Femeia! Pe care o iubești chiar şi atunci când te-ai blestemat să n-o iubești. Nimic nu-i mai frumos decât să stai de vorbă cu Ea.
Să începi să discuți cu Ea nimicuri, să-i povestești întâmplări simple din viața ta, fără importanță, dar care ți-au rămas în minte ca şi când ar fi putut însemna ele ceva, poate mai târziu, poate niciodată. Iar Ea să nu te oprească, să te asculte, ba chiar să simți că te încurajează să-i mărturisești, să i te mărturisești.
Citește și: Dezastru în sistemul sanitar din România. La Tulcea, tratamentul pentru cancer este prescris de medicii de familie, în situația în care județ există doar un singur medic oncolog
Eziți, îți este puțină teamă, îți dai seama când începi să-i vorbești că sunt lucruri despre care n-ai apucat să stai de vorbă nici cu tine însuți. Este ceva care vine de dincolo de EA, care te îndeamnă să-i povestești tot ce n-ai putut povesti până atunci. Fără să vrei te învață arta conversației, te lasă să-i deslușești felul de a sta de vorbă cu tine. Şi uite așa începi să prinzi curaj, ba chiar să cochetezi cu ideea că ar putea să te iubească. Nu te îndeamnă, dar nici nu te respinge. Începi printr-o mărturisire, fără o sinceritate deplină, toata cochetăria ta de cuceritor n-are nici farmec, nici valoare.
Stai cu EA ca şi când ai sta pe malul unei ape şi, îmbătat de freamătul ce i se răsucește în adâncuri, îi vorbești de toate provocările pe care le-ai avut peste an, toate provocările care te-au încercat până la sânge, împlinite sau pierdute pe jumătate, de toate stările de învingător şi învins prin care ai trecut, de toate bătăliile mai mari sau mai mici în care ai intrat, altele din care n-ai mai reușit să ieși. O privești, se uită lung şi adânc la tine, la fel şi tace de parcă așteaptă spovedania până la capăt. Încearcă să ia cu ea toate neliniștile tale fără să le mai asculte, printr-un schimb de energie şi lumină.
Ți se face frică şi, dintr-o dată, dintr-un cuceritor care cocheta cu flirtul, dintr-un bărbat sigur pe el, puternic, te transformi într-un copil şi îți dorești cu disperare ca femeia tulburătoare de mai devreme să se transforme, să devină mamă. Ai nevoie de îmbrățișarea ei ocrotitoare, nu-ți mai trebuie nimic altceva, ai vrea să taci şi să fii strâns tare în brațe, să nu mai auzi de nimeni şi de nimic. Când ai deschis ochii cu gândul că între timp să nu ți se fi întâmplat nimic rău, dar şi rușinat pentru îndrăzneala ta, privești orizontul, vrei să te agăți de el, să-ți găsești echilibrul pierdut într-o doară. Ochii tăi țipă ca şi când ar căuta pământul!
Nimic nu-i mai frumos decât să stai de vorbă cu EA!
