Pe mulți români i-a lovit ca un fulger vestea că Ținutul Secuiesc ar putea căpăta autonomie în cadrul statului român. Prin adoptarea tacită a unei astfel de legi, hahalerele aflate în Camera Deputaților au prilejuit poate cea mai neagră și rușinoasă zi din istoria Parlamentului României, atât liderii PSD, cât și cei din PNL ȘTIIND încă din luna martie că se apropie termenul de adoptare tacită, dar s-au făcut că_coronavirus. Altfel spus, un lung șir de bâlbe, acompaniat de „n” interese obscure, au dus la adoptarea tacită a proiectului de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, în acest circ penalo-politic fiind implicată toată deputățimea din Cameră, în cap cu guvernul PNL.
Documente oficiale dovedesc faptul că, încă din 12 martie 2020, atât Camera Deputaților, cât și Guvernul Orban cunoșteau faptul că proiectul de lege privind Ținutul Secuiesc urma ca, în 25 martie, să fie aprobat tacit, în situația în care nu era dezbătut în Plenul Camerei Deputaților. Asta, deoarece, la ședința Grupurilor Liderilor din Camera Deputaților, unde a fost ridicată această problemă, a participat, în calitate de invitat, chiar șeful Departamentului guvernamental pentru Relația cu Parlamentul, Nini Săpunaru. Avizul negativ, emis de Guvern cu două luni întârziere și peste termenul-limită de dezbatere a proiectului de lege, a fost transmis, sub semnătura lui Nini Săpunaru, în data de 14 aprilie 2020.
Citește și: Iohannis a reușit în doar câteva zile ceea ce nu i-a ieșit nici măcar lui Liviu Dragnea: să destabilizeze partidul de penali al lui Ciolacu! E un cutremur pe ritm de manele în PSD!
Controversatul proiect de lege în discuție a fost introdus pe ordinea de zi a penultimului plen al Camerei Deputaților, dinaintea intrării forțate a Parlamentului în carantină, pe data de 9 martie, aflându-se la poziția 112. În data de 12 martie, la prânz, a avut loc ședința Grupului Liderilor din Camera Deputaților, prezidată de Alfred Simonis, ședință la care a participat, în calitate de invitat, reprezentantul Guvernului Orban care asigură relația cu Parlamentul, secretarul de stat Nini Săpunaru. Este, astfel, imposibil ca Guvernul să nu fi știut că exista riscul ca acest proiect de lege să fie adoptat tacit, nefiind supus la votul plenului.
Conform stenogramei ședinței, deputatul PMP Emil Marius Pașcan a atras atenția că „Este un proiect cu termen care trece de noi în 25 (martie – n.red.); eu vă propun, pentru că nu se știe când vom mai avea plen, PL-x 670 să fie adus de pe poziția 112, să fie adus pe poziția cinci”. Deputatul Varujan Vosganian întreabă „despre ce e vorba în proiect?”, iar Pașcan răspunde: „Este autonomia Ținutului Secuiesc, așa este și… Atenție! Dacă nu-l dezbatem, va trece de noi în 25 și merge la Senat. Și de aceea vă cer… Dar preferați să nu-l discutăm deloc? Aveți ceva…?”. Președintele de ședință, Alfred Simonis, a supus imediat la vot propunerea colegului de la PMP: „Cine este pentru? Împotrivă? Se abține cineva? O abținere și un vot împotrivă. Adoptat. Două abțineri”.
Parlamentul și executivul au stat cu „fundul” pe avizul legii privind Ținutul Secuiesc timp de două luni
Astfel, la plenul obișnuit care trebuia să aibă loc în săptămâna următoare acestei ședințe, proiectul UDMR privind Ținutul Secuiesc urma să fie dezbătut, cu aviz negativ în unanimitate, mai puțin din partea Guvernului, care nu exista la acel moment, printre primele subiecte aflate pe ordinea de zi. Plen al Camerei Deputaților care însă nu a mai putut avea loc, deoarece, în data de 13 martie, Parlamentul României s-a confruntat cu cazul „Chițac”. Singurele întruniri ale plenurilor reunite ale Senatului și Camerei Deputaților au avut loc pe 14 martie, când a fost învestit Guvernul Orban 2, respectiv pe 19 martie, când a fost aprobat primul Decret prezidențial privind instituirea stării de urgență.
În aceste condiții, este mai mult decât surprinzător că, deși, încă din data de 23 decembrie 2019, Camera Deputaților a solicitat Guvernului Orban punct de vedere în legătură cu proiectul de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, cu termen de raport pentru data de 7 februarie, Executivul a răspuns în data de 14 aprilie. Adresa privind raportul de respingere adoptat de Guvern a fost înaintată la Camera Deputaților cu două luni întârziere, sub semnătura secretarului de stat și șef al Departamentului pentru Relația cu Parlamentul, Nini Săpunaru.
Citește și: Marcel Ciolacu și șpaga de partid și de stat. Ori despre cum s-a pricopsit liderul PSD cu un milion de lei, băgând în Parlamentul României un șuț de ustensile medicale din Uniunea Europeană și o fufă care a mai deținut câteva funcții prin guvern în urma șpăgilor date ștabilor zilei
Un alt detaliu extrem de important este faptul că, la Camera Deputaților, Comisia pentru Administrație trebuia să înainteze un raport cu privire la același proiect în data de 20 februarie 2020. Avizul a ajuns la Biroul Permanent, cu propunere de respingere în unanimitate, abia pe data de 4 martie 2020.
În 23 martie, și nu pe 25, proiectul de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc a fost adoptat, tacit, de către Camera Deputaților, ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, prevăzut de art. 75, alineat 2, teza a III-a din Constituția României.
Ce prevedea proiectul
Conform legii adoptate tacit în Camera Deputaților, Ținutul Secuiesc ar fi urmat să cuprindă județele Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureș, care aparține județului Mureș, cu localitățile aparținătoare ale acestuia. Proiecția reprezentanților maghiari era una de 1 la 1 cu statul român în sensul în care, noua unitate administrativă autonomă, ar fi dispus de un președinte ales prin vot direct, de un guvern, sub denumirea de Comisie de Autoadministrare, de un parlament, sub numele de Consiliu de administrare, de un consiliu județean numit Consiliu de scaun, de primar şi consilii comunale, orășenești sau locale. Practic, administrativ, am fi avut o mini-Românie în România. Autorii legii descriau în detaliu toate atribuțiile acestor instituții care ar fi coordonat viața de acum înainte în regiune.
Citește și: Marcel Vela, fratele geamăn al lui Marian Oprișan. Dezvăluiri terifiante despre cel de-al doilea om din statul român. De ce credem noi că mama lui Oprișan este și mama actualului ministru de interne
Ținutul Secuiesc ar fi fost locul în care cetățenii puteau studia în maghiară, română sau orice altă limbă minoritară, în care numele localităților ar fi fost scris în maghiară sau, la cerere, în orice altă limbă minoritară, în care justiția ar fi fost făcută în maghiară sau, la cerere, în orice altă limbă minoritară. Mai mult, Ținutul Secuiesc ar fi fost locul în care locuitorii puteau să dezvolte programe culturale și educaționale prin care să își promoveze cultura specifică. Nu în ultimul rând, aici copiii ar fi putut studia în limba maghiară, atât în școli de stat cât și în școli private (sâc!). Acum, să mă ierte cititorii dacă greșesc, dar din câte îmi amintesc eu, în România nu a fost niciodată îngrădit unul dintre aceste drepturi pe care autorii legii le consideră fundamentale pentru buna funcționare a acestei noi regiuni autonome.
DE CE AR TREBUI CA ȚINUTUL SECUIESC SĂ FIE AUTONOM?
Într-un stat în care aproape toate minoritățile naționale au reprezentare parlamentară, în care minoritățile primesc fonduri anuale substanțiale pentru promovarea culturii naționale specifice (milioane de euro!), în care toleranța a ajuns la un nivel, zic eu, rezonabil, o astfel de acțiune este o aberație, este condamnabilă pe de-a-ntregul. În condițiile în care, statul român susține comunitatea maghiară, neexistând niciun semn de încercare de asimilare sau mai știu ce (vezi cazul ucrainean!), mi se pare incorect din partea celor care au gândit un astfel să proiect să îl pună în practică.
Fără o poziție fermă, precum cea a Președintelui Iohannis și a Senatului României, accidentul de astăzi s-ar putea repeta, iar rezultatul nu ar fi unul îmbucurător. Trebuie înțeles foarte clar că România este un stat unitar şi indivizibil, iar astfel de jocuri politice nu ar trebui să aibă loc, pentru că nu fac altceva decât să accentueze anumite clivaje şi, doamne ferește, să pornească o serie de conflicte pe care nimeni nu şi le dorește.
Prostia se plătește?
Eu personal prefer să cred că cele întâmplate sunt doar un accident. O prostie generică a actualului Parlament, idioțenia fiind cea care îi definește acut pe politicienii noștri. Închid ochii asupra unui eventual blat între PSD și PNL, „sponsorizat” de interese obscure, chiar şi asupra faptului că Ungaria se implică din ce în ce mai activ în viața politică din România, dar şi asupra faptului că Parlamentul a scăpat printre degete o lege atât de importantă. Poate într-un final, din astfel de greșeli vom învăța ceva. Poate într-un final, pentru unii dragostea de țară va ajunge să fie înaintea intereselor personale. Și poate vom înțelege odată pentru totdeauna că astfel de hahalere nu au ce căuta în forul legislativ al României.
