Cel care frapează, cel care face ca milioane de oameni să stea ca hipnotizați în fața televizorului, nu este dialogul electoral, ci circul mic, ieftin, făcut cu ciocul mare şi bogat, cu candidați veniți acum în fața alegătorilor cu programe năucitoare, cu aranjamente negate vehement până mai ieri, dar bătute în cuie azi, ca un semn al divinului lor dispreț față de noi, nu știi cine mai este de stânga, cine mai este de dreapta, cât despre centru, centru-stânga, centru-dreapta să le fie țărâna ușoară, cine dă pensii ori alocații mai mari, cine dă salariile medicilor, sunt unii care doar dau, iar alții care doar iau, cei mai mulți însă oferă soluții de criză şi programe pe care nu le-a văzut nimeni, ei înșiși voind să fie votați pe post de criză şi anticriză.
Campania preelectorală a debutat foarte liniștit, explicația fiind că PSD, care controlează aproape tot ce mișcă în zona rurală, nu prea mai are de ce să facă zgomot, iar, teoretic, subiectul în sine nu mai interesează pe nimeni.
Practic, sunt milioane de români care nu mai urmăresc acest dialog profund, plin de înțelesuri nebănuite, decât dacă le pică la pachet un mic, o sarma ori o bere. Pentru că însăși filozofia dialogului electoral a suportat modificări substanțiale.
Deoarece, nu atât dialogul în sine, care ar trebui să fie o adevărată lecție de logică, bun-simț şi gramatică, este cel care frapează, cel care ar putea face ca milioane de oameni să stea ca hipnotizați în fața televizorului, ci circul mic, ieftin, făcut cu ciocul mare şi bogat, cu candidați veniți acum în fața alegătorilor cu programe năucitoare, cu aranjamente negate vehement până mai ieri, dar bătute în cuie azi, ca un semn al divinului lor dispreț față de noi, nu știi cine mai este de stânga, cine mai este de dreapta, cât despre centru, centru-stânga, centru-dreapta să le fie țărâna ușoară, cine dă pensii ori alocații mai mari, cine dă salariile medicilor, sunt unii care doar dau, iar alții care doar iau, cei mai mulți însă oferă soluții de criză şi programe pe care nu le-a văzut nimeni, ei înșiși voind să fie votați pe post de criză şi anticriză.
Astfel, manelizarea şi prostituția şi-au găsit lăcașul, culcușul, gazda şi în discursul electoral. Acesta a devenit un fel de tomberon în care se regăsesc toate mizeriile şi gunoaiele cu iz de vedetă şi star. Şi, iată cum, peste noapte, toate gunoaiele ţării – pești, şmenari, dame de companie, hoți neprinși, interlopi, maneliști şi bagaboante porno – foste vedete de televiziune până mai ieri, sunt completate, ba chiar s-au trezit dintr-o dată eclipsate, deposedate de locul lor în prime-time de niște nimeni care nici măcar „nu cântă” şi nici nu dansează. Astfel, stratul de jeg acoperă acum cu totul, ca o peliculă, sticla televizoarelor. Este pelicula ratingului.
Singurul lucru mai interesant îmi pare războiul afișelor dus de aurolacii partidelor, aicea spectacolul e la el acasă, fie că e vorba de stâlpi de telegraf, vitrine, cruci, panouri, ziduri, cutii poștale, haimanale, cum la fel de educative, pline de înțelepciune, spirit, suflet şi candoare mi se par manelele aruncate în luptă, poezie curată, să moară mama lor dacă vă mint, şi atunci, pe bună dreptate, ce să cauți la vot, pe cine să alegi şi, mai ales, de ce.
Asistăm la niște alegeri a căror miză nu ne aparține, e miza lor şi nu a noastră în alegerile de anul acesta, iar ca să vedeți ce înseamnă această miză așteptați ziua alegerilor, şi o să vedeți spectacolul jalnic al împărțirii şi împărțitorilor aleși ai neamului, nimic nu va putea să fie mai frumos, mai curat şi mai înălțător decât ziua aceea, ca să nu mai vorbim de nopțile de 27 spre 29 septembrie, ne-așteaptă zile de dispreț, nopți de interes, zile de uimire şi dezbinare, zile de dezinteres, de sărbătoare şi de scârbă, zile de aniversare şi de revoluție, şi atunci te întrebi fără să fi crezut vreodată c-o să ajungi aici: ce să caut eu la vot?
Deoarece, n-am învățat nimic din toate nenorocirile care ni s-au întâmplat în ultimii 30 de ani…
