miercuri, 3 martie, 2021
4.8 C
Buzău

DEMNITATEA unui POPOR ORFAN de REGE

EXPRESS SUD-EST EDITORIAL DEMNITATEA unui POPOR ORFAN de REGE

DEMNITATEA unui POPOR ORFAN de REGE

NEWS

George Lixandru
George Lixandruhttps://expresssud-est.ro
Sunt mândru, ăsta este Oscarul meu! E grozav să trăiesc într-un județ pesedizat, iar niște imbecili, Dumnezeu știe de ce, să considere că, dacă nu sunt cu PSD, nu merit să fiu, sanchi, cineva!

Au fost trei zile în care, punând garda nemulțumirii și frustrărilor în bernă, ne-am uitat mirați la noi înșine, regăsindu-ne parcă un pic din demnitatea noastră de popor condus de domnitori și regi care au însemnat extrem de mult în istoria noastră. Poate că, în aceste trei zile, aprinzând o lumânare pentru Regele nostru sau reținându-ne un zâmbet nepotrivit, am regăsit, fiecare în sufletul său și în felul său, acea fărâmă de demnitate proprie pe care zi de zi o acoperim cu necazuri și nemulțumiri.

Astăzi este a treia zi de doliu național în memoria celui care a fost Regele Mihai I al României. Un gest al demnității unui popor orfan de Regele pe care l-a avut și pe care comuniștii, cu tancurile rusești în spate și cu pistoalele la tâmpla unor studenți, l-au izgonit într-un exil care s-a sfârșit, iată, odată cu întoarcerea în pământul țării.

Citește și: Întoarcerea Regelui

Am citit multe opinii legate de ipocrizia clasei noastre politice, care a încercat, în mod fals, să „recupereze“ la capitolul demnitate proclamând aceste zile de doliu național. Am citit critici de tot felul, tot așa cum am citit frumoase cuvinte de despărțire. Suntem, din păcate, o societate ruptă în două părți (poate chiar mai multe), aflate în conflict deschis, părți care au ajuns într-un moment în care reconcilierea pare imposibilă.

Oricum am fi, zilele de doliu în memoria Regelui Mihai I al României au așternut tristețe peste zbuciumul clipei. Iar, fals sau nu, demersul celor care ne conduc trebuia făcut.

Ultimul rege al României a venit definitiv acasă

Exilul Majestății Sale s-a încheiat. Povestea tragică a unei proeminente figuri a istoriei românești și europene a secolului trecut se încheie la Curtea de Argeș. Am putea spune că se încheie o perioadă istorică. Dar am putea spune și că viața noastră se va schimba, pentru că Regele Mihai și-a dedicat viața poporului său, iar plecarea sa în lumea drepților este un prilej de recitire și de reînvățare a istoriei. Reasumarea istoriei din perspectiva adevărului ar putea însemna foarte mult pentru noi. Pentru toți, dar mai ales pentru tineri.

Citește și: REGELE și servitorii

Acum se scriu lucruri profunde. Larma superficială a neștiutorilor pălește în fața amintirilor celor care l-au cunoscut, a celor care au citit istoria reală, a celor care au fost, în 1992, de Paște, la Putna și apoi la București în preajma Regelui Mihai I și l-au văzut și i-au simțit prezența.

Acum se află povestea întreagă a vieții Majestății Sale și acum, târziu, avem parcă mai multă răbdare să aflăm și să înțelegem. Și să ne gândim la viața Regelui! La copilărie, la Castelul Peleș, la pasiunea pentru mecanică și mașini.

Dar și la educația aleasă pe care a primit-o. Educație pentru a fi Rege.

Acum zăbovim mai mult asupra momentelor celui de-al doilea război mondial, asupra zilei de 23 august 1944, asupra izgonirii din țara sa. Apoi, asupra exilului care a durat aproape cât o viață. Acum rememorăm scurtele zile ale întoarce­rilor acasă, dar și momentele rușinoase ale respingerii întoarcerii acasă a Majestății Sale Regele Mihai I al României.

Am fi putut avea o altfel de istorie?

Cu siguranță că da. Dacă nu puteam evita tancurile sovietice, după Revoluția din 1989 am fi putut face mai mult. Regele este unsul lui Dumnezeu pe pământ. Iar pentru cei care nu acceptă această definiție pot spune că Regele ar fi putut să fie acel simbol luminos care ar fi adus încredere și echilibru în „câmpul de luptă“ al politicii românești. România însângerată în zilele Revoluției, ieșită din bezna anilor roșii de dinainte, ar fi meritat să depășească „tranziția“ și să se întoarcă la adevărul legitim (și legal) al unei monarhii constituționale.

Nu a fost să fie. Plecarea în lumea drepților a Majestății Sale Regele Mihai I de România ne-a adunat în trei zile de doliu național. Trei zile de meditație, de drapele în bernă, de renunțare la programe de televiziune care promovează nonvaloarea.

Au fost trei zile în care, punând garda nemulțumirii și frustrărilor în bernă, ne-am uitat mirați la noi înșine, regăsindu-ne parcă un pic din demnitatea noastră de popor condus de domnitori și regi care au însemnat extrem de mult în istoria noastră. Poate că, în aceste trei zile, aprinzând o lumânare sau reținându-ne un zâmbet nepotrivit, am regăsit, fiecare în sufletul său și în felul său, acea fărâmă de demnitate proprie pe care zi de zi o acoperim cu necazuri și nemulțumiri. Un gând bun către Regele Mihai I, al tuturor românilor, este un gând bun pentru țară.

Regele
Dumnezeu să Te aibă în paza Sa, Majestate! 

George Lixandru
George Lixandruhttps://expresssud-est.ro
Sunt mândru, ăsta este Oscarul meu! E grozav să trăiesc într-un județ pesedizat, iar niște imbecili, Dumnezeu știe de ce, să considere că, dacă nu sunt cu PSD, nu merit să fiu, sanchi, cineva!

PNL, DE DOI BANI SPERANȚĂ

Vine martie cu mâzgă și noroaie pur autohtone, iar ceața ne răscolește toate rănile căpătate în ultimii treizecișiunu de ani. Să ningă dacă e...

Traseiștii Mocanu și Bădulescu sunt OUT!

Incredibil dar adevărat! Cea mai dură lovitură pe care o primesc cei doi traseiști notorii din Buzău. Primele rezultate oficiale ale alegerilor parlamentare ne...

PNL, DE DOI BANI SPERANȚĂ

Vine martie cu mâzgă și noroaie pur autohtone, iar ceața ne răscolește toate rănile căpătate în ultimii treizecișiunu de ani. Să ningă dacă e să fie, nicio criză nu ne mai afectează de mult, ne-am obișnuit să tot primim, pentru voturile noastre, de doi bani speranță, să trecem suferind prin fiecare iarnă,  învățând din suferințe prin primăvară, memorând suferințele vara şi schimbându-le cu altele, mai noi sau mai vechi, toamna. Citește și: Primăria municipiului Buzău lansează jocul „Găsește Tomalăul“ Iarna stă...