Alegerile parlamentare au în spate câteva reguli pe care mulți dintre alegători nu le știu sau le-au uitat. Sistemul electoral românesc este un amestec alambicat care trimite vedete de partid pe liste electorale în fiecare județ, însă ultimul cuvânt îl are tot scorul la nivel național.
Alegerea parlamentarilor diferă de cea a președintelui țării sau a primarilor, în primul rând prin faptul că nu poți să îți alegi direct candidatul favorit, ci ești obligat să votezi o listă de partid cu mai mulți candidați, stabilită pentru județul unde locuiești, dintre care doar cei de pe primele locuri au șanse reale de a intra în Parlament.
În fiecare județ, în București și separat pentru toată Diaspora, partidele înscriu în cursa pentru Parlament liste de candidați, separat pentru Camera Deputaților și Senat. În funcție de scorul final obținut de fiecare partid, un anumit număr de candidați de pe acele liste ajung în Parlament. Asta doar cu condiția ca partidul respectiv să obțină mai mult de 5% din totalul voturilor exprimate sau să obțină peste 20% în cel puțin 4 județe.
Drumul către Parlament al politicienilor preferați începe însă cu drumul la vot al alegătorilor. Și acesta este diferit față de alte scrutinuri:
- poți vota doar în județul sau țara unde ai domiciliul sau reședința. Dacă în ziua votării te afli în altă localitate decât cea de domiciliu/reședință, poți vota la altă secție decât cea unde ești arondat, doar dacă te duci la o secție de vot din același județ, respectiv țară. Pentru bucureșteni, regulile sunt mai stricte: pot vota doar la secția unde sunt arondați cu domiciliul/reședința.
- pe teritoriul României, votarea se face între orele 7 și 21. Dacă la ora 21, la o secție de vot alegătorii încă stau la coadă să voteze, procesul de votare poate dura cel mult până la ora 23:59, cei prezenți primind bonuri de ordine (pentru a nu permite altor alegători să vină la secția de vot după ora 21). În străinătate, românii din Diaspora au la dispoziție două zile să voteze – sâmbătă și duminică.
Cum ajung candidații de pe liste să primească mandat în Parlament
Votul tău are un traseu complicat în procedura alegerilor parlamentare. Degeaba îți place de un candidat la Senat din București, dacă tu locuiești în Constanța. Vei putea vota doar candidații de pe lista din județul unde locuiești cu domiciliul sau reședința. Cu alte cuvinte, la parlamentare votezi mai mult partidul preferat, și mai puțin candidații individuali ai acelui partid.
La încheierea votului, în fiecare județ, în București și în Diaspora (ca total, nu pe fiecare țară, pentru că Diaspora reprezintă o singură circumscripție electorală) se face clasamentul partidelor, în funcție de numărul de voturi obținut de fiecare, separat pentru Camera Deputaților și pentru Senat.
Parlamentul României este format din 465 de parlamentari – 136 de senatori și 329 de deputați. Pentru stabilirea lor, este nevoie de o matematică electorală complicată.
Prima etapă a repartizării mandatelor
Departajarea se face local, pe fiecare circumscripție electorală (județ, București și Diaspora). Autoritățile electorale stabilesc pe fiecare circumscripție un coeficient electoral.
Acesta se calculează împărțind numărul total de voturi exprimate în circumscripția respectivă la numărul de deputați, respectiv de senatori care vor reprezenta în Parlament județul respectiv. Numărul de parlamentari pentru fiecare circumscripție este stabilit dinainte, pe criteriul reprezentativității: un deputat la 73.000 de locuitori și un senator la 168.000 de locuitori. Coeficientul electoral rezultat din această împărțire este unul întreg, fără rotunjirea zecimalelor în sus sau în jos.
Apoi, fiecărui partid i se repartizează atâtea mandate de deputați și de senatori de câte ori coeficientul electoral al circumscripție se include la voturile exprimate pentru lista de deputați, respectiv de senatori.
De exemplu, dacă un partid a primit 100.000 de voturi în București pentru lista de candidați la Senat, iar coeficientul electoral al Bucureștiului este 25.000 pentru Senat, de pe lista respectivă vor merge în Senat primi 4 candidați (100.000 împărțit la 25.000 egal 4).
În cazul candidaților independenți, pentru a prinde mandat în Parlament ei trebuie să obțină cel puțin atâtea voturi cât este coeficientul electoral din circumscripția unde au candidat. În exemplul de mai sus, ar trebui ca un candidat independent să obțină minimum 25.000 de voturi, cât e coeficientul electoral.
A doua etapă a repartizării mandatelor
Are loc la nivel național. Pentru că există situații când într-un județ un partid obține un scor bun și deci mai multe mandate de parlamentar de pe lista respectivă, însă la nivel național partidul respectiv a ieșit pe locul doi sau trei, să spunem.
Per total, reprezentarea finală a partidelor în Parlament trebuie să respecte scorurile procentuale obținute la nivel național, indiferent că într-un județ un partid a ieșit pe primul loc, iar în altul pe locul trei, de exemplu.
Astfel, la nivel național, la Biroul Electoral Central, sunt adunate din circumscripții, pentru fiecare partid, numărul de voturi rămase neutilizate sau care au fost sub coeficientul electoral. Pentru că împărțirea matematică de la nivel județean nu produce numere rotunde, ci „dă cu rest”, „resturile” de mandate plus voturile partidelor care nu au trecut pragul electoral de 5% sunt adunate practic la nivel central și redistribuite partidelor, pe listele din județe.
Exemplu ipotetic de aplicare a matematicii electorale pentru Parlament
Într-un exemplu realizat la alegerile trecute, dacă în circumscripția Alba, pentru Camera Deputaților, ar rezulta un număr de 158.000 de voturi valabil exprimate, pentru trei competitori electorali, repartizarea va avea loc astfel: se va stabili mai întâi coeficientul de circumscripție, având în vedere că Alba are repartizate 5 mandate de deputați. Acest coeficient este astfel 31.600 (158.000 împărțit la 5).
Dacă partidul A obține din aceste 158.000 de voturi valabil exprimate 72.000, partidul B obține 50.000, iar partidul C obține 36.000, mandatele vor fi împărțite astfel:
- partidul A – 2 mandate (72.000 împărțit la 31.600, adică 2,27), partidul B – 1 mandat (50.000 împărțit la 31.600, adică 1,58), partidul C – 1 mandat (36.000 împărțit la 31.600, adică 1,13) .
- Rămâne, astfel, nerepartizat 1 mandat, din cele 5 atribuite circumscripției Alba. Acest mandat va fi oferit unui competitor electoral la a doua etapă, la redistribuirea națională.
În cazul partidului A, de exemplu, voturile nefolosite sunt diferența dintre cele 72.000 obținute și cele 63.200 utilizate pentru cele 2 mandate de deputat (2 înmulțit cu coeficientul electoral), adică 8.800 de voturi.
Pentru partidul B, numărul total al voturilor neutilizate este 18.400 (diferența dintre cele 50.000 obținute în total și cele 31.600 folosite pentru acordarea unui mandat). La fel se calculează și pentru partidul C.
La scară națională, se va forma un „coș” în care vor merge toate voturile neutilizate, ale tuturor partidelor. Să spunem că în acest coș s-au strâns 900.000 de voturi, dintre care 400.000 ale partidului A, 300.000 ale partidului B și 200.000 ale partidului C.
Vom considera că au ramas 5 mandate neîmpărțite la nivelul circumscripțiilor, care vor trebui acordate astfel în urma repartizării din a doua etapă.
Procedura presupune obtinerea unui nou coeficient, cel național, care va fi aflat prin împărțirea numărului total de voturi neutilizate ale fiecărui partid în parte, succesiv, la 1, 2, 3, 4, etc, până la o cifră finală egală cu cea a mandatelor nerepartizate.
În exemplul folosit, fiecare sumă va fi împărțită de 5 ori – câte mandate au rămas de împărțit. În cazul partidului A, împărțirea va fi făcută astfel: 400.000 la 1, 400.000 la 2, 400.000 la 3, 400.000 la 4, 400.000 la 5.
La fel se va întâmpla în cazul partidului B, cu cele 300.000 de voturi neutilizate, iar apoi în cazul partidului C, cu cele 200.000 de voturi neutilizate.
Câturile obținute vor fi clasificate în ordine descrescătoare, până la al cincilea cel mai mic (respectiv numărul de mandate rămase de distribuit). În acest exemplu, ordinea va fi 400.000, 300.000, 200.000, 150.000 și 133.333. Acesta din urma, catul cel mai mic, este coeficientul național.
Pentru împărțirea celor cinci mandate, se va împărți numărul de voturi neutilizate ale fiecărui competitor electoral la coeficientul național. Partidul A va avea astfel 400.000 împărțit la 133.333, care va da rezultatul 3,0, însemnând trei mandate. Partidul B va avea 300.000 împărțit la 133.333, însemnând 2,25, deci 2 mandate. Partidul C va avea 200.000 împărțit la 133.333, însemnând 1,5, deci un mandat.
Această procedură duce în exemplul folosit la împărțirea a 6 mandate, față de cele 5 care trebuiau distribuite inițial. Legea nu permite însă depășirea numărului total de mandate parlamentare, adică 465.
Procedura matematică pentru stabilirea coeficientului electoral la nivel național este alambicată, conform legii:
- „Numărul voturilor astfel obținute de fiecare partid politic (…) se împarte la 1, 2, 3, 4 etc., făcându-se atâtea operații de împărțire câte mandate nu au putut fi atribuite la nivelul circumscripțiilor electorale”.
- „valoarea zecimală a câtului obținut din aceste împărțiri se va trunchia după a 15-a zecimală, fără rotunjire”.
- „câturile rezultate din împărțire, indiferent de lista din care provin, se clasifică în ordine descrescătoare, până la concurența numărului de mandate neatribuite”.
- „cel mai mic dintre aceste câturi constituie coeficientul electoral național, pentru senatori și, separat, pentru deputați”.
- „fiecărui partid politic (…) i se repartizează atâtea mandate de deputați sau, după caz, de senatori, de câte ori coeficientul electoral național se cuprinde în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul politic (…) respectiv, rezultat din însumarea națională a voturilor neutilizate și a celor inferioare coeficientului electoral de circumscripție”.
Redistribuirea propriu-zisă a mandatelor, de la nivel național:
- pentru fiecare partid, se împarte numărul voturilor neutilizate și al celor inferioare coeficientului electoral de circumscripție la numărul total de voturi valabil exprimate.
- rezultatul obținut astfel pentru fiecare circumscripție se înmulțește cu numărul de mandate cuvenit partidului.
- datele obținute astfel se ordonează descrescător la nivel național și separat la nivelul fiecărei circumscripții.
- „în circumscripțiile în care două sau mai multe partide politice, în urma calculelor făcute, nu pot fi departajate în vederea determinării repartitorului circumscripției respective, departajarea pentru ordonarea descrescătoare se va face având în vedere întâi numărul voturilor rămase neutilizate în respectiva circumscripție, apoi numărul de voturi valabil exprimate în cadrul circumscripției, apoi numărul voturilor valabil exprimate la nivel național, iar, în final, dacă niciunul din criteriile anterioare nu duce la departajare, prin tragere la sorți, organizată de Biroul Electoral Central”.
- pentru fiecare circumscripție se iau în calcul primele partide politice, în limita mandatelor ce au rămas de repartizat în circumscripția respectivă;
- ultimul număr din această operațiune reprezintă repartitorul acelei circumscripții.
- în continuare, se procedează la repartizarea mandatelor pe circumscripții în ordinea partidelor politice, precum și a circumscripțiilor din lista ordonată pe țară, astfel: primul număr din lista ordonată la nivel național se împarte la repartitorul circumscripției de la care provine, rezultând numărul de mandate ce îi revin în circumscripția respectivă; în continuare se procedează identic cu numerele următoare din lista ordonată la nivel național; în situația în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid politic ori dintr-o circumscripție electorală, operațiunea se continuă fără acestea;
- dacă numărul din lista ordonată la nivel național este mai mic decât repartitorul de circumscripție, se acordă un mandat.
