sâmbătă, 27 februarie, 2021
6.8 C
Buzău
EXPRESS SUD-EST OPINII REGELE și servitorii

REGELE și servitorii

REGELE și servitorii

NEWS

George Lixandru
George Lixandruhttps://expresssud-est.ro
Sunt mândru, ăsta este Oscarul meu! E grozav să trăiesc într-un județ pesedizat, iar niște imbecili, Dumnezeu știe de ce, să considere că, dacă nu sunt cu PSD, nu merit să fiu, sanchi, cineva!

A murit REGELE Mihai I. Fix acum nouă ani murea și Ticu Dumitrescu, un alt domn al politicii românești de după 1989. Mă întreb dacă Mihai nu a suferit cumva de sindromul Băsescu, precum președintele de-acum. Adică, după un președinte ca Băsescu, cum să nu pară Iohannis șters? După un rege precum Carol al II-lea, cum să nu pară slab Mihai? Și dacă era slab după Carol, când încă era rege plin, cum să nu pară mai slab după ‘89, când a fost rege doar cu numele? Plus că putem confunda cu ușurință delicatețea cu slăbiciunea.

Mie mi s-a părut, în primul rând, că regele Mihai a fost un om fin. A plecat când nu s-a mai putut cu bădărănia lui Groza, Dej și compania. S-a întors din drum, pe autostradă, în 1990, cedând tot în fața bădărăniei, de această dată a urmașilor acestora, Iliescu, Roman și alții. S-a întors pe scara avionului înapoi, în 1994, tot din cauza obrazului gros, de nesimțiți strânși pigmeic, jos, pe pistă. I-a trântit Băsescu câteva din acelea grele, de-ale lui, care și pe cocalari și maneliști îi amuțesc, și n-a spus nimic, nici pe loc, nici mai târziu. Poate a părut unora eratic, țeapăn, prea tăcut sau prea distant. Nu cred că REGELE era el însuși, era doar reacția lui la mediul post-comunist românesc în care intra. Doar dacă i-am fi creat un spațiu al bunului-simț, al respectului și curtoaziei, al eleganței și al toleranței l-am fi văzut în adevărata sa lumină. Dar nu i le-am creat. N-avea cine. N-aveam cum.

Citește și: Întoarcerea Regelui

Acum, un sac de vorbe doi bani nu fac. N-a avut nici o șansă în politica românească, așa că am fi fraieri dacă am regreta că nu a fost reînscăunat. Și nu că n-ar fi avut timpul răbdare cu el. A avut, berechet, că doar nu mulți ajung la 96 de ani, cu mintea și cu aura întreagă. Chestiunea este că oricât de mare i-a fost intervalul post-comunist acordat, noi nu am fi fost pregătiți să tolerăm eleganța. Garry Kasparov, fostul campion mondial la șah, a scris o carte despre evoluțiile politice de după 1989 în care vorbește de comunism ca despre o boală autoimună.

Citește și: DEMNITATEA unui POPOR ORFAN de REGE

Ipoteza lui Kasparov pornește de la constatarea pe care o luăm aici cu titlu de inventar cum că după dictaturile de dreapta (vezi cazurile Spaniei, Portugaliei sau chiar cel din Chile sau Germania), societățile își revin mai ușor decât după dictaturile comuniste. Comunismul, spune el, slăbește sistemul imunitar al societății atât de mult, încât aceasta devine incapabilă să mai lupte. Nu moare, dar e ca un schelet paralizat. Nu e terminată complet, ci doar condamnată la imobilitate și deși își vede și realizează propria degradare, nu poate face nimic, ca în bolile acelea groaznice neuro-degenerative.

Așa și cu noi. Îl vedeam pe rege, dar nu puteam mișca nimic, comunismul ne adusese în stare vegetativă. Îl întâmpinam călduros și mecanic în același timp, dar nu știam să și acționăm potrivit scandărilor. Mă întreb dacă și regele ne-a privit pe noi tot așa, ca pe niște convalescenți interminabili. Dacă nu cumva răbdarea pe care a avut-o în toți acești ani nu provenea din milă pentru ceea ce vedea. Îl căinăm pe rege dar nu ne dăm seama că de fapt el ne compătimea.

Aici e cheia a ceea ce s-a întâmplat la moartea regelui Mihai, și anume ratarea unei ocazii de a înnoda istoria. De a cârpi cumva ruptura de la mijlocul secolului trecut. Nu e vorba de alegeri tranșante, aparent ireversibile, de genul monarhie sau republică. E vorba că doar acest rege putea să acopere gaura, să pună un pic de ordine tradițională în dezordinea lăsată de comunism. N-a putut, deși ne-o doream, și el, și noi. Din punctul de vedere al istoriei, se pare deci că începem un capitol nou; la cel vechi de până acum nu mai e hârtie pe care să mâzgălim.

George Lixandru
George Lixandruhttps://expresssud-est.ro
Sunt mândru, ăsta este Oscarul meu! E grozav să trăiesc într-un județ pesedizat, iar niște imbecili, Dumnezeu știe de ce, să considere că, dacă nu sunt cu PSD, nu merit să fiu, sanchi, cineva!

PNL, DE DOI BANI SPERANȚĂ

Vine martie cu mâzgă și noroaie pur autohtone, iar ceața ne răscolește toate rănile căpătate în ultimii treizecișiunu de ani. Să ningă dacă e...

Traseiștii Mocanu și Bădulescu sunt OUT!

Incredibil dar adevărat! Cea mai dură lovitură pe care o primesc cei doi traseiști notorii din Buzău. Primele rezultate oficiale ale alegerilor parlamentare ne...

PNL, DE DOI BANI SPERANȚĂ

Vine martie cu mâzgă și noroaie pur autohtone, iar ceața ne răscolește toate rănile căpătate în ultimii treizecișiunu de ani. Să ningă dacă e să fie, nicio criză nu ne mai afectează de mult, ne-am obișnuit să tot primim, pentru voturile noastre, de doi bani speranță, să trecem suferind prin fiecare iarnă,  învățând din suferințe prin primăvară, memorând suferințele vara şi schimbându-le cu altele, mai noi sau mai vechi, toamna. Citește și: Primăria municipiului Buzău lansează jocul „Găsește Tomalăul“ Iarna stă...

ARTICOLE DE TOP

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisement -