Confesiunile unui politician de dreapta către alegătorii săi. De vorbă cu senatorul Dorin Bădulescu

Dorin Bădulescu

M-am văzut de puține ori cu Dorin Bădulescu. Și de fiecare dată, indiferent de întrebările mele, mi-a răspuns inteligent și cult cât încape, liber mereu. Da, liber. Și mereu am vorbit despre România lor și România mea. Una, văzută din birourile parlamentarilor noștri, bogată si prosperă, brăzdată de autostrăzi, cu oameni fericiți, spitale moderne, tineret educat, salarii majorate, pensii pe măsură, iar cealaltă, văzută dinăuntru, aşa cum o ştim noi. Iar noi aşa o ştim, cu zero kilometri de autostradă construiți anul trecut, tot zero acum un an și minus 13 km acum doi ani, când se prăbușise o porțiune recepționată festiv, dar executată în dorul lelii. Partea cu bogăția, prosperitatea, plus oamenii fericiți, n-aș mai comenta-o, întrucât dacă ar fi chiar aşa de mare fericirea din țara asta, n-ar mai fugi oamenii pe rupte spre alte zări, unde poţi nu numai să munceşti și să gândeşti, dar să și vorbeşti despre ce ai gândit.

Așadar, de câte ori îl întâlnesc, vorbesc cu el, Dorin Bădulescu îmi place pentru asta. Că e inteligent și liber mereu Și, iată că din interviul de azi, libertatea asta răzbate fără tăgadă.  Bun, m-am luat cu altele și n-am spus esențialul: Dorin Bădulescu este senator PMP, în Senatul României.

România are nevoie de o politică de dreapta puternică

Express Sud-Est: De ce PMP?

Dorin Bădulescu: În primul rând, pentru că după cum bine se știe, am fost dat afară din PNL Buzău pentru că aveam dreptate. Ori eu nu cred că faptul de a avea dreptate trebuie să te facă să te retragi. Dimpotrivă, trebuie să continui. Nu puteam să spun am văzut destule, m-am săturat, nu mai are nici-un rost, să nu mai aud de partide etc. Nu că aș fi fost eu foarte intoxicat, pentru că cine e foarte intoxicat de boala de partid, nu mai e în stare să se dezintoxice. E atât de gravă boala, încât devine cronică. Politica de partid tâmpește, realmente tâmpește. Sunt oameni care își pierd simțul realității, nu mai sunt în stare să gândească autonom, asta e foarte grav.

Or, eu sunt genul de om cu picioarele bine înfipte în pământ, care nu se dă bătut și continuă cu ce are de spus, de făcut în societatea românească și doar alegătorii pot să mă trimită acasă dacă consideră ei că e cazul. Am ce face, eu am o profesie care mă pasionează. E una dintre cele mai nobile profesii din lume. Mă refer la avocatură, la apărarea oamenilor.

Citește și: DEZVĂLUIRI! „Statul paralel” a fost „moșit” la Antena 3! Cu banii de la TelDrum

Însă cred că e o chestiune de coerență cu mine însumi. Întotdeauna am crezut că România are nevoie de o politică de dreapta puternică, care să ştie să reprezinte în deciziile politice naţionale oamenii de dreapta. Că avem nevoie de o forţă politică de dreapta puternică, care ştie să militeze pentru statul de drept, care este foarte bine definit de Consiliul Europei. Că democraţia românească are nevoie de un partid puternic de dreapta care, indiferent dacă este la guvernare sau este în opoziţie, să ştie să lupte pentru valorile europene.

„Era aşa rău să fi fost şi noi normali?!”

Dorin Bădulescu: Astfel, nici nu mi-am dat seama când am ales PMP. Au tras de mine și o serie de prieteni: „Vino, vino, că oricum în PNL e Blaga, care știi ce face cu intelectualii, ce părere are el despre intelectuali.” Și m-am lăsat convins.

Pentru că eu așa gândesc. Cu PSD-ul şi ai lor, la stânga, și un partid la fel de puternic, la dreapta, în sfârşit politica românească ar fi retrăit fabula: „ştiam cine-i boul, ştiam cine-i vițelul”.

Ca peste tot în lume, acolo unde democraţia are coajă – două partide mari, puternice, cu viziuni doctrinare bine definite, cu oferte electorale limpezi: fie un stat mai implicat, fie unul mai puţin băgăcios; fie o societate puternic asistată, fie una liberală, care practică competiţia cinstită la toate palierele. În jurul lor, sateliți născuți conjunctural, de la verzi, la roşii şi la violeți. Peste toate, o Justiţie cinstită şi nearondată şi o Curte Constituţională profesionistă. Apoi un preşedinte demn, care să reprezinte ţara la extern şi să mențină echilibrul politic la intern.

Era aşa rău să fi fost şi noi normali?! Măcar o dată după atâtea democraţii originale traversate, după atâtea nebunii şi improvizații politice pe care le-am plătit noi, nația, ca nişte abulici, ca nişte hipnotizaţi, fără să ne revoltăm, fără să întrebăm „Ce poftiți, mă, musiu, de ce să muncească unii pe rupte, ca să vă plătească demențele voastre politice; pentru ce să plătim sute de mii de amatori, de analfabeţi, de şmenari, de rătăciți în politică, fără rost?”.

Înghesuiala de la centru sau neasumarea niciunei politici adevărate

Dorin Bădulescu: Nenorocirea e că la noi sunt mai multe partide care s-au recomandat a fi de dreapta, din 90 încoace, și au creat, cel puțin la nivelul reprezentărilor politice, identități care sunt descrise ca fiind de dreapta. S-a vorbit mai degrabă despre identități de centru-dreapta, așa cum în partea cealaltă s-a vorbit despre centru-stânga, pentru că fiecare partid a ținut să introducă vocabula suplimentară “centru”  pentru a evita percepția de partid aflat la extremă. Acesta mi se pare un gest extrem de semnificativ în raport cu publicul. Pe această filieră a discursului public s-a legitimat public ideea că unele partide sunt de stânga sau de dreapta.

Citește și: Unde se mai află PNL Buzău în politica locală? De vorbă cu deputatul liberal Cristinel Romanescu

În al doilea rând, aceleași partide au susținut că nu e important să dezvolte foarte mult ideea, în sensul în care a vorbi prea mult pe această temă înseamnă a ieși dintr-o zonă de interes pentru public. A existat un soi de timiditate, ca să nu spun mai mult, faţă de dezvoltarea unei identități clare, ca şi cum agregarea unei identități coerente i-ar plictisi pe cetățeni. Pe de altă parte nici dinspre societate n-a venit o cerere expresă și insistentă, în sensul în care cetăţenii să spună „nu mai putem dormi şi mânca dacă nu ne daţi o definiție doctrinară foarte puternică”.

Strada și… 

Dorin Bădulescu: Anul trecut și la începutul acestui an au existat răbufniri vizibile a unor puternice dezechilibre ale societăţii româneşti. Lumea a ieşit în stradă. Unii sancționând guvernul, alţii, mai puţin numeroși, manifestându-şi sprijinul necondiționat pentru acesta. Aş tinde să spun că, într-o ţară care-şi aşează democraţia din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal.

Voi încerca, însă, să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Şi, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din politica românească. Motivele pentru care scindarea „societăţii civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcție şi visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.

fâsâiala proiectului de țară al liderului PSD, Liviu Dragnea

Dorin Bădulescu: Merită reflecții şi lipsa nuanțelor din mesajele demonstranților. Dar, poate că aşa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (şi nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informaţii reale. Se ajunge astfel (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetăţean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu ştie ce vrea. Pe politicienii de stânga i-aş pune deoparte întrucât, s-a văzut, în 28 de ani, că nu se pot schimba.

Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învăţăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de ţară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?

Să socotim resursele şi să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice. În esenţă, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetăţenii). Ba din contră, a sesizat lipsa unui proiect de țară liderul PSD, Liviu Dragnea, care a venit însă, de curând, doar cu fâsâiala unui astfel de proiect.

„Doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat”

Express Sud-Est: Ar fi avut vreo şansă oamenii inteligenți, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeţi că ar reacționa o parte a demonstranților (şi ştiţi Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poţi vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deşi e firesc ca votul să vină din partea cuiva care ştie măcar cât fac 3,5 x 6, cine şi unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exercițiu – cu finalitate selectarea minților întregi – nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înţelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri faţă de popor. Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?

Citește și: Resturi de mâncare, gunoaie, ambalaje, dar mai ales niște oameni-gunoaie. Iată ce a rămas după Congresul PSD

Dorin Bădulescu: Păi, sunt doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat. Primii vinovaţi suntem noi, cei mulţi, cu disprețul generalizat faţă de educaţie, instrucție şi „învățători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiționale. O listă cu valorile tradiționale atacate, alterate şi pentru care nu s-a ieşit în stradă, ne-ar pune într-o situaţie sensibilă. Aşadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiționale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (şi era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susţine societatea în echilibru.

În presa românească, falșii ziariști au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ

Dorin Bădulescu: Al doilea nominalizat este presa. Spun presa şi nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, şi presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” şi nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reuşit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicaţi în punerea în circulație a informației, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu eşti jurnalist, îţi baţi joc de „deontologie”, eşti obligat să îţi marchezi emisiunea cu inscripția „Divertisment”.

Aceasta este realitatea. Mulţi români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînțelegând diferenţa dintre jurnalism şi emisiune comercială ori de pupincurism politic, dar nici nu ar fi dispuși să asculte explicaţii şi să înţeleagă această diferență. Culmea e că şi jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a şi dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte nişte reguli privind sursele, verificarea informației, dreptul la replică ş.a.m.d. În absenţa acestor rigori, falșii ziariști au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ care s-a încumetat, fie şi pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.

Din păcate, acest model şi nu cel al jurnalismului a fost adoptat şi în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulţi, într-o mare bălăcăreală şi unde, să o spunem clar, manipularea este lucrul cel mai ușor de înfăptuit.

Oamenii politici sunt expulzați din sistem, înăuntru rămânând doar politicienii

Dorin Bădulescu: Ei, da şi, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaților, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” şi să protejeze pe toţi cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluționarii”, neînregimentabilii, sunt izolați şi, mai devreme sau mai târziu, extrași din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-şi expună proiectul în politica „mare”. Astfel, oamenii politici sunt expulzați din sistem, înăuntru rămânând doar politicienii. A ieşit pentru cei dintâi cineva în stradă? (Va urma)

(Vizitatori: 179.087)

0 Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Login

Welcome! Login in to your account

Remember me Lost your password?

Don't have account. Register

Lost Password

Register