Am făcut de două ori greva foamei pentru un popor de idioți. De asta numai eu am fost în stare! Fraza asta e inspirată de Petre Țuțea. „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare“, spune marele filozof, iar eu îi dau dreptate.
Desigur, mulți se vor simți lezați în amorul propriu și în bruma de inteligență, de fraza de la începutul acestui articol. Să fie sănătoși. Sunt convins că dacă prostia ar durea, mulți dintre noi s-ar tăvăli pe jos, în chinuri.
George Lixandru, bătut de doi năimiți ai mafiei politice locale pentru că face greva foamei
Suntem un popor de idioți așa cum afirma Țuțea, atâta doar că nu ne dăm seama. Am fost duși cu zăhărelul an după an, generație după generație. Comuniștii ne-au arătat luminița de la capătul tunelului în care fiecare era egal cu celălalt. Adevărul e că ne-au pus să muncim și au creat condiții pentru a face acest lucru.
Social-democrații ne spuneau cât de frumoasă va fi viața după guvernarea lor și au distrus tot ceea ce se numea economie: fabrici, uzine, șantiere, CAP-uri și IAS-uri. Calea spre occident fusese deschisă și poteca începea să se bătătorească.
Au venit liberalii cu vederi progresiste, aliați cu neomarxiștii (doar în definiție) pentru că nici acum nu știu ce hram poartă. Ăștia au în cap un singur lucru: banul. Fac orice, indiferent de pierderile colaterale pentru avutul propriu. Al lor și al acoliților și calcă în picioare tot: destine, credință, libertăți.
Nu cred ca în decursul istoriei, comparativ cu perioadele istorice parcurse, să fi fost românul mai subjugat, mai dezumanizat și mai dezbinat decât este acum. Au reușit prin tactica pașilor mărunți să ne îngenuncheze, să ne tâmpească, să ne învrăjbească unii împotriva altora, să nu mai gândim altceva decât ceea ce ne dau ei ca temă de casă.
Suntem atât de săraci fizic și spiritual, dar nu realizăm că ne îndreptăm asemeni oilor spre prăpastie. O prăpastie ce va însemna distrugerea acestei țări frumoase dar, vorba lui Țuțea, populată cu idioți.
Ce ne lipsește să ne croim un destin frumos, normal, democratic? Păi în primul rând o clasă politică elitistă (a noastră e doar etilistă); o voință comună, un țel comun și nu doar interesul propriu.
Avem înaintea noastră un viitor sumbru și incert, iar în urmă câteva generații de copii tâmpi de școala după ureche, cu datorii pentru ei și urmașii urmașilor lor. Desigur există și valori, oameni pricepuți, copii olimpici și oameni de afaceri prosperi și integri. Dar aceștia sunt puțini și nu vor să se amestece cu actuala clasă politică.
„Dacă te bagi în rahat te mănâncă porcii“ așa se spune pe la noi. Concluzia e că cine poate nu vrea, iar cine vrea e incapabil să vadă mai departe de buzunarul propriu. E timpul să ne trezim, cu toate că nu știu ce vom face atunci când vom realiza hăul spre care ne îndreptăm.
Admirabil este George Lixandru pentru ca a fost in stare sa faca greva foamei pentru libertate. Are demnitatea unui erou si aceasta actiune face parte din acea taraba a istoriei care inca ii mai e recunoscuta omului ca fiind unul cu caracter si determinare. Claudiu Maior, unul dintre cei mai mari poeti romani, spunea ca: „Cei care si-au asumat riscul de a muri au reusit sa schimbe fata istoriei.” Oameni ca George Lixandru au schimbat fata istoriei romaneasca prin curajul lor si prin sacrificiile pe care le-au facut. Cu toate ca greva foamei e un act socant, el este mai presus de orice. Aici e nevoie de eroi, de oameni care sa stea cu picioarele pe pamant si cu ochii in chinuri pentru a cere doar ce trebuie si nimic mai mult: libertatea.
Admirabila este indrazneala lui George Lixandru care a facut de doua ori greva foamei pentru un popor de idioti. El ne-a aratat ca e posibil sa alergam pas cu pas destinului nostru. Salutam eroii ca el si ascultam cu atentie cu ce ne pot invata.