Marcel Ciolacu minte prin omisiune, omite date importante, inoculând în mod deliberat o concepție greșită unei comunități și așa ruptă de realitate. Minte pur și simplu. Minte de îngheață Buzăul. Minte, își permite să mintă, dar oricât ar minți, sunt din ce în ce mai puțini cei care mai pun credit pe spusele sale. De data asta nu mai e statul paralel al lui Liviu Dragnea, sunt realități paralele. Complet paralele. Bineînțeles că lumea care se uită la știri își dă seama. Te întrebi pentru cine vorbește Marcel Ciolacu, alde Tăriceanu atunci când își ridică_capul din poala ultimei neveste. Marcel Ciolacu susține în continuare că „Iohannis a demis-o pe Kovesi”, ca să știe lumea, cică. Își închipuie că toată lumea e proastă?

Președintele a revocat-o, vara trecută, din funcție pe șefa DNA, într-un gest aparent sinucigaș şi care, la prima vedere, a dat satisfacție nu societății, ci exclusiv dictatului unei majorități ce face jocurile şi în Parlament şi în Curtea Constituțională. A fost, fără îndoială, cel mai mare moment de cumpănă din istoria recentă a asediului împotriva statului de drept, iar relevanța sa încă mai bântuie societatea schizofrenică de azi.

Citește și: Marcel Ciolacu și șpaga de partid și de stat. Ori despre cum s-a pricopsit liderul PSD cu un milion de lei, băgând în Parlamentul României un șuț de ustensile medicale din Uniunea Europeană și o fufă care a mai deținut câteva funcții prin guvern în urma șpăgilor date ștabilor zilei

Președintele Klaus Iohannis a semnat pe 9 iulie, decretul de revocare a Laurei Codruța Kovesi, punând în aplicare decizia Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că președintele poate refuza revocarea procurorului-șef de la DNA doar pe criterii de nelegalitate, nu de oportunitate.

Curajos cum îl știm, Iohannis a făcut anunțul prin intermediul purtătorului de cuvânt, fapt ce a generat indignarea multor jurnaliști și reprezentanți ai societății civile. Dincolo de lașitatea asta ciudată a președintelui, trebuie să ne întrebăm totuși dacă Iohannis ar fi putut proceda altfel în ceea ce privește revocarea șefei DNA.

Cum am ajuns aici?

Tentativele PSD-ului de a-l elimina pe Iohannis din procedura de numire a procurorilor au început cu mult timp înainte. Dar cum modificările dorite de ei la legea 303/2004 privind statutul magistraților tot erau contestate la CCR (una dintre modificări prevede că Iohannis poate refuza o singură dată, motivat, o propunere a ministrului justiției), încetinind astfel asaltul social-democraților asupra independenței justiției, Tudorel Toader, pionul lui Dragnea, a hotărât să facă o primă mutare prin revocarea Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA.

Într-un raport redactat cu picioarele, în care Tudorel emite panseuri de tipul „să fie bine ca să nu fie rău” și are grijă să-și enumere toate reușitele profesionale, decizia de revocare e motivată, în mare parte, prin invocarea conflictelor constituționale în care fusese implicată DNA în ultimul an (de exemplu, vezi decizia CCR în privința refuzului lui Kovesi de a se prezenta în fața comisiei de anchetă a alegerilor din 2009).

Citește și: Culisele adoptării tacite în Camera Deputaților a proiectului de lege privind Ținutul Secuiesc. Ori despre cum era PSD gata, gata să cedeze Ardealul Ungariei, cu ajutorul Guvernului Ludovic Orban și despre circul politic în plină criză de pandemie. Documente

De altfel, raportul s-a dovedit atât de incoerent încât a fost invocată inclusiv decizia CCR în privința dosarului Belina ca argument împotriva lui Kovesi, caz în care instanța supremă a țării le dăduse dreptate procurorilor și hotărâse că DNA poate ancheta în continuare legalitatea unor hotărâri ale Executivului.

La momentul respectiv, șeful statului a refuzat să dea curs cererii de revocare, pe motiv că motivele oferite de Tudorel „nu au fost de natură să îl convingă”. Imediat după anunțarea deciziei, ministrul Justiției a sesizat Curtea Constituțională privind existența unui conflict instituțional între Guvern și Președinție.

La sfârșitul lui mai a venit și decizia Curții: președintele a generat un conflict de natură constituțională când a refuzat demiterea și, pentru a soluționa acest conflict, Iohannis trebuie să emită decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA.

Potrivit motivării deciziei, șase dintre cei nouă judecători CCR au constatat că Iohannis putea refuza propunerea de revocare doar dacă aceasta n-ar fi respectat condițiile legii.

Cum textul motivării avea 133 de pagini, Iohannis a pretins că trebuie să parcurgă textul cu foarte mare atenție înainte să ia o decizie finală. De asemenea, a declarat că, la o primă lectură, motivarea aduce la suprafață „mai multe întrebări decât clarificări” și că un referendum ar putea pune capăt unei astfel de dezbateri. După cum deja știți, nu s-a mai făcut niciun referendum și, la o lună de la publicarea motivării, Iohannis a terminat de citit cele 133 de pagini și a demis-o pe Kovesi.

Putea face Iohannis altceva?

Potrivit lui Augustin Zegrean, fost judecător CCR, Iohannis nu avea de ales:

„Într-un stat de drept deciziile trebuie respectate chiar dacă nu-ți convin. Nu întotdeauna ne convin deciziile justiției, dar trebuie să le respectăm. Cum ar fi putut să iasă în lume președintele nostru dacă ar fi refuzat să pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale? Deci nu trebuie să se supere nimeni pe el pentru asta, pentru că abia am intrat în normalitate, dar văd că aici, la noi, creează emoții mai mult intrarea în normalitate. Oamenii s-au obișnuit cu lucruri anormale, care sunt zilnice, de dimineața până seara. Astăzi, când s-a întâmplat un lucru normal, lumea se sperie.”

Citește și: Ionuț Apostu și „IMACULATURA” din Primăria Buzău! Toma a vrut să-l angajeze pe Caragiale ca purtător cu vorba, dar din cauză de faliment s-a mulțumit cu Ionuț Aprostu, scuzați, Apostu. Despre istoria unui comunicat de șpresă și golănașii, looserii și țuțării care conduc municipiul Buzău

Totuși, Zegrean credea încă de atunci că înverșunarea PSD-ului de a o elimina pe Laura Codruța Kovesi a fost excesivă și PSD s-a bucurat prematur:

„Mi se pare regretabil faptul că a trebuit să-și încheie mandatul în felul acesta, pentru că, în opinia mea, ea și-a făcut datoria. Nu demult, un ziar american, cred că Washington Post spunea că este singurul domeniu în care România ar putea fi prima în lume – lupta anticorupție. Ei, aici am lovit. Dar eu cred că bucuria (n.r. bucuria PSD-ului) este prematură, pentru că sigur se va găsi un înlocuitor care să continue activitatea în limita legii și limita Constituției și să ducă mai departe menirea acestei instituții.”

De ce minte Marcel Ciolacu?

Așadar, Marcel Ciolacu minte prin omisiune, omite date importante, lăsând în mod deliberat o concepție greșită unei comunități și așa ruptă de realitate. Minte pur și simplu. Minte de îngheață Buzăul. Minte, își permite să mintă, dar oricât ar minți, sunt din ce în ce mai puțini cei care mai pun credit pe spusele sale. De data asta nu mai e statul paralel al lui Liviu Dragnea, sunt realități paralele. Complet paralele. Bineînțeles că lumea care se uită la știri își dă seama. Te întrebi pentru cine vorbește Marcel Ciolacu, alde Tăriceanu atunci când își ridică_capul din poala ultimei neveste. Marcel Ciolacu susține în continuare că „Iohannis a demis-o pe Kovesi”, ca să știe lumea, cică. Își închipuie că toată lumea e proastă?

Când vorbea despre aranjamentele cu UDMR, despre Iohannis, era livid la față. Nu i-au ieșit niște combinații. Înhăitat cu mafioții din cu UDMR era să declanșeze o criză majoră și a demonstrat că e slab pentru oricine. Iată, e gata să le facă maghiarilor orice concesie, imediat.

Este disperat, știe că poate pierde totul până la alegerile din toamnă.

Astfel, problema lui Marcel Ciolacu este că funia se apropie de par. Oricât i-am blama pe liberali ori useriști pentru aroganțele lor sau călcatul în gropi, comparația cu Marcel Ciolacu tot îi avantajează.

Destui şi din media onestă, din care exclud slugile de la televiziunile și ziarele penalilor, spun că PSD a ajuns un partid al prostiei active generalizate.

Este şi un moment la care electoratul românesc trebuie să reflecteze când bagă votul în urnă. Pentru că minciunile și promisiunile făcute de impostori şi incapabili duc întotdeauna numai la dezastre.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturați, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.