Kremlinului, Ahmad Kadîrov, pentru a-și consolida controlul asupra teritoriului. Kadîrov a fost asasinat în 2004, dar fiul său, Ramzan Kadîrov, conduce acum Cecenia, și îi oferă aparent sprijin lui Putin, desfășurând forțe cecene în Ucraina.

„Trebuie să fim cruzi cu ei. Altfel, nu vom obține nimic”

Până la 250.000 de civili au fost uciși în războaiele cecene luate împreună, potrivit unor surse. Alte surse vorbesc despre zeci de mii de civili morți. Asta, dincolo de miile sau zecile de mii de combatanți uciși de ambele părți.

Relatări despre violuri, incendieri, tortură și alte crime comise de soldații ruși au fost numeroase – și prezentate ca un rău absolut necesar de către aceste forțe. „Fără un război nelimitat, nu vom ajunge nicăieri în Cecenia”, a declarat un recrut rus de 21 de ani pentru Los Angeles Times, în 2000. „Trebuie să fim cruzi cu ei. Altfel, nu vom obține nimic”, a explicat el.

Citește și: PNL Buzău și ce a mai rămas din el. Despre Pufu și PNL liberalilor buzoieni. Ori despre m*cii de pe mânecile Brătienilor și nu numai

Mulți spun că războiul chiar a fost fără limite. Rușii au folosit infanterie, forțe speciale, tancuri și artilerie, precum și bombardarea masivă a unor părți din Cecenia, aparent fără să se mai intereseze dacă sub avioanele lor se aflau civili.

Există, de asemenea, dovezi că au fost folosite bombe cu dispersie. Acestea sunt interzise printr-un tratat internațional în mare parte pentru că, de obicei, provoacă mai multe victime civile decât alte bombe. Nici Rusia și nici Statele Unite nu au semnat acest pact.

Andrew Harding, corespondent BBC care a relatat războiul din Cecenia, a descris scene „înfiorătoare”.

„Îmi amintesc de oamenii care se târau, de civilii care au îndrăznit să rămână, care nu aveau altă opțiune decât să rămână prinși în moloz. Am vizitat familii care se aflau în pivnițe, care trăiau în pivnițe de luni de zile sub bombardament. Acesta era un oraș petrolier prosper, cu o jumătate de milion de oameni. Și a fost distrus în totalitate, bloc cu bloc, fără milă, eficient, deliberat. Cu toate armele pe care le avea fosta armată sovietică, mai puțin cele nucleare”, a spus jurnalistul pentru postul de radio WBUR, din Boston.

Paralele Cecenia-Ucraina

Thomas de Waal, un jurnalist care a relatat din Cecenia în anii ’90, a observat multe asemănări între ce s-a întâmplat atunci în Cecenia și ce se întâmplă acum în Ucraina.

„Există unele paralele destul de tulburătoare”, a spus de Waal, care se află acum la Londra, la Carnegie Endowment for International Peace. „Folosirea artileriei grele, atacarea fără discriminare a unui centru urban. Acestea ne aduc în minte amintiri teribile celor dintre noi care am acoperit războiul din Cecenia din anii 1990”, a mai explicat acesta pentru postul de radio NPR.

Citește și: Primăria Buzău lansează jocul „Găsește Tomalăul“. Premii consistente pentru buzoianul de rând

Există și paralele politice, a apreciat el. „A existat un proiect de a readuce Cecenia sub controlul Rusiei, iar în prezent, în 2022, de a readuce Ucraina în sfera de influență rusă. Și nu a existat niciun plan B. Odată ce oamenii au început să reziste, ceea ce a fost o surpriză în Cecenia și este o surpriză în Ucraina, nu a existat niciun plan politic B cu privire la ce să se facă cu rezistența”, a precizat Thomas de Waal.

Și alții sunt de acord. „Dacă vorbim despre (paralele), atunci Putin a început în același mod (în Cecenia) ca în Ucraina și continuă în timp ce trecem la o nouă etapă (a conflictului)”, a spus pentru Europa Liberă directorul organizației Memorial International, Aleksandr Cerkasov.

În timpul ambelor războaie, Memorial a fost implicat în ajutorarea victimelor și a refugiaților din conflict și a participat la negocieri în timpul luărilor de ostatici și al schimburilor de prizonieri. De asemenea, a încercat să protejeze drepturile soldaților ruși și ale rudelor acestora.

Cerkasov a declarat că se teme că Kremlinul repetă în Ucraina părți din strategia folosită în Caucazul de Nord, mai ales că forțele rusești se confruntă cu o rezistență mai puternică decât se aștepta din partea forțelor ucrainene.

Memorial a fost interzis în Rusia, pe fondul represiunii demarate de Kremlin împotriva oricărei critici la adrea puterii.

„Regimul sirian și aliații săi ruși ne-au transformat casele în ruine în ultimii 11 ani”

Rusia a folosit din nou bombe cu dispersie în Siria, un război căruia i s-a alăturat în 2015, un război pe care Putin, acum președinte, l-a purtat în mare parte pe cale aeriană, în vreme ce trupele președintelui sirian Bashar al-Assad asigurau ofensiva terestră.

La câteva ore de la debutul invaziei ruse din Ucraina, o nouă pictură murală putea fi văzută pe partea laterală a unei case bombardate din orașul sirian Binnish. Aceasta arăta o hartă a Ucrainei, pictată în galbenul și albastrul steagului națiunii, atacată de un urs mare și maro – Rusia. Grămezi de moloz împânzeau pământul din jurul clădirii, rămășițe ale campaniei aeriene rusești în războiul civil din Siria.

Aziz al-Asmar, unul dintre artiștii care au realizat pictura, a descris-o ca fiind un mesaj de solidaritate cu poporul ucrainean.

„Regimul sirian și aliații săi ruși ne-au transformat casele în ruine în ultimii 11 ani, alungând mulți oameni din casele și satele lor”, a declarat el pentru Al-Jazeera.

„Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este continuarea politicii Rusiei și nu se va opri dacă … comunitatea internațională nu se unește și nu îi pune capăt”, a spus acesta, potrivit Al Jazeera. Intervenția militară a Rusiei a contribuit la suferințe de nedescris pentru milioane de civili sirieni începând din 2015, când țara a intrat pentru prima dată în luptă în numele președintelui sirian. Rusia a protejat astfel regimul lui Bashar al-Assad în conflictul cu mai multe grupări opozante, inclusiv organizații teroriste, toate, părți combatante în complicatul război civil sirian în care erau implicate și alte puteri, inclusiv SUA și Turcia.

Unele dintre cele mai intense bombardamente ale Rusiei în Siria au avut loc în 2016, în timpul bătăliei pentru Alep, unde un asalt de o lună al coaliției ruso-siriene s-a soldat cu moartea a peste 440 de civili, inclusiv a peste 90 de copii, potrivit Human Rights Watch.

Rusia, acuzată de crime de război în Siria

Campania a inclus crime de război, a declarat organizația, scriind într-un raport din decembrie 2016 că „loviturile aeriene au părut adesea a fi imprudent de nediscriminatorii, au vizat în mod deliberat cel puțin o unitate medicală și au inclus utilizarea munițiilor cu dispersie și a armelor incendiare”.

„Acesta este tipul de studiu de caz pe care îl analizăm și care ne îngrijorează foarte mult. Este tactica artileriei, pe care au folosit-o acolo și această strategie care presupune bombardarea zonelor rezidențiale și apoi solicitarea unor acorduri de capitulare în cartiere individuale”, a explicat pentru NPR Mason Clark, analist principal pentru Rusia la Institutul pentru Studiul Războiului.

„Este incredibil de dăunător și a dus la pierderi civile nenumărate pentru care, sincer, nu s-au confruntat niciodată cu adevărat cu consecințe”, a adăugat el.

Un asalt la fel de letal a avut loc în provincia nord-vestică Idlib. Locații civile precum spitale, școli și piețe au fost vizate în mod repetat pe parcursul unei ofensive majore lansate în 2019, potrivit grupurilor pentru drepturile omului, ceea ce a dus la moartea a cel puțin 1.600 de persoane și la strămutarea a încă 1,4 milioane.

Anchetatorii ONU aveau să concluzioneze ulterior că Rusia a fost responsabilă pentru multiple crime de război în timpul campaniei de 11 luni din Idlib.

Într-un atac, peste 43 de civili au fost uciși atunci când avioanele rusești au lansat o serie de lovituri aeriene asupra unei piețe. Civilii și alți salvatori s-au grăbit în curând la fața locului, dar în câteva minute au fost întâmpinați de un atac aerian asupra aceleiași zone, care a ucis alte zeci de persoane. Aproximativ o lună mai târziu, o altă lovitură aeriană a lovit un complex pentru civili strămutați, ucigând cel puțin 20 de persoane, inclusiv șase copii.

„În ambele incidente, forțele aeriene rusești nu au direcționat atacurile către un obiectiv militar specific, ceea ce echivalează cu crima de război”, a spus ONU.

Mai multe țări au acuzat Rusia de crime de război, după bombardamentele din Ucraina. Moscova a continuat să lovească zonele urbane, folosind cel puțin parțial strategia siriană, și solicitând apoi capitularea.

Ucraina a respins însă ultimatumul lansat de forțele ruse pentru predarea orașului Mariupol.