miercuri, 21 august, 2019

Ai un pont? Sună-ne acum! Suntem tot timpul pe fază!

+40 755 977 819

23 C
Buzău
miercuri, 21 august, 2019

Ai un pont? Sună-ne acum! Suntem tot timpul pe fază!

+40 755 977 819

  • ACTUALITATE
  • CULTURĂ

Rost, Rostire, Rostuire. Ori despre cum rostuiește rostirea rostul

topul de azi

Zbor deasupra unei țări de cuci. Ori despre cum am „descoperit” noi că instituțiile României de azi nu mai au nevoie de comisii și...

Toată România așteaptă cu sufletul la gură să afle rezultatul final al cercetărilor făcute de miraculoasele comisii de anchetă...

Dreptatea și Meritocrația PSD. În timp ce pentru cazurile cutremurătoare de la Caracal și Săpoca se caută țapi ispășitori, Viorica Dăncilă a numit un...

În timp ce pentru cazurile cutremurătoare de la Caracal și Săpoca se caută țapi ispășitori, PSD își continuă marșul...

Spitalul Săpoca, un altfel de Caracal care îngrozește România. Un bărbat a ucis patru pacienți și a rănit alți nouă cu un stativ de...

Un pacient de la Spitalul de Neuropsihiatrie şi Măsuri pentru Siguranță Săpoca, județul Buzău, a omorât, în noaptea de...

Barajul Siriu, o catastrofă din ce în ce mai iminentă. Ori despre un eventual Dam Vajont românesc și nesimțirea celor care conduc destinele acestei...

Conform unui scenariu privind o eventuală catastrofă produsă la Barajul Siriu, la o ruptură a barajului cu o breșă...

„Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală.“ (P. Țuțea)

În pofida dinamismului actual ce vizează sfera lexicală, propun să zăbovim asupra felului în care, mai presus de această deschidere către un sistem de referință uniform al lumii contemporane, limba română s-a conservat împreună cu bogăția rară și forța expresivă. Pornind de la opera literară a filozofului Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, mă opresc la nucleul discuției – un grup de trei cuvinte cu o rădăcină comună: „rostire”, căruia i se vor adăuga și cuvintele „rost” și „rostuire”.

Citește și: Partidul Studiilor la Distanță. Baronii și miniștrii PSD și-au tras diplome cu complicitatea universităților care au închis ochii la nivelul de pregătire al politicienilor și la prezența acestora la cursuri

Lecturarea operei lui C. Noica a determinat o atenție sporită asupra acestei extinderi semantice, pe care autorul o transformă în filozofie proprie. Astfel, aflăm cum „rost” provine din latinescul „rostrum” și înseamnă bot, cioc, vârf încovoiat, gură; care, la plural, are forma „rostra”, tribuna din for, împodobită cu pliscuri de corăbii (fig. tribuna, piața publică). Avem, deci, un sens originar de „gură”, pe care limba română îl asimilează ca pe o formă învechită. Îl regăsim, spre exemplu, încă din cele mai vechi timpuri în „Psaltire”: „Rostu au și nu grăescu”; „Și fie-ți spre voie cuvintele rostului mieu”; sau în traducerea din 1645 a operei lui Herodot: „Crisos a chemat pe Adrist, cel cu rost de moarte”; sau în opere care aparțin lui Miron Costin: „Din rostul dreptului izvorăște înțelepciunea”.

Analog sensului de „gură” sunt și expresii ca: „rost aurit” sau „rostul de aur” (în: Ioan Rostul de Aur, pentru „Gură de Aur”) ori expresia „de rost”, folosită cu verbe de grai, însemnând: prin viu grai, verbal, în opoziție cu: în scris – ca și expresia „pe de rost”, sau „a lua la rost”.

Citește și: PSD, mai tare ca PCR: joi a dublat suprafața irigată din România, vineri a crescut-o de patru ori. Mai au un pic și trec la irigat în Bulgaria

De la gură s-a făcut cu ușurință trecerea la „a vorbi”, „a avea glas și grai” și regăsim cuvântul cu acest sens în texte din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea: “Asinul… grăi cu rost omenesc” (Biblia, 1648); “Să strigați într-un rost” (I. Negruzzi), “De-abia trăiește-n pomenirea/Poveștilor cu dulce rost.” (G. Coșbuc)

De la sensul de gură s-a ajuns la sensul de limbă, cu trimitere la materializarea limbii în cuvânt, spusă, vorbă: “Și era tot pământul un rost și un glas la toți.” (Biblia, 1688)

Până aici ni se descoperă o ambivalență a lui „rost”: gură și cuvântare.

Chiar dacă a devenit din „gură”, „a vorbi”, sensul său de origine s-a păstrat. Totuși, acest cuvânt și-a dezvoltat din sensul originar și sensuri derivate deoarece, inițial, „rost” s-a dedublat prin a însemna și „deschizătură”. Vorbim aici despre rostul războiului de țesut (deschizătura prin care se aruncă suveica), de unde provine și expresia „a porni rostul”, a începe țesutul.

Citește și: Pentru cititorii ziarului EXPRESS SUD-EST, indiferent de culoarea lor: Pesediștii au investit bani grei în ajutorarea celor care nu muncesc, sprijinindu-i astfel pe cei care nu fac nimic împotriva celor care fac ceva

Noica surprinde o mutare a cuvântului din plan material în plan abstract. În sens material, cuvântul denumește țesutul și deschizătura, dar și sensul de gură cu dinți, care indică partea unui obiect care taie: tăișul fierăstrăului. În construcții există rostul ca deschizătură, apoi, folosința lărgită a sensului denumește orice interval sau crăpătură: spațiul îngust dintre cărămizile unui zid, dintre ulucii unui gard, dintre scândurile unei dușumele, dintre țiglele unui acoperiș, dintre piesele ce trebuie sudate sau cele două orificii tăiate în cutia viorii.

Deci toate aceste exemple marchează o a doua valoare largă, rostul ca deschizătură. Însă, versatilitatea acestui cuvânt sporește în timp, și, astfel, ajungem să întâlnim și rostul ca rânduială. Odată cu această nuanță a cuvântului, se face un salt de la sensul concret-material la cel abstract, care aduce în prim-plan o imagine a ordinii.

Citește și: Nehoiu, orașul care moare. Ori despre cum o bijuterie a județului Buzău, odată ajunsă pe mâna unor penali, a devenit peste noapte un oraș-fantomă

Expresii ca: a ști de rostul a ceva, a fi în rostul lui, a pune în rost, ceva cu rost, rost de viață, a-și pierde rostul (cumpătul), a nu-și afla rost, a ști de rostul bogăției, a lua sau a trage la rost, vizează rostul în ordinea materială, în rânduială, în organizare.

Derivă de la acestea și un rost ca tâlc, țel, scop, menire, justificare, rațiune, care deplasează cu totul „rost” din plan material: „Adâncul rost din ochii tăi” (Alexandru Vlahuță), „rostul bun al tăcerii”. Dacă rostul de la forma concretă de gură, bot, deschizătură până la abstractul rost-ca-rânduială, ordine aveau în comun situațiile reale, lucrurile și oamenii, acest sens ultim oferă înțelesuri mult mai adânci.

În final, „rostul” este încununat de „rostire” și „a rosti”, care unifică toate înțelesurile: de gură, de deschizătură materială și de rânduială. Dicționarul limbii române regăsește cele 3 grupe de sensuri sub aceeași vocabulă și deplasează în mod evident sensul material al rostului către sensul abstract, o „rostuire” a vieții.

Rostul-ca-gură:

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2.Tranz. (Adesea fig.) a spune, a vorbi, a povesti, a expune. 3. Refl. A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. / Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. / A se preocupa de ceva; a pregăti.

Rostul-ca-deschizătură:

Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează.[1]

Rostul-ca-ordine:

În Dicționarul explicativ al limbii române, acestui sens îi revine forma „a rostui”.

ROSTUÍ, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine.

Limba română ne pune la dispoziție „virtuți complete” alături de care să purcedem spre cele mai adânci învățături cu și prin însăși limba noastră, fără a mai prelua cuvinte „gata fabricate”.

Așadar, se poate lesne sesiza cum limba română amplifică în mod creator sensul cuvintelor, ceea ce o face să reprezinte un întreg sistem de filozofie întru bogăția sa, construită de către poporul român din profunzime originară.

A rosti rostuiește, așadar, rostul.

BIBLIOGRAFIE:

  • Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, București, Humanitas
  • Țuțea, Petre, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, Ediția a IV-a, București, Humanitas
  • Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române 1998, Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook și, dacă vrei, poți să ne dai Like și mai jos: 

- Advertisement -

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

miercuri, 21 august, 2019
Buzău
nori împrăștiați
23 ° C
23 °
23 °
49 %
1.5kmh
40 %
mie
28 °
joi
27 °
vin
27 °
sâm
27 °
Dum
27 °

editorial

Zbor deasupra unei țări de cuci. Ori despre cum am „descoperit” noi că instituțiile României de azi nu mai au nevoie de comisii și...

Toată România așteaptă cu sufletul la gură să afle rezultatul final al cercetărilor făcute de miraculoasele comisii de anchetă trimise de Viorica Dăncilă să investigheze cazurile monstruoase de la Caracal și spitalul Săpoca. Credeți că vor „găsi” ceva? Și indiferent de ce ne vor spune, România tot acolo se află, pe locul în care era în momentul în care...

news

- Advertisement -
- Advertisement -

More Articles Like This