La Buzău, procente uluitoare din bugetele municipiului și județului (uneori ating 10-15%) se duc pe zile de oraș, târguri, festivaluri de cântec şi joc, biserici, evenimente sportive trecute în general la rubrica cultură, religie, recreere. Segmente întregi de cultură „folclorică” sau de cultură „înaltă” sunt susținute de consiliile locale sau Consiliul Județean. 

Astfel, cultura buzoiană înseamnă bani mulți şi politizați în sensul cel mai ignobil (adică doar distracție electorală) iar elita e mândră şi neutră. Numai că politizare şi neutralitate sunt cam acelaşi lucru, au demonstrat-o elitele prea destul. Așa se face că fripturiștii buzoieni, muncitori cu veleități de scriitor și specialiști în relații interpartinice (a se citi sug de la mai multe oi), scot cărți după cărți, o maculatură menită să-i legitimeze ca intelectuali și să le crească valoarea printre aplaudacii pe care i-au decretat la rândul lor scriitori.

Citește și: Neica Dragnea și cricu′ democrației ori valiză, valijoară cine-i cel mai șmecheraș din țară

Premiați an de an de către Primăria Buzău pentru că susțin autonomia teritorială pe criterii „scriitoricești”, adică Buzăul e numai al lor şi al găștii lor, pen’că doar „ei e poieți”, fripturiștii noștri acceptă an de an să fie „jigniți” de către primarele Buzăului, cu sume variind între 10.000-20.000 de lei din bugetul public al Primăriei Buzău pentru a-și tipări ”cărțile” (asta ca să înțelegem cu toții pentru cine cântă ei când fac pe ”multiculturalii”).

Chiar şi anul acesta, rămași, se pare, fără bani în prag de sărbători, câțiva dintre cei ce „reprezintă” cultura buzoiană și-au relansat tentativa de producere intelectuală. Ce ne intrigă pe noi, însă, nu e faptul că pupincuriștii ăștia publică pe bandă rulantă, ci că_contribuabilul buzoian (am scris exact cum s-ar fi exprimat susnumiții) nu a fost obligat încă să-i treacă pe „cetățenii de onoare” la rubrica persoane în întreținere.

Cultura buzoiană, „ochiul şi timpanul” societății locale

Ovidiu Cameliu Petrescu este un fost deputat buzoian în legislaturile 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 și 2000-2004, ales succesiv pe listele FSN, FDSN, PDSR și PSD. În urmă cu 10-15 ani, a pus la cale suveica „Renașterea Buzoiană”, o asociație culturală menită să absoarbă mulți bani publici de la instituțiile buzoiene. Cu timpul, asociația a devenit „ochiul şi timpanul” culturii buzoiene, fiind structurată pe principiile unei găști securist-mafiote.

Aici, cu timpul, şi-au găsit locul oportuniștii, cei care nu aveau nimic de spus în literatura buzoiană, dar se voiau cu tot sufletul în centrul ei. Așa au apărut inițiatorii de „polemici necordiale”, ajungându-se de cele mai multe ori la atacuri la persoană. Se poartă „demolarea” cărților altora, operată de așa ziși critici literari, cu o vehemență nemaiîntâlnită. La Buzău, mai există una sau chiar două găști literare. Niciuna nu are, însă, personalitate, fiindcă toate sunt anexate programatic, ideologic şi pupincuristic altor găști zonale, care la rândul lor sunt anexate altor găști cu iz național.

Cultura buzoiană și „renăscuții” lui PeSDe

Așadar, sintagma „cultura buzoiană” a devenit cu timpul sinonimă cu „Renașterea Buzoiană”, asociația penală publicând, în ultimii 25 de ani, cu precădere cărți scrise de membrii consiliului de conducere ai asociației. Banii pentru editare şi tipărire veneau de la Primăria Buzău şi Consiliul Județean Buzău, care, la rândul lor primeau subvenții de la Ministerul Culturii. Din 2000 până în 2017, Ovidiu Cameliu Petrescu, președinte al „Renașterii Buzoiene”, a publicat trei cărți prin intermediul asociației. Marin Ifrim, secretar în cadrul asociației, a publicat 15 cărți, iar Tudor Cicu, un apropiat al celor doi, șapte lucrări.

Viorel Frâncu, referent la Biblioteca Județeană Buzău a PSD, a primit și el finanțare pentru patru cărți. Lucian Mănăilescu, un alt apropiat al celor doi, şi-a scos și el trei cărți în ultimii ani, la fel ca şi Ştefan Dima, tapițerul asociației şi tovarășul de „mers la curve” al secretarului Marin Ifrim. O sursă din interiorul acestei găști mafiote ne-a povestit cum decurg lucrurile.

Citește și: Maliuc, comuna de care medicii fug ca dracul de tămâie, iar în lipsa lor (sâc!) „elita” suferă de integritate

„Există un comitet director (n.r. – alcătuit în mare parte din cei enumerați mai sus) care alcătuiește o listă cu cărți ce urmează a fi tipărite şi apoi le discutăm împreună. Acolo hotărâm ce autor și ce carte merită a fi publicată sau nu”. Sursa noastră afirmă că apoi majoritatea tirajului este cumpărat de către Primăria Buzău şi Consiliul Județean Buzău, prin intermediul bibliotecilor aflate în custodia lor.

Foaie verde laba gâștii, nu-i tată ca scriitoru‘

Cultura buzoiană, pardon, Asociația „Renașterea Buzoiană” păstorește şi câteva „concursuri” de literatură, unde, ca un făcut, nu numai că renasc ca din cenușă „distinșii” conducători ai acesteia, ci se „poieticesc” și progeniturile acestora. Ifrim, Frâncu sunt doar câteva nume care au „câștigat” aceste veritabile cacealmale literare. Și ca o bomboană pe tort, Asociația „Renașterea Buzoiană” mai tipărește şi un almanah care poartă acelaşi titlu. S-a ajuns până acolo încât cine scrie despre „inamicii” asociației are spațiul asigurat în cuprinsul acestei maculaturi.

„Scriitorul consacrat” şi manelistul de la Buzău trebuie să fie egali

Așadar, după părerea noastră, decât să ajutăm la apariția unor astfel de specimene literar-securistoide, mai bine să lăsăm cultura buzoiană liberă în piață, iar banii publici reorientați către proiecte din care să şi rămână ceva. Cum nu se întâmplă asta, o concluzie ar fi de tras cu o cultură înecată în atâta rahat: pe lângă intelectuali de intelectuali trebuie să încapă şi maneliștii.

Măcar în fața banului public, „scriitorul consacrat” şi manelistul de la Buzău să fie un pic egali. Pentru că în fața pieței libere nu stau pe acelaşi picior. „Scriitorul consacrat”  o ocolește (în timp ce o propovăduiește) prin magia „elitei” veșnic subvenționate. Manelistul e nevoit să înfrunte piața liberă direct pe la botezuri şi cumetrii, stând la masă cu oameni bogați şi fără inimă. Și, totuși, există ceva care îi unește. Și unul, şi celălalt ridică osanale celui care dă mai mult.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturați, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.