Limba maternă a lu’ Ciolacu

Președintele PSD Marcel Ciolacu este, atunci când vrea, un meseriaș al cuvintelor, le adună în  propoziții simple după care le face snop şi p-aci îi e discursul. Eu, unul, trec peste greșelile din tinerețea revoluționară a lui Marcelică – acu’ vreo trei-patru ani Ciolacu și-a cerut însă „drepturili dă revoluționar” activ , de, trăim vremuri în care șoriciul se poartă în draci – pentru că socialul nostru democrat convins în „minutul 89” – unii zic că taman atunci se făcu și Revoluția la Buzău – al epocii de aur bătută cu flacoane de penicilină… uite că am şi uitat ce voiam să spun datorită amintirilor…

Citește și: Șpagă pentru vot. Salariile bugetarilor ar putea crește cu până la 50% – proiect OUG

Hai, liniște, lăsați-mă să redactez articolul cu dl Ciolacu că am încurcat porcul cu penicilina, revoluția cu șoriciul şi mă ceartă cititorii. Fraților, Marcel Ciolacu a declarat zilele astea, la inaugurarea sălii polivalente din Bistrița, la treizeci și doi de ani și ceva luni din minutul ’89, când nea Nicu a fost eliminat de Gelu Voican Voiculescu, domn care i-a arătat cartonașul roșu de la șold, cu un p.m. 7,62, eliminarea în urma căreia noi românii, jucând mai multă vreme – o noapte, două – în 10 oameni, noroc cu FSN-ul care a găsit repede înlocuitor, chiar dacă dl Ion Iliescu se încălzea pe margine de la congresul al X-lea încoace… ăăă, ce naiba voiam să spun?

Doamne, da’ n-am nici un pic de coerență, plec bine-mersi cu propoziția și pe la jumătatea ei încep să pierd șirul, să bat câmpii. Mai încerc o singură dată şi dacă nici acu’ nu merge treaba, mă duc să mă caute un doctor. Dar,  hai să o iau mai simplu, să nu mă complic cu fraze lungi că de-aia mă și încurc.

Buun, să începem! Marcel Ciolacu este președintele PSD. Dl Marcel Ciolacu și-a cerut „drepturili dă revoluționar” activ ca un adevărat politician care este. Şi ce dacă? Șșșt, liniște, că stricăm și propoziția asta! Dl Marcel Ciolacu este un meseriaș și a declarat săptămâna asta într-un discurs destul de agramat ori de șorici, că sala polivalentă din Bistrița e în fapt o casă mortuară.

Asta-i tot ce voiam să vă spun! Adică, chiar și ai dracu’ de vioi și de revoluționari, tot într-o casă mortuară trăim, bre!