Noul atac la legislaţia anticorupţie survine imediat după ce ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a solicitat revocarea șefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, în urma acuzelor publice aduse de către membrii familiei Cosma şi Sebastian Ghiţă.
PSD dă din nou asalt la legislaţia anticorupţie. Proiectul deputatului-mitralieră Cătălin Rădulescu, prin care se doreşte dezincriminarea faptelor de corupţie dacă beneficiul este „pentru altul” şi limitarea foloaselor necuvenite doar la cele materiale, a trecut de Consiliul Legislativ şi a fost trimis săptămâna trecută, pe 19 februarie, la Senat.
Astfel, politicienii încearcă să se pună la adăpost de dosare de luare de mită şi trafic de influenţă. Cum ar veni, dacă nişte miniştri PSD îi fac cadou fiului lui Dragnea şi/sau apropiaților lui o insulă de pe Dunăre, cum beneficiul nu ar fi fost «pentru sine» nu mai e corupţie ci, cel mult, vreo abatere disciplinară a miniștrilor în cauză.
Ori dacă, la o licitaţie publică, un primar avantajează o firmă de partid, care peste vreun an sau doi donează generos pentru campania electorală a domnului primar ori a partidului, iar nu se poate spune că e vreun folos «pentru sine». Iar exemplele aberante de acest fel pot continua, că e lungă lista de fini, finuțe, fraţi, surori, fii şi nepoți, găști şi găşculiţe care pot beneficia de pe urma faptelor de corupţie, fără ca cei care îi favorizează să mai poată fi traşi la răspundere.
De altfel, și reprezentanţii Consiliului Legislativ s-au arătat destul de clar în obiecţii. „Precizăm că atât condiţia obţinerii de foloase necuvenite «pentru altul», cât şi cea referitoare la obţinerea şi a altor foloase decât cele materiale, se regăsesc în toate instrumentele internaţionale la care România este parte, fiind elemente constante ale definirii noțiunii de «corupţie»”, se arată în raportul Consiliului Legislativ, care face trimitere la Convenția penală privind Corupţia, Strasbourg, 1999, Convenția Națiunilor Unite privind corupţia, New York, 2003, Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017, privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal.
Sintagma «pentru sine sau pentru altul» a urmărit, în concepția legiuitorului, evitarea situației în care autorul faptei deşi comite o infracțiune, ar putea să invoce, în apărarea sa, faptul că nu este beneficiarul foloaselor rezultate, în fapt, o asemenea abordare nu are legătură cu realitatea. Astfel, este absurd să presupunem faptul că o persoană comite o asemenea infracțiune fără nici un fel de interes ori beneficiu personal, doar pentru a aduce foloase necuvenite unei terțe persoane.
De asemenea, în ceea ce priveşte sintagma «bani, bunuri ori alte foloase necuvenite», intenţia legitimă a legiuitorului de a nu limita tipurile de foloase necuvenite ce se pot obţine dintr-o asemenea infracțiune a dus, în timp la absurdități şi la concluzii contrare acestei intenții. În acest mod, câștigul de imagine, popularitatea ori rezultatul unui scrutin electoral au devenit foloase necuvenite» ale unor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, ceea ce este absurd.
