Toată România așteaptă cu sufletul la gură să afle rezultatul final al cercetărilor făcute de miraculoasele comisii de anchetă trimise de Viorica Dăncilă să investigheze cazurile monstruoase de la Caracal și spitalul Săpoca. Credeți că vor „găsi” ceva? Și indiferent de ce ne vor spune, România tot acolo se află, pe locul în care era în momentul în care a fost obligată să descopere și să accepte proporția corupției din instituții. În cazul de față, acest tsunami al corupției și al neprofesionalismului a spart ușile Poliției, ale parchetelor și instituțiilor județene, ne-a lăsat să privim la polițai și politicieni în chiloți, la procurori înfrățiți cu polițaii, la mafii locale îmbârligate în jurul primarului, al procurorului șef și al polițiștilor, la spitale conduse de incompetenți, numiți tot de incompetenți, cu aparatură medicală din evul mediu și o mentalitate așijderea.
Oare nu era mai bine ca în locul aparaturii sofisticate care să-i ajute să detecteze conținutul gropilor betonate Ministerul de Interne sau Guvernul să fi trimis la Caracal, la Slatina și la Buzău un ochean de scrutat instituțiile publice? Să vadă ce-i stricat și ce merge, ce-i blocat și cine-i incompetent și corupt? Veți spune că un asemenea aparat nu există. Este adevărat, unul care să coste sute de mii de euro încă nu a fost inventat. Dar unul ieftin, cu care să putem depista starea instituțiilor din Caracal, din Slatina și din mai toate orașele României există. El se numește „ochiul liber”.
Citește și: Dreptatea și Meritocrația PSD. În timp ce pentru cazurile cutremurătoare de la Caracal și Săpoca se caută țapi ispășitori, Viorica Dăncilă a numit un șofer în funcția de vicepreședinte al ANFPISD
Se vede cu ochiul liber că instituțiile României de azi nu mai au nevoie de aparate de evaluat și de măsurat, ci de măsuri. Mai ieri, alaltăieri, primul ministru ieșea la rampă și ne anunța o schimbare de atitudine, un început de campanie care să mobilizeze toate sunt forțele. Unde sunt acestea? Unde este campania? Cu un aparat trimis să citească în gropi nu facem mare brânză.
Care sunt măsurile? Că șeful Poliției din Caracal, după o carieră de speriat lumea, a ieșit la pensie ca un mare boier? Că directoarea Spitalului Săpoca și-a dat demisia? Ce măsură este aia că faimosul Buda de la comanda Poliției a fost trecut la Poliția de Frontieră? Mă tem că acestea sunt doar sancțiuni, iar nu măsuri menite a schimba spectaculos starea lucrurilor.
Între timp, ies la iveală nenumărate alte cazuri. Un caracalean și-a vândut casa și averea ca să-și caute fiica răpită. S-a blocat tot la Poliție. Ziarele au redescoperit procesul cu rețeaua de prostituate din același Caracal, condusă de interlopul Cocoș, lichidat în penitenciar. Și tot un dosar îngropat de autorități. Dosare similare se găsesc peste tot în țară. Și rețele, și protectori, și dispăruți. Iese la iveală un tip de comerț transfrontalier în care româncele sunt marfa de preț a Europei de Est.
Citește și: Spitalul Săpoca, un altfel de Caracal care îngrozește România. Un bărbat a ucis patru pacienți și a rănit alți nouă cu un stativ de perfuzie. Cine e de vină pentru masacrul de la Spitalul Săpoca
Fenomenul se arată de proporții care nu mai lasă loc vorbelor goale și promisiunilor politice.
Pe de altă parte, spitalele funcționează cu aparatură din evul mediu, în condiții insalubre, sub orice critică, cu bugete din ce în ce mai subțiate. Sunt conduse de incompetenți, numiți tot de incompetenți, iar abordarea medicală a minții umane încă se zbate pentru renaștere și progres, statul român parând incapabil să preia povara tot mai grea a vulnerabilităților psihice din rândul populației, iar societatea, marcată de tranziție și sărăcie, nu ajută nici ea prea mult.
Declarațiile imediate ale autorităților făcute după izbucnirea fiecărui scandalul au venit ca un pansament. Dar, pe măsura trecerii timpului, ele tind să pară doar promisiuni deșarte.
Citește și: Cătălin Canciu, fostul șef al Inspectoratului Școlar Județean Brăila, cunoscut și datorită luptei cu politicienii PSD, aduce acuzații năucitoare Ministerului Educației la final de mandat. „Am schimbat 8 miniștri, unii semidocți certați cu limba maternă”
În cazul de la Caracal, a trecut a trecut aproape o lună de zile și încă nu avem un proiect pentru un departament care să se ocupe de traficul de minori, de soarta dispăruților. Sau altceva care să însemne o schimbare importantă. La Buzău, Pintea a trecut, a văzut, iar mafia PSD își împarte ca și mai înainte caimacul instituțiilor publice.
De acord că lupta împotriva criminalității a fost abandonată în favoarea unui carnaval al anticorupției. Dar a trecut vremea Luluței Kovesi și România află că în fapt se confruntă cu fenomenul dispariției a mii de copii, cu răpirea de fete pentru export și cu masacre incredibile în spitalele de psihiatrie.
Care sunt măsurile Guvernului Dăncilă? Nu mai țin declarațiile de complezență și încurajare. Lucrurile au scăpat atât de tare de sub control în aceste trei decenii și se arată a fi de proporții greu de imaginat. Nu se mai poate interveni împotriva lor cu câteva demisii ori destituiri și un detector de gropi. Din acest punct de vedere, Viorica Dăncilă mai are foarte puțin timp la dispoziție. Dacă își imaginează că poate să ne anunțe „măsuri importante” după alegerile prezidențiale sau la începutul anului următor, se înșală amarnic.
Tragediile din ultimele zile ne-au arătat o față urâtă a țării noastre și nu-i mai lasă timp nici măcar de o nouă minciună.
